Nu știu de tine, dar eu nu-mi pot începe ziua fără presă. Fac asta în bucătărie, lângă faianță, cu un halat roz pe mine, că mă interesează doar adevărul. Fotografie și capturi de Răzvan Băltărețu

Am testat aplicația prin care Moise Guran vrea să salveze presa și acum nu mai cred în minuni

Aplicația de știri a lui Moise Guran e utilă ca ziarul de acum două zile.

|
18 Decembrie 2016, 9:50am

Nu știu de tine, dar eu nu-mi pot începe ziua fără presă. Fac asta în bucătărie, lângă faianță, cu un halat roz pe mine, că mă interesează doar adevărul. Fotografie și capturi de Răzvan Băltărețu

În funcție de care parte a internetului românesc stai, presa e ridicolă, degeaba sau a patra putere în stat. Încercări de a salva jurnalismul au tot fost, vor mai fi și în următorii ani, dar nimeni nu pare să știe precis ce vrea publicul, sau nu e dispus să investească prea multă atenție în preferințele sale.

Cel puțin acesta era cazul până într-o vară călduroasă din România lui 2016. Atunci, în anul în care știrile false aveau să devină subiect mainstream, Moise Guran s-a gândit că economia și televiziunea au fost salvate, astfel că ar trebui să se concentreze pe altceva.

„Ca jurnalist simt că e chestiune de luni sau ani când va fi mult mai important să mă adresez celor care primesc în timp real informaţia. De câteva luni am cooptat nişte soft-işti în echipă care au început să lucreze la un altfel de mod de comunicare. Vreau ca ştirea să ajungă în timp real. Unei noi generații, să-i spunem generația bizi, generația care a abandonat deja televizorul sau o va face în anii următori, îi va veni rândul să reușească cu România în ceea ce alte generații poate au dat greș. Eu după acea generație mă duc", explica Moise decizia de a renunța la o emisiune pe TV și să încerce altceva.

Tinere din „generația bizi", stai liniștit! De săptămână aceasta, ai un produs perfect care să înlocuiască acel televizor la care nu te mai uiți. E vorba de aplicația Biziday, lansată la Cluj și disponibilă pe telefon.

Aș țipa la tine, așa cum a făcut fondatorul ei, că produsul ăsta îți va aduce adevărul și doar adevărul, dar nu cred în așa ceva. Am testat-o însă, convins că dacă cineva face ceva bine, merită lăudat. La fel, dacă e ceva prost, cineva trebuie să-i spună asta.

Și da, Moise Guran cu aplicația sa pică în cea de-a doua categorie. Dar, înainte de toate, hai să vedem un videoclip din cariera lui care l-a făcut celebru.

Aplicația de știri care n-a înțeles internetul

Nu știu de ce mă miră că aplicația e atât de departe de ce înseamnă internetul și consumul de informație în prezent. Vine, totuși, de la omul care credea că Pokemon Go e o învârteală de marketing și că într-o bancnotă veche de 20 de dolari puteai vedea cel mai mare atac terorist asupra Americii.

Biziday e un agregator de știri, care preia informația din vreo cinci surse importante. Fiecare știre e scrisă de echipa redacțională în câteva rânduri, încărcată în flux, iar în spatele fiecărui rezumat este un link spre sursa originală. Moise Guran a scris pe blogul său foarte mult despre produs, iar dacă ai lua textul acela ca tăblițele din Vechiul Testament, ai crede că Dumnezeul informării corecte și oneste tocmai s-a pogorât pe Pământ. Nu-i așa.

Citește și: Comentariile românilor despre Pokemon Go îți arată c-am rămas blocați în Evul Mediu

Aplicația asta care aduce într-un singur loc știri din mai multe locuri a fost gândită și de alții. Ba chiar au implementat-o mult mai bine, apoi și-au închis creațiile, că nu făceau bani. Sunt două care mi-au plăcut mult în ultimii patru ani: Circa și Yahoo News Digest.

Prima lua informațiile de pe un site, le prelucra într-o formă ușor de urmărit, le conecta cu altele și ți le livra pe telefon. Nu a făcut bani, așa că a devenit site. A doua nu e creația Yahoo, ci doar a cumpărat o companie care sintetiza informații, băga poze, videoclipuri și infografice. A redenumit-o, redesenat-o și a lansat-o în 2014. În doi ani, nu a devenit vitală pentru nimeni.

Cele două produse de mai sus sunt excelente, dar nu sunt pe România. Și, sincer, chiar era nevoie de ceva care să te informeze rapid, cât se poate de corect. Biziday nu-i așa ceva. Are foarte multe greșeli de scriere, în special în documentul „Termene și condiții", ia știrile din sursele pe care le crede demne de încredere și dacă vrei să afli mai multe, îți deschide site-ul respectivei publicații. N-ar fi o problemă, dacă majoritatea n-ar avea site-uri proaste de mobil.

Aplicația lui Moise a fost lansată joi, iar până în acest weekend a prins peste 50 de mii de descărcări. Cele mai interesate orașe au fost București, Cluj, Iași, Timișoara și Brașov. A fost descărcată și din Marea Britanie, Franța, Germania și SUA. Majoritatea review-urilor sunt pozitive, dar dacă le citești îți dai seama că oamenii o aplaudă doar pentru că e promovată de acel tip care a făcut un interviu bun cu Victor Ponta și a apărut la TV.

Știrile ca știrile, dar îți spune când e cutremur

Poate am exagerat mai sus. Biziday e futuristă, are inclus un modul care îți spune când undeva în Vrancea se clatină pământul și tu vei avea suficient timp cât să fugi din calea morții și molozului. Da, nici eu nu cred asta.

Ăsta e însă punctul forte al aplicației și mulți români au pus cutremurul în topul căutărilor pe net în 2016, deci trebuie să fie ceva acolo. A zis și Moise pe blog:

„(...) vreau să ne pregătim pentru un cutremur major. Cu toții. Ani de zile tot felul de indivizi au isterizat populația cu preziceri și alte tâmpenii, nimeni n-a reușit până acum un exercițiu științific de pregătire a populației".

Pentru că, da, e foarte util să pregătești populația de cutremur, isterizând-o printr-o notificare.

Bun, să zicem că e utilă alerta, dar există deja aplicații care fac asta și prea puțini oameni le folosesc, pentru că nu sunt cu adevărat utile decât dacă:

a. Telefonul nu e pe vreun mod silențios.
b. Are internet.
c. Nu e noapte.
d. Ești atent la telefon și sari imediat ce vine notificarea.

Pe lângă informarea de cutremur, ai niște alerte galbene, când sunt știri de-alea mișto de mută națiunea din loc, și niște notificări silențioase, care doar îți spun ce mai e nou și vag important.

Deciziile de importanță sunt luate tot de echipă, ca și când ar ști ce e util pentru tine.

Bun, am descărcat aplicația. Acum ce fac cu ea?

Înainte de orice, dacă tot ai luat aplicația, trebuie să vezi ceva. Intră la „Termene și condiții". Acolo, vezi un melanj superb între lipsa de diacritice, typouri și dezacorduri

Bine, poate te-au convins Moise și prietenii lui influenceri sau poate eu și ai luat aplicația. Merge pe Android și iPhone și e suficient de bună, dacă vrei un rezumat al săptămânii în titluri ușor de parcurs. Problema e că nu sunt prea multe știri pe zi. Și, mai important, spre deosebire de alternativele mai serioase, nu primești cele mai bune informații dimineața la cafea sau în metrou în drum spre birou.

De fapt, ăsta trebuia să fie scopul, un fel de ziar digital cu tot ce trebuie să știi. Doar că în actualul stadiu pare un proiect făcut de dragul de a-l face fără a înțelege exact ce ar trebui să livreze. Seamănă mai mult cu ziarul de acum o zi sau două pe care n-ai apucat să îl răsfoiești.

Poți afla informații despre Moldova, dar ai cam o știre pe zi. La fel despre alte țări din UE sau lume, iar pe astea toate trebuie să le găsești printre subiectele locale. A, da, locale... Ai o „localizare geografică", unde setezi județul. E la fel ca la externe și sunt subiecte pe care echipa le-a găsit în pauza de țigară. Scrie orașul sau județul înainte de informație și cumva așa afli unde s-a întâmplat.

Ar trebui să mai fii atent la o chestie: aplicația consumă puțin internet (evident! N-are poze sau video), dar fiecare știre e încărcată în site-ul ei, de unde și o creștere a consumului. Așa a ajuns Biziday în două zile să fie peste Messenger, deși pe asta din urmă o folosesc constant.

Ce am descoperit cu aplicația asta e că presa din România încă nu e salvată, ba situația arată și mai nasol decât până acum. Doar pentru că o vedetă TV a băgat cu pompa vorbe bune în produs, nu înseamnă că acesta se și ridică la înălțimea promisiunilor.

Dacă internetul ține cu noi, în două luni uităm că a existat. Sau poate economistul cultivat prin emisiuni la diverse televiziuni deschide punga cu bani mai mult și angajează niște oameni care chiar pot face treaba bine. Măcar la fel de bine pe cât au făcut-o alții în alte țări.

Urmărește VICE pe Facebook

Vezi și alte momente prin care a trecut presa din România:
Presa Hienelor sau cum să ajungi la ziar mințind duios pe Facebook
Cum era să lucrezi în presa din România, în anii 2000, când totul era un haos absurd
Am vorbit cu Ovidiu Ioanițoaia despre cum era televiziunea în anii '90, când se fuma în direct