Fotografii cu oamenii din canalele Bucureștiului

FYI.

This story is over 5 years old.

Călătorii

Fotografii cu oamenii din canalele Bucureștiului

Membrii unei generații abandonate într-o Românie ideală imaginată de Nicolae Ceaușescu.

Acum doi ani, Jen Tse și-a luat aparatul foto și a mers în București, România, ca să se târască prin canalele orașului în căutarea oamenilor care se zvonea că locuiesc acolo. A găsit copiii care fuseseră obligați să se mute în canale în timpul comunismului și care crescuseră înconjurați de țevi și întuneric. Le-a făcut portretele în canalizarea aproape întunecată în timp ce le-a ascultat poveștile despre viol, violență, abuz de droguri, foame, frig, boli și singurătate.

Publicitate

Mihaela Iordan, în vârstă de treizeci și unu de ani, nu mai simte deja duhoarea și n-o mai deranjează șobolanii, puricii, gunoiul, fecalele și apa de ploaie. A petrecut decenii în canal.

„Am fost tăiată, bătută, câte și mai câte," mi-a spus ea. Vocea îi era gravă și răgușită. Ne aflam în beznă și ținea o lumânare în fața feței.

Canalele sunt lumea ascunsă a Mihaelei și a prietenului ei Marius Nelu Tănase, pe care l-a cunoscut pe străzi când era mică. Sunt membrii unei generații abandonate într-o Românie ideală imaginată de Nicolae Ceaușescu, ultimul lider comunist al țării, al cărui regim a căzut în 1989.

Brațele lui Marius sunt acoperite de cicatrici și arsuri. Arsurile au avut loc accidental, mi-a povestit el, când era pe aurolac, drogul pe care îl iau copiii străzii ca să uite de frig și de foame.

„Nimănui nu-i pasă de mine, așa că mă descurc singur," a spus el. „Nimeni nu are încredere în mine, așa că nici eu n-am încredere în ei."

În timp ce se bucura de un stil de viață luxos, Ceaușescu a introdus politici împotriva avortului și a contracepției și a obligat femeile să dea naștere la câte patru copii, în ciuda faptului că acestea nu-și permiteau să-i crească. Această politică avea scopul de a crește forța de muncă a țării și rata natalității, dar economia n-a reușit niciodată să susțină acest flux brusc de oameni noi.

Drept urmare, sute de copii din familii mari și sărace au ajuns pe străzi. În București, mulți dintre ei au coborât în canalele nefolosite, unde se încălzeau lângă țevile cu abur cald. Unii n-au mai plecat de aici niciodată, ba chiar au născut și alți copii.

Publicitate

„Au trecut aproape 25 de ani și nimeni nu face nimic pentru a-i ajuta pe copiii din canale care între timp au ajuns adulți," a spus Nelu Nica, asistent social la Jubilee Romania, o organizație caritabilă creștină, care lucra cu copiii străzii. „Guvernul încearcă să scape de acest dezastru blocând gurile de canal, dar asta nu face decât să ascundă problema. Oamenii ăștia se duc altundeva."

Organizațiile mici și independente nu sunt nici ele o soluție, după părerea lui Nelu. „În București avem probleme și cu câinii vagabonzi pentru că oamenilor le e milă de ei și îi hrănesc, în loc să le dea o viață nouă," a spus el. „La fel fac și organizațiile care ajută oamenii din canale, dar nu avem ce face mai mult de atât."

Dar nici măcar organizațiile nu mai funcționează. „Multe se închid pentru că nu mai primesc bani din afară, din State," a spus directorul companiei Archway Romania, Dendea Origel.

Și Nelu a fost o victimă a regimului căzut, după ce a supraviețuit încercării ilegale de avort a mamei lui pe vremea lui Ceaușescu – fratele lui geamăn nenăscut a murit. A hotărât să-și dedice viața oamenilor străzii și a cunoscut-o pe Mihaela pe stradă, pe când ea era o adolescentă însărcinată.

Nu se aștepta să dea din nou peste ea, mulți ani mai târziu, când încă locuia într-un canal de lângă o stație de metrou. Singura diferență e că născuse între timp, cu bărbați diferiți, șapte copii – dintre care doi muriseră, iar restul erau la orfelinat.

Publicitate

Astăzi, politicile de adopție îmbunătățite ajută mulți copii născuți în canale să scape de viața lor tragică. Dar părinții lor, prima generație de copii ai canalelor, nu pot scăpa de singurul mod de viață pe care îl cunosc.

„Mă bucur să văd că Mihaela e încă în viață. „Dar e groaznic că se află în aceeași situație."

Jen Tse e o fotografă din Toronto, Canada. Acum locuiește în Danemarca, în Copenhaga. Găsiți mai multe lucrări de-ale ei aici.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Citește și:
Decrețeii prin lentila unei foto-jurnaliste din Italia
Copiii din canalele Bucureştiului
Acrobaţii străzii

Jen Tse

Jen Tse

Jen Tse

Jen Tse

Jen Tse

Jen Tse

Jen Tse

Jen Tse

Jen Tse

Jen Tse

Jen Tse

Jen Tse

Jen Tse