Cea mai mare plăcintă din București mi-a arătat că nu poți să ai sărbători fără kile de mâncare

E ceva magic în România când treci la toamnă sau iarnă. A rămas ceva din istoria noastră țărănească de-a ne lăuda cu bucatele, apoi mâncarea ne reprezintă cel mai bine, așa că încercăm s-o facem cât mai mare, cât mai multă. Așa a fost cazul și cu cea mai mare plăcintă cu dovleac. A început să fie făcută în București din 3 noiembrie și ai șanse să prinzi o bucată din ea peste weekend.

Disco is Dead

„Plăcinta gigant cu dovleac și cârnatul care bate suta", așa e promovat evenimentul din Parcul Național. Am mai fost acolo când mucenicul era la putere și am încercat pâinea tradițională cu nucă. Acum e totul despre plăcintă. Aveam așteptări mari, sincer, că mă așteptam la tot spațiul ăla ocupat cu o plăcintă imensă, rotundă, dar a fost departe de așa ceva. Este, de fapt, o bucată întinsă de plăcintă, coaptă pe bucăți și vândută cu un oarecare preț mai mare.

Organizatorii și-au propus să facă o plăcintă de 15 metri lungime, de 800 de kile greutate și în care să intre vreo 200 de kile de dovleac. Am tot citit textul, am văzut fotografiile și m-am tot gândit: nici măcar nu-mi place plăcinta cu dovleac, dar poate că sunt sute, mii de oameni pe lângă mine care abia așteaptă să-și bage fața în ea și să simtă gustul toamnei.

Toată treaba cu cârnatul a fost pe 3 noiembrie, la începutul festivalului. Cârnatul vine azi, 4 noiembrie, când ar trebui să iasă un maț umplut cu carne care se întinde pe 100 de metri. Uite aici text de promovare: „festinul culinar continuă cu grătarele care vor fi pline cu vedeta culinară a toamnei - pastrama de oaie dar şi cu frigărui, mititei, cârnaţi de Plescoi, bulz din brânză proaspătă, costiţe, ciolane şi multe alte cărnuri aromate." E clar, ne place mâncatul mai mult decât poezia, dar să fie din plin, că nu poți s-o arzi franțuzește cu trei fire de verdeață, o lingură de sos și o felie de baghetă.

Ți-am zis unde e evenimentul, dacă vrei să sărbătorești toamna, că mai jos îți las fotografiile cu plăcinta și oamenii care așteaptă să-ți vândă fix aceeași mâncare peste care dai la o orice chermeză d-asta de stradă. Toate astea mă fac să aștept târgul de Crăciun al lui Firea, să văd ce nebunie, ce magie mai trăim și anul ăsta. Și îți poți aduce aminte cu nostalgie neagră momentul lui Oprescu cu cea mai mare întâlnire de moși crăciuni.