Secretele unui virgin de 21 de ani

Eram convins că o să-mi pierd virginitatea la facultate. Asta până săptămâna trecută, când am terminat facultatea.

N-am făcut vreun legământ de abstinenţă din vreun motiv anume – gen credinţe religioase, alergie la latex sau reguli stricte cu privire la spaţiul meu personal – şi, deşi mi se întâmplă uneori să fac tot felul de gafe, nu consider că sunt atât de ciudat încât ăsta să fie motivul pentru care am rămas virgin până acum, la 21 de ani. Dar dacă asta e, de fapt, toată chestia? Când toată lumea presupune că te-ai dedat la plăceri carnale – când, de fapt, nu e aşa – e greu să nu simţi că poate e ceva în neregulă cu tine.

Dar, cu timpul, şi după numeroase discuţii sincere cu prietenii mei despre sex şi cum eu n-am parte de el, am învăţat câte ceva despre cum e să fi virgin la o vârstă mai înaintată decât media. Dacă eşti în aceeaşi situaţie, sper să te ajute articolul ăsta. Dacă-ţi place să faci mişto de virginii trecuţi de o anumită vârstă, poate o să te gândeşti de două ori de acum înainte.

Viaţa ta sexuală nu e scheletul pe care e construită personalitatea ta. Ştii genul ăla de oameni care-şi fac tatuaje profunde şi pline de tâlc şi care povestesc despre ele câte trei sferturi de oră, dar de fapt nu sunt deloc oameni interesanţi şi-ţi dai seama imediat de asta? Ei, cu sexul nu e la fel. Chiar dacă nu faci sex, ai toate şansele să fii o persoană absolut normală şi agreabilă.

Nu-i cazul să te psihanalizezi să afli ce e-n neregulă cu tine. N-ai nimic, doar n-ai făcut sex încă.

Sexul înseamnă ceva diferit pentru fiecare; nu toată lumea îi acordă aceeaşi importanţă. Probabil cunoşti şi tu pe cineva a cărui viaţă gravitează în jurul sexului; care-l idolatrizează pe Dan Bilzerian; care se uită la Insula iubirii ca să înveţe cum să treacă de la „bună" la „adio" în 40 de minute; care chiar dă bani pe Tinder Plus. Dar probabil cunoşti şi genul de persoană care consideră că sexul în afara unei relaţii n-are niciun rost şi nu merită; care preferă să se păstreze pentru cineva cu care să stabilească o legătură emoţională înainte de a trece la cea fizică.

Pentru unii, dorinţa copleşitoare de a face sex e mai puternică decât temerile inevitabile legate de prima experienţă intimă cu o altă persoană. Pentru alţii, e invers. Ca să nu mai zic că unele persoane au un apetit sexual mai crescut decât altele. Asta nu e nici de bine, nici de rău, e pur şi simplu o stare de fapt. Nu ne plac aceeaşi muzică sau aceleaşi filme, nici nu avem cu toţi aceleaşi convingeri politice sau credinţe religioase, şi atunci de ce am avea cu toţii aceeaşi atitudine faţă de sex?

Cel puţin în cazul meu. M-am împăcat cu ideea că sunt virgin când mi-am dat seama că sunt cât se poate de mulţumit de mine însumi şi că toate problemele pe care mi le făceam din cauza asta erau mai degrabă consecinţa aşteptărilor inoculate de anturaj, de societate în general şi de toate filmele din seria American Pie.

Nu e neapărat ceva rău să te abaţi de la normă. Da, am aşteptat mai mult decât media să fac sex – vârsta medie în Marea Britanie e de 16 ani pentru băieţi şi de 17 ani pentru fete – dar nu mi se pare ceva extrem. Prietenii mei spun că nu i-a interesat foarte tare sexul până la prima experienţă cu persoana iubită. Recunosc că sună previzibil, din moment ce n-am făcut niciodată sex, dar cred că sunt şi alte lucruri importante în viaţa asta pe lângă cunoaşterea în sens biblic.

Stereotipul clasic al virginului trecut de adolescenţă e tipul ăla ciudăţel care, oricât s-ar chinui, nu reuşeşte să se culce cu nimeni nici dacă viaţa lui ar depinde de asta. Will din The Inbetweeners. McLovin din Superbad. Jonas Brothers înainte să-şi dea jos inelele purităţii. Dar nu suntem cu toţii nişte ahtiaţi după sex, mereu în căutarea unei partide. Mai mult, un lucru atât de personal cum e sexul nu ar trebui văzut niciodată ca o competiţie: dacă nu simţim o dorinţă puternică să facem sex, ce rost are să urmărim asta doar ca să demonstrăm ceva altora?

Din cauză că virginitatea e stigmatizată, mulţi dintre noi evită subiectul. Când amicii noştri povestesc despre experienţele lor sexuale, preferăm să ne integrăm în peisaj, să râdem la glumele lor şi, dacă e să contribuim la discuţie, încercăm să n-o dăm în faze gen „punga cu nisip".

Ni se bagă în cap că a fi virgin e ceva anormal, aberant, ciudat. Dacă adăugăm la asta şi faptul că sexul încă mai e uneori un subiect tabu, e uşor de înţeles de ce nu ne înghesuim să vorbim despre asta, ceea ce întăreşte percepţia greşită că e foarte ciudat să fii virgin la 21 de ani. Dar, deşi pare că suntem puţini, te asigur că existăm.

Pe bune. Sincer, majoritatea oamenilor cu care chiar vrei să ai de-a face nu te judecă prin prisma asta. Da, există unii care fac mişto de virgini presupunând că suntem cu toţii nişte tocilari nefutuţi, dar, din fericire, sunt puţini şi nu dai de ei la tot pasul. Şi până la urmă, chiar nu contează ce cred ei. Sexul e o experienţă umană. Ţi-ar păsa dacă cineva ar face mişto de tine că n-ai învăţat să conduci?

Majoritatea oamenilor consideră virginitatea fix ceea ce e: o alegere personală. O stare de fapt pentru care nu trebuie s-o justifici nimănui. La urma urmei, nu prea auzi să-i întrebe cineva pe tinerii de 21 de ani care nu sunt virgini de ce-au decis să facă sex.