Am întrebat creștini adevărați din România care-s problemele Bisericii Ortodoxe

N-o să uit cuvintele Preafericitului Daniel, de imediat după Colectiv, când preoți veneau la televizor să acuze fals tinerii de satanism și nimeni din BOR nu aprinsese măcar o lumânare: „Nu învățați dumneavoastră Biserica ce rol are ea!" Atunci s-a strigat pentru prima dată în stradă „jos Patriarhul!"

Deși religia rămâne destul de importantă pentru români (suntem pe locul doi la religiozitate în Uniunea Europeană) încrederea românilor în Biserică e în cădere liberă. Și chestia asta m-a făcut să mă gândesc - de ce scade încredere românilor în Biserică, în timp ce religiozitatea rămâne cam la fel?

Fie că vorbești de clopotul uriaș cu fața Patriarhului, de 500,000 de euro, dintr-o catedrală faraonică de patru sute de milioane de euro, de scandalurile sexuale din Biserică, de faptul că Biserica susține public grupări fundamentaliste care ar vrea să-ți interzică divorțul sau pastila de a doua zi, câteodată pare extrem de ușor să fii dezamăgit de Biserică. Chiar și atunci când ești creștin practicant.

De-asta am vorbit cu credincioși creștin ortodocși, ca să aflu dacă poți fi, câteodată, critic față de pozițiile Bisericii, sau ale unor reprezentanți ai ei, chiar dacă nu ești un soroșist fără Dumnezeu, așa ca mine.

Am ajuns la mai mulți oamenii, dar unora le-a fost frică să spună cu voce tare ce cred de fapt. Dar conversațiile cu cei care mi-au răspuns, deși nu m-au făcut să mă întorc la Hristos, mi-au dat puțin de gândit. Am înțeles că lucrurile nu sunt niciodată la fel de alb și negru cum se văd de la distanță, de ambele părți.

VICE: De ce scade încrederea oamenilor în Biserică?
Silviu Dancu: Pentru că avem de-a face cu cel puțin două generații deja, care au călătorit în Europa, și-au împropiat alte tipuri de a înțelege lumea. Pentru aceste noi generații, Biserica pare anacronică. Este un discurs care pune frână, nu un discurs care te animă.

În termeni politici, Biserica are oricum o poziție perdantă. Discursul ei nu mai are cum să fie discursul viitorului. Paradoxal, mie asta mi se pare bine - chiar pentru Biserică. Cumva o obligă la un moment dat să-și înțeleagă limitele, care ar trebui să fie sociale și spirituale, și spre deloc politice.

Cum ar putea Biserica să se reformeze?
Eu cred că Biserica ar fi avut nevoie de-o lustrație după `89, pentru a se vedea cine a colaborat cu Securitatea, în ce grad a colaborat cu Securitatea - adică a se vedea și păcatele lumești ale acelor oameni. BOR nu a avut niciodată o politică autentică, publică, de denunțare a păcatelor ei politice în perioada comunistă.

Poți, ca și credincios, să ai o opinie diferită de a Bisericii?
Laicatul religios este foarte important. Eu, ca și credincios, pot să spun că eu cred că Biserica nu trebuie să se bage în x, y, z lucruri, sau să cred că chestia asta aduce un prejudiciu de imagine atât Bisericii, cât și ideii de creștinism. Problema este că laicatul religios nu e suficient de activ, iar când este activ, e confiscat de discursul conservator agresiv. Dar dacă eu ca laic, mă țin deoparte, și alții confiscă discursul laicului, e și vina mea.

Crezi că poate dăuna Bisericii faptul că susține Coaliția pentru Familie?
Oficial, nu există nicio susținere din partea Sinodului. Asta este foarte important. În momentul în care Patriarhul spune ceva, dar acel ceva nu are la bază o hotărâre votată a Sfântului Sinod, atunci nu ai poziția Bisericii, ai poziția Patriarhului. E ca și cum președintele Senatului are o opinie la televizor, dar nu e votată de Senat. Dacă te uiți la membrii Coaliției, Biserica nu este parte constitutivă.

Ar trebui Biserica Ortodoxă Română să-ți ceară scuze pentru cei 500 de ani de sclavie a romilor?
Mânăstirile aveau cea mai mare armată de robi romi - robii mânăstirești. Robia era o stare de degradare socială. Însă, o instituție ca să-și ceară scuze trebuie să aibă în istoricul ei o problemă - ori Biserica Ortodoxă Română există din 1885. Dezrobirea romilor se face la jumătatea secolului 19.

Deci nu exista instituția Biserica Ortodoxă Română. S-a înființat decenii mai târziu. E cam aiurea să-și ceară scuze pentru ceva când ea nu exista ca instituție. Exista Biserica Ortodoxă totuși, dar ținea de Constantinopol, iar multe mănăstiri de pe vremea aia, chiar aveau teritorii enorme care nu țineau nici măcar de statul român.

Care ar trebui să fie rolul Bisericii în România?
Ar trebui să fie mult mai puternic parohială - unde are contactul nemijlocit cu oamenii, și să aibă o dimensiune spirituală și socială puternică. Indiferent dacă suntem sau nu credincioși, aș vrea să vedem o instituție respectabilă, pe care te poți baza atunci când vine vorba de donare de sânge, de îngrijire a oamenilor străzii, oameni care sunt dependenți de droguri.

Au avut campanii de genul ăsta, dar eu vorbesc de o permanentizare a situației. Sunt preoți care fac asta, dar aș vrea să fie o decizie sinodală prin care asta să fie o dimensiune diaconică, obligatorie - aș vrea să văd Biserica acolo, cu mânecile suflecate. Când o să văd treaba asta, și n-o să fie doar demersul și intenția admirabilă a diferiților preoți, atunci eu cred că Biserica a intrat pe o șină corectă. Spun asta ca unul care e parte din Biserică.

VICE: Poți să fii credincios și totuși să nu te simți întotdeauna reprezentat de Biserică?
Ana Barton: În anumite momente, unii clerici, care sunt reprezentanții instituției bisericii, au alunecări în discurs. Dar să nu uităm că există mai multe accepțiuni ale cuvântului „biserică": prima este aceea de comunitate a credincioșilor. Așa că nu înseamnă că eu nu mă simt parte a Bisericii Ortodoxe Române pentru că nu sunt de acord cu opiniile sau cu acțiunile anumitor clerici, indiferent de înălțimea funcției lor.

Sunt chestiuni punctuale. În momentul în care anumiți slujitori ai bisericii – fie ei preoți din sate sau Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române – încearcă să se comporte ca și cum ăsta este un stat religios sau nu recunosc drepturile omului și îi îndeamnă și pe alții să nu o facă, atunci avem o problemă. Iar eu iau atitudine.

Crezi că faptul că susține Coaliția pentru Familie poate dăuna Bisericii?
Probabil, în momentul ăsta, biserica e convinsă că nu-i dăunează, ba dimpotrivă. În timp însă, îi va dăuna enorm. Obsesia asta de a ne băga pe gaura cheii și de a vedea ce fac oamenii în paturile lor mie mi se pare că nu este deloc în regulă.

Oficial însă, Biserica nu a luat o poziție în legătură cu asta. Eu nu l-am auzit pe patriarh în toată povestea asta să zică ceva. Dar se poate să-mi fi scăpat mie. Însă la fel de în neregulă este să nu iei poziție față de intențiile unui grup, oricare ar fi acest grup, de a legifera chestiuni care atacă drepturile și libertățile omului, mai ales când acest grup se folosește de creștinism pentru a-și legitima opiniile și acțiunile.

De ce a scăzut încrederea românilor în Biserică?
Tocmai din cauza luărilor de poziție care au consternat societatea. Să ne amintim de momentul Colectiv. Generațiile se schimbă. Iar acestor tineri religia li se pare ceva învechit și revolut, resping ceea ce nu înțeleg – începând de la vestimentația clerului, de care râd pentru că nu știu de ce preoții, călugării și ierarhii sunt îmbrăcați astfel. Și nici nu le pasă de ce, nu vor să afle. Nu-i interesează nici credința, nici biserica, în general, decât în măsura în care îi afectează în vreun fel sau există posibilitatea să-i afecteze acțiunile bisericii. Se simt respinși, resping la rândul lor.

Procentul ăsta de încredere va scădea din ce în ce mai mult. Noile generații au senzația că cineva vrea să-i tragă înapoi în istorie. Și nu vor asta. Vor să-și mențină libertățile pe care li le dă statul laic și luptă și pentru altele. E firesc așa într-o democrație. Iar dacă biserica nu se apropie de omul contemporan, cu nevoile și problemele lui contemporane și cu cele vechi de când lumea, omul se îndepărtează de ea.

S-ar putea reforma Biserica în vreun fel?
Mi-aș dori să existe această posibilitate. Uite ce luări de poziție are Papa Francisc în legătură cu problemele lumii contemporane. Nu există iubire de Dumnezeu în afara iubirii de om. În condițiile în care Dumnezeul meu este Dumnezeu și om, nu pot să am iubire de Dumnezeu dacă nu am iubire de om. Este esența creștinismului. Să-l iubești pe aproapele tău și să-l sprijini când este în nevoie nu este reformă însă, ci regăsire a Evangheliei lui Hristos.

Care ar trebui să fie rolul Bisericii?
Rolul Bisericii ar trebui să fie acela de sprijinitoare a omului. Biserica este locul unde omul trebuie să găsească pace, ajutor, alinare, dragoste și foarte multă nădejde.

În momentul în care ție îți scade procentul e pentru că tu nu știi să îi ții pe oameni aproape, pentru că îi ameninți cu iadul, tu ești responsabil pentru asta, nu-ți manifești dragostea față de om, doar îl judeci și-l rejectezi. Câteodată, senzația mea e că oamenii ăștia au rămas în Vechiul Testament. Hristos a îndemnat vreodată la ură? Evangheliile spun limpede că nu.

Care e cea mai mare greșeală pe care o face Biserica?
Se disociază de societate pentru că nu îi place partea laică a societății. Și chiar dacă nu o face oficial, o face totuși public prin anumiți reprezentanți ai ei care exprimă și/sau manifestă această disociere, arătând cu degetul societatea laică și văzând-o ca pe un conglomerat de păcătoși. N-ai ascultat niciodată predici de Paști în care, după ce au luat lumină, oamenilor li se vorbește despre chinurile iadului, care sunt răsplata necredinței și păcatelor lor? În care credincioșii sunt certați zdravăn de preot, că, deh, e sărbătoare mare, acum îi prinde pe mai mulți la slujbă și le-o zice el lor? Apare chestiunea aia periculoasă: noi și ei. Bunii și răii. Or, așa ceva nu are nicio legătură cu creștinismul, ci cu maniheismul.

Și atunci, acea „aglomerare de păcătoși" se uită spre Biserică și spune: „Eu n-am nevoie de tine". Sau oamenii vin, iau lumină și pleacă imediat după. Sunt Paștile Domnului, e praznic, e bucurie, cea mai mare sărbătoare a creștinismului, de ce-ar sta să le spună cineva că sunt niște nemernici? Dar să știi că am auzit și predici foarte bune, în care preotul insista asupra faptului că Dumnezeu este iubire și lumină.

Ar trebui ca Biserica să fie scutită de taxe?
În momentul ăsta, este. Mi-e foarte greu să cred că, dacă aș spune că Biserica ar trebui să plătească taxe, de mâine Biserica ar plăti taxe. Dar cred că, dacă tot e scutită, poate ar trebui să facă mai mult, ca să simtă și oamenii care este rolul ei.

Cred că ar trebui, dacă tot există această scutire, ca biserica să facă mult mai mult pentru oropsiții acestei țări, pentru orfani, pentru văduve, pentru oamenii fără adăpost, pentru oamenii săraci și bolnavi, fiindcă de foarte multe ori săracii sunt bolnavi pentru că nu au acces la servicii medicale.

Pe de altă parte, nu aș vrea să uităm ce fac slujitorii vrednici ai Bisericii. Să nu ne imaginăm că toți își fac case cu trei etaje și își cumpără mașini scumpe. Sunt preoți care nu-i ajută doar pe creștini sau doar pe ortodocși. Sunt oameni. Îi ajută pe oameni fără să încerce să-i convertească. Se zbat să le asigure hrana zilnică, îmbrăcăminte, adăpost, școlarizare, servicii medicale, proteze de handicap etc. Există astfel de preoți, dar vrednicia nu face rating, așa că prea puțină lume știe despre ei.

VICE: Poți să crezi în Dumnezeu, fără să te simți mereu reprezentat de ce se întâmplă în Biserică?
Mihai Copăceanu, psiholog și absolvent de teologie: Există persoane care își manifestă credința ortodoxă și care sunt critici față de ceea ce se întâmplă în BOR. Sunt oameni care au intrat în conflict fie ideologic, fie administrativ cu BOR, fie consideră că BOR nu se mai identifică cu învățăturile lui Iisus, dar au rămas în continuare credincioși. Deci, răspunsul este categoric da.

Și aici mă refer atât la preoți - avem cazuri de persoane care au fost caterisite pentru că nu au dat mită pentru parohie și așa mai departe - dar și la credincioși, care au fost nemulțumiți de practicile unor preoți.

De crezi că scade încrederea Românilor în Biserică?
Din multe motive. Cel mai puternic, pentru că observă ipocrizia unora dintre clerici. Observă diferența uriașă între ceea ce se predică și ceea ce se face practic. Se simt foarte nemulțumiți de practicile Bisericii, practici necreștine, cu accentul pe profit pentru servicii religioase.

Și a fost și momentul Colectiv, o situație cu impact emoțional pentru națiune, când clar Biserica a picat foarte mult acuzând pe nedrept victimele.
Biserica, potrivit tradiției, are două aspecte - unul statornic, care e fix, de exemplu dogmele, și unul dinamic. Aspectul ăsta dinamic al tradiției Bisericii a fost foarte util în timp, de-a lungul istoriei. În ultimii ani însă, n-a mai fost flexibilă. Biserica a vrut ca oamenii să se adapteze ei la biserică, într-un sens nepotrivit epocii, și nu invers, cum vedem, de exemplu, în Biserica Catolică, care este infinit de mult mai apropiată de creștini și chiar necreștini și atei.

Cum vezi preoții care cer credincioșilor bani pe servicii religioase plătite oricum de stat?
Un medic, dacă ia șpagă, îl bagi la pușcărie. Dar nu avem antecedente de preoți anchetați pentru șpagă. Deși există cazuri, de preoți care au condiționat ritualul religios de achitarea unor taxe. Ideea e că oamenii care se ocupă - ANAF - au foarte mare reverență în fața preoților și episcopilor.

Patriarhului Daniel spunea într-o declarație că psihologia e unul dintre cele mai mari pericole pentru societatea românească. Care e cea mai mare greșeală pe care o face Biserica?
O afirmație extrem de gravă, inacceptabilă și condamnabilă, venită din partea unui important lider religios ce reprezintă un atac la adresa profesiei de psiholog, ceea ce este complet ilegal și nepermis. Cu siguranță aceste personaje nu au o cultură minimă de psihologie și nici măcar respect față de psihologii care depun eforturi considerabile în munca lor zilnică.

În ceea ce mă privește, ca psiholog, am văzut nenumărate discursuri ale episcopilor în care acuzau psihologii că sunt atei și recomandau spovedania ca fiind cea mai bună psihoterapie. E un alt aspect pentru care Biserica pierde din credibilitate - nu se adaptează la tot ce înseamnă știință, rămân ca într-un turn de fildeș, închiși, și nu răspund nevoilor acute ale societății. Insistă cu educația religioasă în școli, dar nu fac nimic pentru educația pentru sănătate.

VICE: De ce nu se mai regăsesc credincioșii în BOR?
Ion Aion, autor al cărții Spovedania unui preot ateu: Dinăuntrul Bisericii îi spuneam secularizare. Acum, însă, din afară, tind tot mai mult să îi spun schimbarea mentalităților. Nici BOR-ul și nici creștinismul nu pot fi culpabilizate pentru aceste transformări profunde. Și nici nu văd cum le-ar putea stăvili sau înfrunta.

Potrivit viziunii creștine, nu ai voie să îți testezi compatibilitatea cu partenerul înaintea căsătoriei, iar după căsătorie nu mai ai dreptul să-ți recunoști incompatibilitatea. O soție care ajunge să fie bătută de soțul alcoolic, dacă se refugiază în credință, nu are voie să divorțeze, ci e silită să își accepte soarta până la capăt, „să-și poarte crucea", adică să stea la bătaie „până când moartea îi va despărți". Ori, societatea actuală gândește deja complet diferit.

Cum ar putea Biserica să rămână relevantă în condițiile astea?
Cum ar putea o instituție, fie și BOR, ea însăși atât de puțin ancorată în prezent, ca mod de organizare și funcționare, ca discurs, ca participare la viața socială - să fie trasă la răspundere pentru asemenea evidențe care o depășesc? La vârful ei, în ierarhia bisericească, nu vrea să vadă. La baza ei vede, dar „face ascultare" de vârf, iar, per ansamblu, chiar dacă ar vrea să facă, oare ce ar putea?

Ca fost preot, cum vedeți dumneavoastră scandalurile sexuale din Biserică?
Consider castitatea monahală sau preoțească un defect al proiectului creștin, în cazul episcopilor ortodocși. Coaliția pentru Familie ar fi putut să înceapă cu aceste excepții de la mult aclamata normalitate. Îți renegi un întreg sistem reproducător cu care e înzestrat organismul tău.

Nu vreau să comentez despre felul în care „luptă" călugării de astăzi cu ispitele trupești. Chiar acum ne aflăm într-un asemenea mare scandal. Eu nu mă pricep în ce măsură homosexualitatea înseamnă o practică nefirească sau o manifestare organică, nu mă interesează așa ceva. Dar efortul de a-ți reprima niște funcții firești – prin castitate, prin izolare de semeni – mi se pare cât se poate de nefiresc, oricât de tautologic ar suna.

VICE: De ce scade încrederea românilor în Biserică?
Valentin Titorov: Sunt multe derapaje. Implicarea lor în politică, de exemplu. Eu chiar vorbeam cu doi prieteni de la teologie, la un moment dat. Și i-am întrebat, „mă, dacă intri pe net ce vezi, cam cum arată Biserica Ortodoxă Română?" Și nu vezi nimic altceva decât niște cetățeni lacomi și avari.

Chiar dacă încrederea românilor în Biserică scade, eu constat în jurul meu că lumea chiar se duce înspre Biserica. Chiar într-o manieră destul de bigotă. Sincer, întotdeauna eu am contestat cumva autoritatea Bisericii, ceea ce nu e în regulă. Pentru că sunt niște lucruri care așa au fost date sau țin de tradiție. Pe de altă parte, eu așa sunt.

Dacă vezi ceva care, ca și creștin, ți se pare că nu e în regulă. Poți să critici lucrul ăla fără să fii catalogat ca anti-Biserică, sau anti-creștin?
Dacă vorbești despre un preot care a făcut nu-știu-ce porcării, automat ataci Biserica în întreg corpul ei. Dacă discuți punctul de niște lucruri, se simt lezați. Ceea ce nu mi se pare firesc. Nu cred că e productiv nici pentru societate, nici pentru ei. Probabil că și de-aia scade încrederea în ei.

Credeți că devenim o societate din ce în ce mai polarizată?
Din păcate, cam așa funcționăm. Totul a devenit așa, o lupta a extremelor. Suntem ca pe stadion. Ceea ce nu mi se pare deloc în regulă.

Se poate reforma Biserica în vreun fel?
Așa, cu umila mea părere, zic că bine ar fi s-o facă. Suntem la a patra revoluție industrială. Bun, sigur, și conservatorismul are părțile lui bune. Tradiția e importantă. Dar împărțirea asta în două tabere poate să genereze lucruri destul de triste, până la urmă. Iar Biserica cred că-i cazul să se reformeze, pentru că suntem în secolul 21. Bun, ortodoxia, calea dreaptă - înțeleg toate lucrurile astea. Dar discursul trebuie să fie altfel. Trebuie sa ajungi altfel la tineri.

Eu nu mai merg la biserică acum, de ceva vreme. Au fost mai multe lucruri, dar printre ele, mi se tot cereau bani pentru Catedrala Mântuirii Neamului, începuse și nebunia asta cu religia în școli. N-am vrut să semnez nimic cu religia. După care a început chestia asta cu homosexualii. Aia mi-a pus capac. Începuseră să se uite la mine că eram singurul care nu semnam căcaturile lor. Am zis „din clipa asta, nu mai am ce căuta în toată povestea asta".

Mi se pare că sunt lipsit de smerenie când vorbesc despre anumite lucruri. Dar sunt om.