Tot ce s-a întâmplat în muzica din România în martie

În loc să te bucuri de mărțișoare și venirea primăverii, o mare parte din luna martie ți-ai pierdut-o în discuții pe Facebook. Bine, nu e ca și cum treaba asta nu se întâmplă lună de lună, tot anul, doar că de data asta subiectul a fost (oarecum) legat de muzică. Mai exact, despre Michael Jackson și preferințele lui sexuale, scandalul reîncălzit de documentarul pe care, indiferent dacă l-ai văzut sau nu, te-a făcut, mai mult ca sigur, să-i dai un verdict clar Regelui. Vinovat/nevinovat, nici nu mai contează acum, important e că ți-ai irosit timpul degeaba.

Și e păcat, pentru că, în loc să-ți bați capul cu MJ, mai bine erai atent la alte lucruri cu adevărat faine care s-au întâmplat în martie. În special dacă-ți place muzica românească. Plus că, odată trecut hype-ul cu Leaving Neverland, a cam sosit vremea să-ți ocupi timpul cu ceva de calitate.

Sex Pula Pistol, cea mai faină trupă românească anonimă, a sărbătorit un an de când s-a întors în timp să dea muzică de calitate. Piese ca „IA PULA ȘI DU-TE”, „ȚARA SEX PULA PISTOL”, „SEX SANCHI” sau „OMU FĂRĂ SEX”. Nu am văzut atâtea piese cu „sex” în titlu de când am căutat pe net discografia celor de la E-Rotic. Apropo de discografii, Sex Pula Pistol a lansat patru albume până acum. Destule cât să-ți faci o părere despre o trupă.

Sau nu. Treaba asta nu se aplică la SPP. Cred că și dacă ar trece încă zece ani cu 30 de albume scoase, tot nu te-ai lămuri care-i treaba cu ei: ce gen muzical cântă, care-i misiunea lor, cine-s componenții, când vor prinde 142 km/h și se vor întoarce înapoi în viitor? Nimeni nu știe.

În plus, pentru că merg în toate direcțiile muzicale posibile, sunt șanse mari să nu halești toate piesele scoase de ei. Astfel, ca să începi cu dreptul în universul „Sex Pula Pistol” și să nu dai vreun click aiurea pe vreo piesă de-ale lor care să-ți facă o impresie greșită despre ei, începe cel mai bine cu „În Iad e ca-n Ibiza”. Ăsta ar putea fi noul tău soundtrack pentru grătarele din vara asta.

Când ai ascultat ultima oară niște post-rock românesc de calitate? Pot să aștept maximum o oră și 14 minute răspunsul. Exact atât are și Desire - cel mai nou material de la Valerinne pe care nu m-ar deranja să-l mai ascult încă o dată: e atât de bun încât pare ciudat să-i zic „post-rock românesc”. Asta insinuează că sună foarte bine pentru o trupă din România. Ani întregi de muzică românească de căcat ne-au băgat prejudecata asta în cap.

În realitate, Valerinne e o trupă de post-rock foarte bună și atât. Că e din România e un bonus pentru mândria noastră națională, dar ei nu au nevoie de specificații geografice. Cât timp ignori titlurile pieselor, care sunt excesiv de emo, o să ai destulă chitară cât să te țină o lună întreagă.

Au trecut patru ani de când Șatra B.E.N.Z. a dat startul la toată șmecheria asta cu trap-ul în România și de atunci au apărut tot felul de artiști mai mult sau mai puțin blană, cu stiluri diferite și din ce în ce mai dubioase. Mai bine îți ocupi timpul cu materialele care contează, că sunt destule. Așa cum a zis și Freelook, omul din spatele casei de discuri Ocult Records, „dacă cauți cu atenție, găsești ceva care o să te dea pe spate”. Trap-ul se diversifică și, din când în când, mai apare un artist nou, cu un vibe aparte.

În luna martie a apărut P0LLy, o tipă care cântă despre cum rulează fin pe autostradă într-un dric, ceea ce sună scary doar atunci când realizezi că nu avem autostrăzi. O dă într-un stil horror, influențată clar de Lil Uzi Vert. Deci, dacă te atrage nișa asta de horror trap, sau dacă nu ești conștient de faptul că există așa ceva, ascultă-o pe P0lly. Poți să o promovezi pe P0lly și pe social media cu hashtag-ul #șîeu.

Dacă tot vorbeam de subgenuri de trap, uite încă unul pentru tine: boyband trap. Dovada că nu există nicio limită la ce ar putea să apară în zona asta. În fine, nu e nicio surpriză faptul că Selly și gașca lui de vloggeri/prieteni au rupt în trending pe YouTube și în luna martie. Oamenii au mereu vizualizări când scot ceva nou. Și dacă asta te supără, îți zic că Sean Paul are o piesă cu două miliarde de vizualizări, deci nu are rost să te superi pe popularitatea cuiva.

Story-ul piesei „Story” e destul de simplu și familiar pentru orice tânăr: Selly se trezește după o noapte grea de editat noul vlog și are un mini-atac de panică atunci când realizează ce story a pus cu o seară înainte pe Instagram. Prin urmare, decide să-și trateze anxietatea cu o mini-petrecere împreună cu oamenii lui din 5Gang și o gașcă de „clout chasers” ca Laura Giurcanu și alte persoane irelevante. Am zis mini-petrecere? De fapt, termenul corect e „spot publicitar pentru Coca Cola”.

Încă de la prima ediție a festivalului Untold, organizatorii au pus accent pe realizarea unor campanii care să ajute sistemul medical românesc. Cea mai faimoasă campanie e „Plătește biletul de intrare la Untold donând sânge”, prin care primești o reducere la abonament în funcție de cât sânge donezi. Treaba asta s-a ținut în fiecare an de când a apărut festivalul clujean și, cel mai probabil, va avea loc și în 2019.

Un alt proiect sponsorizat de Untold a fost finalizat la începutul lunii martie, când s-a anunțat amenajarea a două camere sterile la Spitalul de Pediatrie 2 din Cluj-Napoca, o investiție de o sută de mii de euro venită în sprijinul copiilor bolnavi de cancer. Banii au fost strânși de la organizatori și din donațiile private ale celor care au participat la festival. Cei de la Untold plănuiesc să investească și în alte proiecte similare, deci, dacă mergi și anul acesta la festival, nu strică să cauți cutia de donații și să contribui și tu cu ceva acolo.