Am dat sala pe sport într-o pădure din România ca să vezi cum te poți antrena și tu

Știu că ai fost fan al încercării mele de antrenament pe ger și zăpadă, cu instructor avizat, așa c-am revenit cu partea a doua. De data asta, am schimbat nu doar locația, de la Domeniul Mogoșoaia la Pădurea Comana, ci și temperatura. De la trei grade și frig de iarnă, la 11 – 12 grade și multe țoale în minus.

Ai putea spune că nimic nu bate în intensitate un antrenament siberian în pădure, așa cum am încercat eu și Cornel Moca, specialist în pregătire sportivă și nutriție. Dar ce zici de sport în noroi? Ideea a fost așa: am ales o zi, duminica. Locul a fost Pădurea Băneasa și scopul: un fel de triatlon prin pădure și nămol, adică o ciorbă cu jogging, bicicletă și exerciții la sol, timp de patru ore.

O să încep cu sfârșitul și o să-ți spun că, de data aceasta, deși antrenamentul a fost dublu ca durată, eu am făcut progrese: febră musculară aproape inexistentă, mai multă rezistență, dar și o energie care m-a ținut trează până la 2 noaptea. Dar sunt pe drumul cel bun, de la starea primordială de semi-legumă la cea de animal sportiv. Și cu un kilogram de noroi uscat de scos de pe hainele de sport și de pe adidași, dar asta a fost o chestie asumată.

Sportul într-un cadru natural frumos e ca o poezie cu rimă reușită sau ca o partidă de sex cu preludiu. Și aici vorbesc în numele femeilor. Poate că nu ești tu cel mai mare atlet, dar faptul că o să ai posibilitatea să alergi pe lângă o vegetație ca-n Deltă te stimulează, crede-mă. N-o să renunți așa ușor cum o faci la sală, adică într-un spațiu închis unde nu te oxigenezi mai deloc.

Eu și antrenorul Cornel am ales să mergem în perioada în care România ieșea din epoca înghețului. Acum, riscul era cel de mocirlă, dar, pe soare și temperaturi de început de primăvară, am găsit și ceva colțuri uscate.

Natură, aer curat, un izvor de unde să ne umplem sticlele cu apă, cam ăsta a fost cadrul aproape perfect. De-aia am și rezistat aproape toată ziua pe coclauri. A, și foarte important pentru noi: a fost foooarte liber, pentru că a fost o perioadă în care încă nu vin toți la Comana, în weekend.

O să folosesc un cuvânt pretențios și o să-i zic triatlon. Un antrenament cu trei probe diferite, de la alergare și ciclism până la exerciții în sistem circuit. Însumat, cam patru ore de fâțâială, pentru care corpul mi-a mulțumit, până la urmă.

Am început cu joggingul ca să încălzesc organismul și să fie pregătit pentru efort. Am evitat, în felul ăsta, accidentările. Pentru că atunci când vrei să rupi norii cu „antrenamentul tău rusesc”, așa cum l-a poreclit Cornel, trebuie să o iei treptat și gradual. O alergare ușoară, timp de 10 – 15 minute, pregătește în mod deștept articulațiile și organismul pentru efortul care va să vină.

Sigur, puteam să așteptăm să se încălzească ca să pedalăm și noi frumos pe cărări cu panseluțe și s-ajungem acasă curați și uscați. Dar ideea e că cei doar 10 kilometri de pedalat prin pădure, pe teren accidentat, cu pante și noroi, au fost factorul WOW al triatlonului nostru improvizat. Adică acea activitate distractivă și relaxantă din aventura noastră sportivă la firul ierbii. Am avut noroc că cei din compexul de la Comana s-au gândit și ei să-și scoată flota de biciclete la închiriat, chiar dacă suntem doar la început de februarie.

Mai există și o motivație profi, pe care a explicat-o mai bine Cornel. „Ciclismul îți întărește sistemul cardiovascular, iar asta înseamnă că organismul va permite inimii și plămânilor să lucreze mai eficient și să oxigeneze mai bine corpul. Mai exact, în timp, îți vei îmbunătăți forma sportivă și nu vei mai gâfâi la cele 10 trepte când nu-ți merge liftul. Și, nu în ultimul rând, arzi calorii, iar musculatura coapselor, a brațelor și a abdomenului îți vor confirma că ai făcut o alegere înțeleaptă când ai pornit la pedalat.”

Dacă vrei să te bagi pe teren accidentat cu pante și noroi, fii sigur că stăpânești bine bicicleta! Traseul pe care l-am ales noi, în pădurea Comana, nu a fost deloc ușor: gheață pe alocuri, acoperită de nămol și băltoace. Dar cum un traseu mai dificil înseamnă și mai multe calorii arse, a fost un win-win situation. Chiar și atunci când roțile patinau sau alunecau pe gheața acoperită de noroi. Am trecut printr-un moment din ăsta și chiar nu știu ce m-a salvat să devin una cu băltoaca.

Cu exercițiile am vrut să văd dacă mă mai ține și m-a ținut. Și pentru că astea au fost, de fapt, piatra de încercare pentru mine. Cu alergarea și bicicleta mai știu și eu, însă mereu am urât exercițiile astea în sistem circuit, foarte populare în salile de fitness. De la Cornel am aflat și ce-am antrenat: musculatura coapselor și a fesierilor, a brațelor, a abdomenului și a umerilor prin exerciții precum fandările, genuflexiunile, fandările laterale, plank cu ridicarea unui braț. Apoi, am antrenat spatele, gambele, antebrațele și musculatura gâtului.

„Primul exercițiu a fost genuflexiunea pliometrică, un exercițiu care îi conferă corpului forță, rezistență, echilibru, agilitate, precizie, viteză de reacție și propriocepție crescută. Este antrenat și sistemul nervos. Mintea este conștientă unde se află corpul în relație cu solul sau cu alte obiecte din jur. Astfel, oferă un răspuns rapid și precis corpului”, mi-a spus Cornel ce-i cu exercițiul ăla greu ca dracu’ cu care am început.

Toate pozițiile astea pe care tu le vezi în poze au fost executate pe bune, crede-mă, altfel nu s-ar justifica fețele noastre schimonosite. Îți spun și ce poți câștiga de pe urma lor: o mai bună circulație a sângelui și, în același timp, un plus de mobilitate, stabilitate, flexibilitate și stimularea masei musculare, în general.

Cornel mi-a spus că a fost ideală, așa că l-am crezut pe cuvânt. El știe mai bine decât mine treaba asta cu sportul în aer liber și, dată fiind experiența mea în așa ceva, probabil că m-ar fi nemulțumit multe lucruri. „Cele mai bune rezultate se pot obține la temperaturi între 10 și 22 de grade. Având în vedere că am făcut un efort susținut, fără pauze, corpul nostru a simțit temperatura cu câteva grade mai mult. Astfel, corpul nostru a produs căldură suficientă, fără disconfort, a ars mai multe calorii, iar temperatura corpului a fost constantă, fără a transpira foarte mult și fără a supraîncălzi organismul. Deci da, vremea a fost cât se poate de potrivită!”, a adăugat antrenorul.

E al doilea antrenament al meu în aer liber, alături de Cornel, și promit să nu mă opresc aici. Am făcut progrese și aici vorbesc de rezistență. Ideea e că pentru mine este o dublă plăcere, îmi fac treaba pentru VICE și mă și mențin în formă. Și poate inspir câțiva oameni să facă la fel.