Mai mulți români mi-au spus de ce ar trebui și parade civile de 1 Decembrie

N-am trăit până acum 1 decembrie în stradă. Dar întotdeauna m-a fascinat că văd doar militari în stradă, așa că am vrut să văd dacă nedumerirea mea e împărtășită și de concitadinii mei.

E 1 decembrie ora 11, iar eu grăbesc pasul, pentru a prinde puhoiul strâns lângă Poșta Mare. Multe mașini au antenuțe tricolore, una în dreptul ușii șoferului, cealaltă de partea pasagerului, ca să fie racordate la transmisiunea tricoloră. Chiar și cele parcate ilegal, semn că patriotismul e în plan secund moravurilor. Până și doamnele de la salubrizare au steaguri în păr, tot câte două. Doar troleibuzele au și-un steag și cu UE, de zici că-i un mic apropo al istoriei recente.

Ce te-ar face să ieși în stradă?

Remarc și multitudinea de vânzători ambulanți de stegulețe. În zile ca asta, specula e mare. O tipă le vinde la colț de stradă. Un domn în etate se decorează cu trei, unul în pălărie, unul îi iese din geacă și pe altul îl are în mână. Încă nu știe unde să-l agațe.

Într-un final, ajung la intersecția dintre bulevardele Ion C. Brătianu și Revoluției din 1989, adică locul unde alaiul o cotește paralel cu Piața Operei din Timișoara. Marșul începe la 11.30, așa cum era planificat, dar se încheie la nici 40 de minute după aceea. Spectatorii se îndreaptă către Centru, iar eu o iau pe urma lor, ca să-i întreb dacă au fost satisfăcuți de defilare, de ce se insistă atât de mult pe aspectul ăsta militar de Ziua Națională, cât și dacă ar fi frumos să avem și parada civilă, la fel ca în Norvegia, de exemplu.

„Am ajuns prea târziu, că am fi vrut să vedem și noi cum defilează. După mine, ar trebui să se reintroducă armata obligatorie. Și eu aș merge, dacă aș avea înălțimea necesară. Că m-aș fi dus și la poliție, dacă era. Eu zic că ar trebui să punem accent și pe asta, acceptarea femeilor în armată, că-s multe fete care fac fitness sau sport. Da, ar fi fost frumos să defileze și civilii. Dar nu e proastă organizarea. În afară de armată, ar fi OK să pună un cor de copii să cânte. Câinii poliției îmi plac. Și mulți Moși Crăciuni așa, cu tricolorul pe ei, ca și mine.”

„Mai mult decât orice altceva, cred că din tradiție defilează armata. Ar fi cel mai interesant să fie și civili în stradă, dar nu știu din ce domenii, că dacă ar fi asistente sau alți oameni din câmpul muncii ar suna prea a 23 august. Oricum, e greu să organizezi ceva care să mulțumească pe toată lumea.”

„Acum am trecut pe lângă parada militară, dar nu am mai ajuns. Mai facem o masă, după care ducem copiii la somn. N-am prins decât un pic cum veneau cu tancurile de la prefectură, după care au oprit aici, fix lângă Centru.”

„La mulți aaaani! Scuze, mi s-a murdărit steagul și m-am oprit să-l spăl un pic. L-am făcut la București, special pentru ziua de astăzi. Dorim unificarea Basarabiei cu România. Sunt mai patriot, așa. Parada a fost OK, dar în ziua de azi contează mai mult să fii împreună cu ceilalți. Totuși, nu cred că-i cazul să vorbim despre conflict militar.

Aici, în Europa, e, totuși, OK. E foarte bine și că suntem în NATO. Că-mi amintesc că-n 2014 începuseră Jocurile Olimpice la Sochi, Rusia părea că se deschide către Vest, iar câteva zile mai târziu au mers peste Ucraina. Eu am călătorit de două ori în SUA, a fost visul meu de mic copil, iar ei sunt cu totul altfel. Cu americanii și europenii, adică cu oamenii civilizați, e super OK să lucrezi.”

„M-am trezit de la patru dimineața și, sincer, am dorit să ajung la paradă, dar troleibuzele nu mergeau, așa că am ratat-o. Ce, au început la unșpe, și uite că acum, 40 de minute mai târziu, nu mai e nimic. Oricum, tot ce e pe lumea asta e frumos, și mai ales că-i o țară liberă. Dar era frumos și pe 23 august, căci veneam de la toate făbricile.

Abia așteptam să ies de 1 mai și de 23 august. Mergeam, stăteam în grupuri, nu se bea, nu se mânca, toată lumea era veselă, și abia mai apoi mergeam pe cartiere ma mici și la cremwurști. Da’ cremwurștii îți pocneau în gură când îi mușcai, pe cuvânt. N-aș vrea să văd neapărat civili iar în stradă. Că și înainte defilam, dar armata era întotdeauna primii.”

„Pe frigul ăsta, ce mai vrei să se facă? Oricum, nu mai e ca pe timpul lui Ceaușescu, e bun și-atât. Oricum, cine să ne-atace, că noi suntem mai buni ca rușii. Noi le-am dat uraniu și din alea, așa că ce crezi, că românul nu are? Astea cu atacul sunt minciuni de la ăla de la București, ca să-și mențină posturile.”

„Nu prea mi-a plăcut la paradă. Au scos toate utilajele vechi. În caz de atac, nu avem șanse să supraviețuim. Da, pe 23 august era mult mai mult un sentiment de comunitate. Am putea avea defilări ale civililor, de ce nu, în marile orașe. Dar toate depind de București, de guvernanți. Dar, sincer îți spun, mie-mi place mai mult acum.”

Venea către Centru alături de o doamnă. Amândoi aveau cocarde cu stema Republicii Moldova la piept, adică acvila doar cu bourul pe scut. N-au știut să-mi zică exact de ce, dar Cornel s-a oprit pentru câteva minute să-mi explice așa:

„Am trăit românește parada militară. Din 1918, tot timpul militarii au fost cei care… Dar nu ar fi nimic deosebit dacă ar defila și civilii lângă ei. Dar nu are cine să-i mobilizeze. Marile întreprinderi și sindicatele nu mai sunt. Ar trebui ca studenții să facă ceva în sensul ăsta. În primul rând, studenții, în al doilea rând… nu mai există, că erau Gărzile Patriotice.

Există o discuție în Parlament în sensul ăsta, a legii voluntariatului militar. Ar fi bine să știe fiecare să tragă cu mitraliera. Bine, acuma nu se mai poartă așa războiul, că te fixează din satelit și gata. Dar e necesar și lucrul ăsta. Ar trebui să știi un cântec patriotic când te duci undeva, să fii deschis, să nu-ți fie rușine, ca «Treceți batalioane române Carpații» sau «Mândră țară, colț de rai».”

Fix când să ies către Piața Libertății, dau de doi oameni care cărau o sculptură neobișnuită. Andi este autorul ei, așa că am fost curios să înțeleg ce e și în ce scop e cărată prin miezul urbei.

„E o sculptură ce reprezintă un bou cu o bombă. O ducem la Misc., pentru că va fi azi expusă acolo. Am tot respectul pentru Armată, dar bombele ne pot duce înapoi în epoca de piatră. Asta pentru că Armata poate foarte ușor fi influențată de niște oameni, la fel cum pot fi influențate viețile noastre de ce decid unii boi pentru noi.”

„Am fost la paradă, și a fost OK. Nu știu, ar fi fain să avem și copiii la defilare. Nu știu dacă am face față atacului doar cu amfibiile astea. Am fost pentru prima dată în stradă de 1 decembrie. Da, am văzut și pompieri, dar cred că erau militari. Ar fi fain să vedem și oameni normali.”

L-am văzut pentru prima dată lângă Victor, care își spăla steagul unionist. Când plecam, îl invitase pe acesta la o bere. L-am reîntâlnit însă pe Str. Mărăști cinșpe minute mai târziu. Filma garizoana cu telefonul, probabil că invitația nu a fost onorată.

„Să știi că e ceva normal, pentru că face parte din… viață, din viața noastră? Face parte din viața noastră armata, jandarmeria, poliția, popii, vorbind adevărul adevărat. Ce, n-ai văzut popi care să facă parte din armată? În orice obiectiv al armatei ai popi. Iar asta-i bine, că pe ultimul drum, în locul cu verdeață, trebuie să-ți dea cineva acces. Păi, toți facem parte din viaț… din armată, frate. În caz de război, ce faci?”