FYI.

This story is over 5 years old.

Artă

Am încercat meniuri de o singură culoare de dragul artei

Sunt obsedată de proiectul din 1998 „The Chromatic Diet” al artistei conceptuale Sophie Calle. Am vrut să văd cum funcționează asta în prezent.
IG
translated by Irina Gache
o porție de mâncare în verde
Fotografii de autoarea articolului

Sophie Calle, cea mai cunoscută artistă de perfomance din Franța, a făcut niște proiecte invazive. A lucrat ca femeie de serviciu documentând în secret bunurile celor cazați la hotel, iar la un moment dat a găsit o agendă cu contacte și a sunat la fiecare număr din ea să pună întrebări despre proprietarul agendei și apoi a publicat răspunsurile în ziarul local.

Calle aplică același nivel de rigoare și inspecție a intimității și în proiectele mai puțin controversate. Într-o serie foto din 1997 numită „The Chromatic Diet”, Calle a creat mâncaruri zilnice folosind ingrediente de aceeași nuanță. Proiectul este un răspuns direct la adresa Leviathan de Paul Auster, în care protagonistul (bazat pe Calle) face acest ritual din mâncare.

Publicitate

De la seria „The Chromatic Diet”, mulți au încercat să mănânce cromatic. Lucia Litman, omul din spatele contului viral de Instagram cu același nume, potrivește mâncăruri ca lemnul dulce și sfecla roșie cu tabelul Pantone. Până de curând, Jen Monroe, bucătarul de la Bad Taste Biz, a făcut o serie de cine monocromatice, cu cutii pline de daikon murat, lămâie, lime, ghimbir murat și flori de castraveți pentru masa galbenă și gelatină cu mure și ceai pentru cea neagră.

Deși proiectele lui Calle preced fenomenul actual de a fotografia mâncarea pentru consum public, nu e clar dacă ea a și mâncat lucrările din seria „Chromatic Diet”. Și cum sunt obsedată de aceste proiecte conceptuale cu ingrediente obscure, m-am întrebat cum ar fi să mănânc monocromatic în timpul săptămânii.

Așa că am făcut această provocare.

Versiunea mea de „The Chromatic Diet” a fost fără carne, mai exact niște prânzuri ieftine cu ingrediente pe nuanțe, bazate pe ce aveam deja în bucătărie. Ah, și a trebuit să potrivesc mesele cu recipientele în care vor fi prezentate. (Din moment ce lucrez în spațiul de artă alimentară, am un mic avantaj fiindcă strâng diverse vesele pentru proiecte).

Inspirată de seriile lui Calle, fiecare zi din această săptămână am mâncat verde, mov, albastru, roz și galben și apoi le-am dat o notă bazată pe cât de ușor au fost de făcut.

Luni (Ziua Verde: 10+)

Meniu: Curry verde cu orez de linte verde, spanac, broccoli, fasole verde și varză de Brussels cu garnitură de ceapă verde. Un matcha cu gheață și murături.

Publicitate

Verdict: Am zis să încep ușor și să aleg verde pentru prima zi fiindcă nu duceam lipsă de ingrediente verzi în frigider. Voi da acestei zile nota 10 pentru că am folosit multe dintre ingredientele folosite de Calle și s-au combinat bine. Accidental chiar am exact aceleași farfurii cu nuanță de smarald ca cele din versiunea lui Calle, deci puncte bonus pentru asta.

Marți (Ziua Mov: 9+)

Meniu: vinete baby glazurate cu miso thailandez, morcovi mov, sfeclă elvețiană, fasole mov lunguiață pe un pat de varză roșie. Ceai de lavandă.

Verdict: Septembrie este o lună foarte bună pentru alimentele mov. Din punct de vedere estetic, cred că meniul mov a fost favoritul meu. Dar îi dau nota 9+ pentru că nu a fost deloc proteină în el și îmi doresc să fi folosit conopidă mov. De asemenea, ceaiul de lavandă are acest gust pe care ți-l imaginezi de parfum bătrânesc.

Miercuri (Ziua Albastră: 7)

Meniu: Budincă de chia și flori de fasole cu unt de cocos cu spirulină albastră majik CAP Beauty, agave, lapte de ovăz Oatly și coacăze.

Verdict: Spirulina este destul de ușor de găsit, dar tot nu sunt destule ingrediente albastre cu care să poți completa meniul. Știam că albastru va fi greu de făcut, dar am vrut să mă ridic la așteptări. În cartea lui Maggie Nelson, Bluets, meditația pe culoarea albastru, scrie ea, e„o iluzie voluntară, ai putea spune. Că fiecare obiect albastru ar putea fi un fel de boschete în flăcări, un cod secret pentru un singur agent, un X pe o hartă prea difuză de a fi desfăcută în totalitate, dar care conține universul cunoscut.” M-am simțit ca un agent care a ratat misiunea. I-am dat meniului ăsta nota 7.

Publicitate

Budinca de chia, deși de o nuanță albastră pală, mi-a făcut foame după zece minute. Oricum, nu am vrut să dau mesei ăsteia un 6 pentru că mâncând aceste alimente albastre m-a făcut să mă simt ca o sirenă.

Altă opțiune ar fi fost să merg pe ruta cimbrului, la fel ca bucătăreasa venezuelană Mercedes Golip cu clătitele albastre din porumb sau chiar să folosesc tortilla din porumb albastru din supermarket-ul mexican de lângă mine. Dar ca să urmez regulile, nu aveam ingredientele adecvate pentru asta în bucătărie.

Joi (Ziua Roz: 9)

Meniu: Borș cu garnitură de napi murați, ouă fierte tari murate în suc de sfeclă, prună și un lassi cu apă de tradafiri împroșcat cu suc de goji berry date la blender.

Verdict: Îi dau un 9 fiindcă garniturile ar fi putut să fie mai complexe. Supa e mai mult roșie decât roz. În masa roz a lui Calle, a pus înghețată de căpșuni cu șuncă, care este…. scârboasă pentru gustul meu (dar ce știu eu? Sunt vegetariană). Alte mâncăruri roz pe care le-aș fi putut folosi: cartofi roz, sfleclă elvețiană, ridichi, pepene roșu, pere, rubarbă, gref.

Vineri (Masa Galbenă: 10-)

Meniu: Physalis, piersică, sfeclă elvețiană, fasole galbenă lunguiață cu sos de șofran, ghimbir și lămâie și cușcuș cu turmeric Diaspora Co. Pepene asiatic ca garnitură.

Verdict: Ultima masă a fost cea mai sățioasă și delicioasă. Nu mai folosisem piersici în cușcuș înainte, lucru care a mers surprinzător de bine cu fasolea și cireșele physalis. În plus, galbenul este ca o rază de soare pentru stomac într-o zi noroasă ca asta. I-am dat un 10-.

Concluzie: Per total, verdele a fost cel mai ușor de făcut, dar movul a fost cel mai magic de mâncat și am de gând să mai introduc această culoare în dieta mea de acum înainte. Și cum de nu sunt mai multe alimente natural albastre?

În final, dieta cromatică mi-a făcut săptămâna de muncă mai interesantă, dar am folosit mai multă energie mentală decât de obicei pentru o masă mâncată la calculator. Cred că mai bine las faza asta pentru Calle.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.