Cum să faci față mutării cu partenerul când ai 20 de ani

Suntem în mijlocul unei schimbări culturale. Bărbații sunt confuzi. „Cum ar trebui să știm ce e OK dacă voi nu ne ziceți nimic?”, se tânguie ei, rupându-și tricourile și urlând la lună. Uite o soluție: doar întreabă! Trimite-mi întrebările tale despre dragoste, relații și sex. Sunt femeie, întrebă-mă orice.

„Sunt împreuna cu prietena mea de trei ani și-mi zice că mă iubește și vrea să fie cu mine pentru totdeauna, dar nu se mută cu mine – care-i faza cu asta?”

Banuiesc că, ăăă, ai întrebat-o, nu? Am impresia că e ușor câteodată să uităm că avem dreptul și puterea să întrebăm lucrurile astea direct, dar poate că ești puțin defensiv ca să nu fii respins și ea se teme să nu-ți rănească sentimentele, deci totul e un pic complicat.

Oricum, să ne imaginăm ca deja ai întrebat-o și ea n-a prea rezonat cu asta, uite ce cred eu: faza e că să locuiești cu cineva ajunge cel mai adesea un fel de iad, dacă nu e de la început.

Iubita ta probabil știe asta, fie din experiență sau o alarmă preistorică adânc înrădăcinată în interiorul ei se declanșează și-i spune: „Bărbatul vrea să locuiască cu mine? Bărbatul vrea să mă PRINDĂ ÎN CAPCANĂ! Bărbatul vrea sclavie domestică fără plată!” Locuirea cu un bărbat a însemnat pentru femei o masivă pierdere a libertății, și deși lucrurile sunt diferite acum decât erau acum o sută de ani, încă mai sunt roluri de gen care ies la iveală în moduri surprinzătoare când te muți cu cineva. Te crezi iluminată, post-feministă și post-modernă, post-asta și post-cealaltă, iar apoi vă mutați împreună.

E totul numai lapte și miere la început, comandați pizza în prima noapte în apartamentul vostru nemobilat, faceți sex pe unde vreți, duminică dimineață vă duceți după ziare și leneviți pe canapea toată ziua. El nu știe să facă nimic altceva în afară de omletă, așa că îți asumi responsabilitatea cu gătitul nouă dăți din zece la început cu bucurie, iar apoi se diminuează. La schimb el trebuie să se ocupe de curățenie, și astfel duminicile incetează să mai fie după-amiezi idilice și însorite petrecute citind si bând cocktailuri, și devin scene repetitive în care el insistă că e îndeajuns să curățe baia o dată pe lună. Deodată, cumva, ai ajuns să-i strângi șosetele murdare, ca un clișeu într-un sitcom de căcat de care ați fi facut mișto la începutul relației voastre.

Acum, zic că ești un porc misogin doar fiindcă vrei să stai cu iubita ta dragă? Da, da, fix asta spun.

Nu, glumesc, măi, lol și la revedere tuturor comentatorilor furioși care au citit doar până aici și s-au supărat pe mine că vreau să îi castrez. Eu vreau doar sa arăt că mutatul împreună poate fi greu chiar și pentru cele mai mișto relații, în special când ești tânăr, și poate prietena ta a mai încercat genul ăsta de experientă, deci nu e chiar atât de ciudat că are dubii să încerce din nou.

Decizia mea să mă mut cu un iubit când aveam 20 și ceva de ani a fost unul din lucrurile cele mai stupide pe care le-am făcut vreodată, și cea mai nasoală parte a fost când ne-am despărțit și a trebuit să fac față la toate lucrurile plus partea emoțională (imagineză-ți trei săptămâni în care am stat la hoteluri Groupon de calitate indoielnică, plângând isteric și bând sticle de gin în timp ce încercam să negociez disperată cu un fost iubit părasit și furios și un proprietar confuz). După asta nu-mi mai puteam imagina că aș mai locui cu cineva din nou. A trecut mult timp de atunci, și acum sunt cu cineva așa de perfect încât recunosc că visez cu ochii deschiși la ce fel de casă am putea avea cu Rudy, câinele nostru ipotetic, dar tot nu știu cum ar fi chiar să o punem în practică.

Poate iubita ta a avut o experiență negativă ca și mine care a făcut-o să fie mai atentă decât era înainte, sau poate că doar îi place să locuiască singură. Și asta are ceva fain, să fiu sinceră. Să aibă capacitatea să plece din pub și să facă comandă la un local dezgustător cu livrare și apoi să mănânce în pat în timp ce se uită la documentare cu naziști – fără să fie nevoită să-ți împărtășească tabieturile enervante sau să deranjeze pe cineva – nu sunt lucruri de subestimat. Și să știi că te trezești a doua zi și mergi acasă la prietenul tau să vă cocoloșiți în dormitorul lui curat și să luați un mic dejun sănătos e și mai mișto, după părerea mea. Să fii într-o relație faină în care poți să ai și timpul tau face bine amândurora.

Pare că ai o relație stabilă plină de iubire, deci înțeleg de ce vrei să locuiești cu ea. Deși mă trec fiorii amintindu-mi de conviețuirea din trecut. Mi-am și reamintit de ce am vrut să o fac la început – pentru că eram îndragostită nebunește, iar sentimentul de a avea un cuib domestic cu cineva pe care iubești e foarte drăguț, confortabil și distractiv. Dar dacă ea chiar nu vrea să locuiască cu tine, nu o împinge la asta. Să fii indrăgostit e cel mai important. Încearcă să-ți imaginezi o nouă versiune a cum arată asta pentru tine pe termen lung, o dragoste eternă care nu trebuie să fie o relație de genul tot-timpul-împreună. Încetează să mai aștepți ca viitorul să arate așa cum sperai și s-ar putea să ai parte de unul mai bun decât îți imaginai.

Iubirea nu trebuie să urmeze pașii: Întâlnire > Mutat împreună > Căsătorie > Copii > Moarte. Poate fi orice vreți voi să fie.

Articolul a apărut inițial în VICE UK.