Am vorbit cu candidatul la europarlamentare care vrea să reformeze bursele Erasmus

Nicolae Ștefănuță este unul dintre candidații USR-PLUS pentru alegerile europene și primul român care a obținut un post important în diplomația europeană cu rol peste ocean. Ștefănuță gestionează portofoliul relației parlamentare între UE și SUA, iar momentan locuiește la Washington.

Într-un interviu pentru VICE România, Ștefănuță explică de ce vrea să renunțe la diplomație pentru un post de europarlamentar și care sunt temele europene pentru care va milita în Parlamentul European, dacă va obține un loc la Bruxelles.

Candidatul USR-PLUS vrea să rezolve problema transportatorilor români, discriminați pe piața UE, și să obțină programe Erasmus mai echitabile pentru studenții cu venituri reduse.

VICE: Alegerile din mai reprezintă o schimbare de paradigmă la nivelul UE?
Nicolae Ștefănuță: Sunt alegeri definitorii, care vor schimba totul. Ca să faci o majoritate în Parlamentul European îți trebuie conlucrarea a trei-patru partide cel puțin și de aceea alegerile aceastea sunt altfel decât toate celelalte, pentru că s-ar putea să avem un parlament diferit pentru că nu mai există status quo mainstream, ci putere și opoziție între forțele eurocentrice și forțele care vor să meargă înapoi spre stat național și mult mai multă suveranitate.

Cât de mare este acest pericol?
Ce numim noi iliberalism, mai nou, se numește noul naționalism. Naționalismele au revenit, sunt înapoi de salon, acceptabile în conversație, ceea ce mie mi se pare periculos și apăsător. M-am uitat de curând la adunarea conservatorilor în USA, unde a ținut Trump un discurs de două ore, care a zis că în 2020, alegerile vor fi între socialiști și mine.

Părțile mai de extremă din partide s-au accentuat în așa fel încât Partidul Democrat a devenit mai socialist, iar mesajele lui Trump sunt tot mai radical naționaliste. Așadar, pericolul iliberalismului există. Trebuie să amintim tinerilor ce înseamnă consecințele noului naționalism. De curând am stat de vorbă cu o comunitate de români din Italia care s-a lovit de retorica fascistă a Guvernului Salvini. Aceastea sunt realități, nu povești.

Există riscul ca euroscepticii să devină atât de influenți în UE?
Primul test va fi numirea noii comisii europene. Pentru numirea noii comisii îți trebuie majoritate constituțională. Asta înseamnă jumătate din toți membrii. Ca să obții acea majoritate, pentru noua comisie trebuie să voteze liberali, verzi, populari, socialiști, deci va fi nevoie de o comisie care să-i mulțumească pe toți. Atunci se va vedea puterea de blocaj a unei astfel de minorități eurosceptice.

În România există ideea că nu suntem conștienți de drepturile europene pe care le avem.
Eu merg, în campania mea, pe drepturile europene ale cetățenilor români. Dacă oamenii nu simt, în viața lor de zi cu zi, neforțat, beneficiile europene, exercițiul este inutil.

Eu, de pildă, caut cazuri în care drepturile europene sunt încălcate. De pildă, transportatorii români care sunt hăituiți în diverse parcări europene. Nu pot să facă decât un anumit număr de operațiuni, apoi sunt obligați să se întoarcă în țară. Li se îngrădește dreptul de a profita de piața unică.

Aceste piedici apar numai la transportatorii români?
Așa cum francezii se bucură de piața noastră, și noi trebuie să ne bucurăm de a lor.

Să luăm alt exemplu: alocațiile austriece. Practic, pentru că indexezi acele indemnizații în funcție de bogăția statului de origine al lucrătorului, faci o discriminare la adresa țărilor estice, pentru că ele sunt cele cu venit mai scăzut. De altfel, Comisia Europeană a și început procedura de infringement împotriva Austriei.

Tinerii, milenarii, sunt europeni, dar și ei trebuie să fie conștienți de drepturile lor.

Bursele Erasmus mi se par mici în cuantum, ele favorizează tinerii care vin din familii cu bani. Dacă iei un Erasmus de trei-patru sute de euro să mergi pentru Spania, înseamnă că mai aduci de acasă încă pe atât ca să locuiești și să mănânci acolo.

Așadar și acel program ar putea fi îmbunătățit. Acestea sunt exemple și vreau să lupt pentru ele în Parlamentul European. Vreau să încurajez oamenii să își apere drepturile.

Sunt românii cetățeni europeni de mâna a doua?
Nu mă interesează această retorică. Noi suntem aceeași și singura mână europeană. Eu, de fapt, lucrez la psihicul nostru, ca să știm să ne exercităm drepturile. Fondurile europene nu ți le dă nimeni moca, dacă ele nu sunt folosite, ele se întorc la contributori. Nu e nimic de mâna a doua, se potrivește mai degrabă proverbul „Dumnezeu îți dă, dar nu îți bagă și în căruță”.

Te-ai simțit vreodată discriminat în UE?
Nu, dar rezonez cu mentalitatea campionilor noștri, atunci când concurezi pe o scenă internațională, este greu, trebuie să tragi și să crezi în ideea aia- eu pot fi reprezentantul Parlamentului la Washington.

Este greu să obții postul de diplomat UE la Washington?
Am candidat de cinci ori până am reușit. Puteam să zic că nu este pentru mine, dar nu am vrut să renunț.

De ce vrei să intri în zona politicului, este un domeniu mai instabil decât cel al diplomației?
Vreau instrumente mai eficiente să fac lucrurile pe care mi le doresc să le fac. Dacă, la sfârșitul mandatului meu, simt că mai mulți români sunt conștienți de drepturile lor europene, pentru mine este un mandat reușit. Dacă la sfârșitul mandatului meu, reușim să menținem un nivel al fondurilor în așa fel să nu se ducă în următorul exercițiu financiar în jos, din cauza presiunii statelor plătitoare, iarăși consider că am avut un mandat de succes.

Ce înseamnă să fii un europarlamentar leneș?
Postul de europarlamentar a fost tratat ca o sinecură de către unele partide politice, un job departe de responsabilități grele. Au fost trimise la Bruxelles rude, fete de președinți, tot felul de cumetri, foști șoferi de lideri politici. Asta este cauza acestei percepții greșite.

În România, spațiul public a fost inundat de mesaje eurosceptice pe fondul unor probleme din justiție ale unor lideri poltici. E posibil să fie influențată opinia românilor dacă primesc acest mesaje?
Nu am văzut o corelație între cerințele de stat de drept european și creșterea euroscepticismului. Mie mi se pare că Europa face corect ceea ce face, statul de drept este o valoare fundamentală în tratatele europene. Mi s-a părut interesant ce a propus Emanuel Macron, o agenție europeană privind democrația în sensul păstrării integrale a libertății noastre de a decide.

Atât Bulgaria, cât și România au fost monitorizate pentru reforma în justiție. Totuși, cele două țări au avut trasee diferite. De ce Bulgaria stă mai bine decât România în UE?
Din păcate, nu sunt un specialist pe domeniul justiției. Există lucruri inacceptabile din punctual meu de vedere, care vin din partea actualului Guvern. Ce am văzut este că am ratat niște oportunități politice pe care Bulgaria a știut să le speculeze mai bine. Ei sunt acum în pole position pentru Schengen sau, cel puțin, la nivel declarativ într-un context în care și noi eram. În toamnă, l-am ascultat pe Juncker spunând clar că vrea România și Bulgaria în Schengen, iar între timp, a urmat o rezoluție a Parlamentului European privind România, un raport MCV și un raport al Comisiei de la Veneția, trei lovituri care ne-au îndepărtat de scopul acesta.

Cât de prost stă România la implementarea legislației votată în PE?
Foarte prost. Termenele în care se implementează sunt foarte lungi și nu numai atât, se schimbă de multe ori înțelesul directivelor europene. Mie i-ar plăcea să lucrăm împreună în amonte și în aval, parlamentarii noștri să știe cu doi ani înainte că va exista un termen de implementare și să grăbească lucrurile care privează cetățenii de niște drepturi.

Mă gândesc la directiva sacilor de plastic care s-a implementat la noi foarte târziu. Noi am fi câștigat un an în care nu mai aveam nu știu câte mii de plase aruncate în râul Olt, să zicem. Se pierd bani și drepturi prin neimplementarea la timp.

Ce părere ai de ideea unei armate europene, susținută de USR-PLUS? Nu subminează această inițiativă Alianța Nord-Atlantică?
Din ceea ce înțeleg eu din conceptul de securitate, avem una clasică, de apărare, și una climatică. Ar trebui să fie un subiect de largă înțelegere națională în care să ne punem problema care este direcția pe care ne-o dorim. Mergem pe un concept de securitate europeană, autonomă sau ținem cu dinții de NATO (care e varianta mea preferată)?

Suntem la stadiul infantil al apărării europene la care trebuie să lucrăm. Tot în conceptul de securitate, mai văd conceptul de securitate climatică, separând vremea de climă. Clima este din ce în ce mai extremă, consider că asta îți poate afecta securitatea națională cum nu ți-o afectează zece divizii de tancuri. Ne interesează pentru recolte, pentru ape, pentru multe lucruri.

Iar în acest tip de crize, devine important ca România să acceseze mecanismul de protecție civilă europeană. Cu ajutorul lui, alte state membre te pot ajuta. Noi l-am accesat foarte mult și mă bucur că, anul trecut, am avut maturitatea să ajutăm și noi la incendiile din Suedia și Grecia.

Săptămâna viitoare veți putea urmări pe pagina de Facebook a VICE România mai multe interviuri video cu candidați la alegerile europarlamentare din 26 mai.