mediu

Fotograful ăsta îți arată poluarea pe care n-o vezi cu ochiul liber

De la trei sute de metri deasupra solului, el dezvăluie catastrofe de mediu despre care probabil habar n-aveai că există.

de Edoardo Liotta; translated by Ioana Pelehatăi
23 Mai 2019, 4:00am

Fotografii de J Henry Fair

Plaje acoperite de gunoaie, broaște țestoase asfixiate de paie de plastic și fum gros. Astea sunt genul de imagini pe care le asociezi în mod normal cu poluarea din jurul lumii. Dar cine știe de contaminarea ecologică pe care n-o vezi? Asta își propune fotograful și activistul J. Henry Fair să surprindă.

Cu ajutorul unui pilot particular, Henry s-a înălțat printre nori ca să fotografieze Cicatrici industriale: o serie foto care își propune să arate poluarea industrială care provine din consumul comercial în masă. A fotografiat locuri în care se forează pentru petrol, fabrici de hârtie, ferme de animale, extracția cărbunelui și producția de plastic. VICE a stat de vorbă cu el, ca să afle mai multe despre fotografiile lui, care te fac să confrunți adevărul, și despre activismul pentru mediu.

phosphate waste agcriulture pollution
Sfârșitul agriculturii. Țeavă de scurgere de la o îndiguire a deșeurilor de fosfați. Lakeland, Florida, SUA. Fotografie de J Henry Fair.

VICE: Salut, Henry. Poți să îmi spui câte ceva despre ce te inspiră?
Henry: În prezent, oamenii stau închiși în medii care le confirmă credințele. Camerele astea sunt create de algoritmii platformelor sociale, care te hrănesc cu chestii pe care le crezi deja. Ce sper eu să fac e să produc ceva atât de frumos, încât să depășească barierele astea. Așa ajung la oamenii prinși în acele extreme de a nu crede că ce se întâmplă e adevărat. Ideea e să pornesc un dialog. Nu prea sper ca o singură fotografie de-ale mele să le schimbe complet perspectiva. Uneori, tot ce se întâmplă e să facă pe cineva să-și pună întrebări. Au venit niște tineri la mine care mi-au spus că datorită imaginilor mele au devenit vegetarieni și sunt foarte fericit pentru asta.

Cum găsești aceste locuri?
Am baze de date. Monitorizez totul. Scenariul variază de la caz la caz. După ce am studiat locațiile astea ani de zile, am o perspectivă foarte bună asupra a ceea ce se întâmplă și unde. De asemenea, aleg în funcție de dorința mea de a influența sau nu o legislație.

coal power plant germany pollution
Aburul se ridică din turnurile de răcire de la o fabrică alimentată cu cărbune, Grevenbroich, Germania. Fotografie de J Henry Fair.

Ce problemă încerci promovezi publicului larg momentan?
Discuția despre cărbunele din Germania. Subiectul cărbunelui brun nemțesc e o mare parte a ultimei mele expoziții, pentru că voiam să influențez dezbaterea din jurul acestuia. O centrală electrică arde echivalentul unui tren de cărbune în fiecare zi și când faci asta, produci o cantitate uriașă de cenușă. Principala cauză a morții în UE e poluarea aerului. Iar dacă încetăm să mai ardem hidrocarburi, rezolvăm problema asta. Schimbările climatice sunt principala problemă promovată, dar toate celelalte sunt legate între ele.

Deci vrei să le arăți oamenilor ce se întâmplă, în speranța că o să-i inspiri să ia măsuri?
Da. La ora actuală, pădurea Hambach e o mare problemă în Germania. Există activiști care locuiesc de ani de zile în pădure ca să protesteze împotriva dispariției ei și au fost numiți nebuni, când chiar au salvat-o de la a fi distrusă pentru cărbune. Cauza asta e simbolică și reprezentativă, atât pentru o problemă a Europei, cât și pentru una mai amplă, globală. Șapte dintre cei mai mari zece emițători de carbon din Europa sunt centrale electrice pe cărbune. Deci, deși e o problemă care ține de pădure, în care găsești cinci specii europene, e reprezentativă pentru politica Germaniei în privința cărbunelui, pentru că țara e cel mai mare emițător de carbon din Europa.

industrial water pollution
Lagune de tratare a deșeurilor unei fabrici de hârtie. Fotografie de J Henry Fair. Credite: LightHawk.

Povestește-mi despre fotografia care arată poluarea provenită din fabricarea șervețelelor în Canada.
Ce vezi acolo sunt deșeurile provenite din producerea celei mai populare mărci de șervețele faciale și hârtie igienică. Dar nu vreau să le spun oamenilor ce marcă e. Mai degrabă le-aș spune că trebuie să folosească hârtie igienică făcută din ziare, în schimb. Dacă faci asta, o să salvezi o pădure în decursul vieții tale și o să ai și un aport mare în schimbările climatice și poluarea apei.

Ce se întâmplă cu producția de șervețele și cum funcționează?
Se desfășoară în Canada și taie o pădure boreală bătrână pentru producție. Chestiile alea care bolborosesc în mijloc sunt agitatoare. Agită deșeurile lichide ca să accelereze evaporarea compușilor organici volatili (COV-uri) și bagă microbi acolo, care contribuie la consumul parțial al materiei organice. Agitația accelerează acest proces.

aluminium production waste
Dâre de spumă în deșeuri de bauxită de la o rafinărie de aluminiu Burnside, Louisiana, SUA. Fotografie de J Henry Fair.

Cum te afectează personal faptul că faci pozele astea?
Păi, tocmai mi-am cumpărat un smartphone de Crăciun. Am refuzat să fac asta toți acești ani, fix din cauză că nu voiam să intru în încăperile alea în care te bagă rețelele sociale și pentru că știu care sunt costurile ecologice ale smartphone-urilor ăstora. Asta e una dintre schimbările pe care documentarea mi le-a adus în viață. Nu mănânc carne des, pentru că știu că ăsta e unul dintre cele mai dăunătoare lucruri pe care le facem mediului.

Principala descoperire pe care-am făcut-o e că mediu înseamnă natură, iar natura suntem noi. Oamenii sunt natură. Să nu uităm asta. Civilizația pe care am construit-o ne face să credem că suntem separați de natură, ideea cea mai periculoasă despre lume.

Poți să-mi aproximezi cam cât de mare e terenul pe care-l fotografiezi?
Diferă de la o fotografie la alta, dar majoritatea sunt făcute de la trei sute de metri deasupra solului. Te uiți în jos la un lac uriaș de deșeuri toxice. Toate sunt fotografii aeriene.

oil storage tank refinery
Deasupra unui container de depozitare a uleiului de la rafinăria Pascagoula, Mississippi, SUA. Fotografie de J Henry Fair. Credit: SouthWings.

Cum ajungi la altitudinea necesară pentru a face pozele astea?
Angajez piloți. Folosesc avionul ca să ajung pe la trei sute de metri, care, de obicei, e altitudinea minimă legală deasupra zonelor populate. Uneori, îl conving pe pilot să se ducă mai jos. Însă ăsta e unul dintre cele mai dificile aspecte ale procesului de producție: în multe locații e greu să găsești un pilot și un avion. În Singapore, de exemplu, e imposibil. Aici există multe sonde petroliere, așa că speram să le fotografiez, dar n-a vrut nimeni să mă ducă.

Ai avut vreo experiență negativă în timp ce treceai prin locurile astea?
Am fost interogat de FBI, însă au fost foarte politicoși. În general, de la atacurile de pe 11 septembrie 2001, America a devenit paranoică. Frica e o emoție extrem de utilă pe care s-o insufli într-o populație. Asta a făcut ca unul dintre piloți să mă raporteze că aș fi terorist. „Ține-i pe oameni needucați, ține-i în frică” e cea mai bună formulă care a funcționat de-a lungul istoriei în manipularea populației.

Altă dată, o rafinărie a chemat poliția, pentru că ne-au văzut că zburam pe deasupra. Era o zi cu foarte mult vânt și am văzut ceva ce voiam să fotografiez. De obicei, folosesc un teleobiectiv ca să obțin imaginile alea foarte interesante din punct de vedere grafic. Pentru că e greu să fotografiezi de la altitudinea aia și vântul bătea tare, pilotul se chinuia să stabilizeze avionul. Cineva de la sol ne-a văzut cum am zburat în cerc deasupra zonei de mai multe ori și a chemat FBI-ul.

fertilizer pollution spain
Deșeuri lichide verzi într-un câmp de gips, de la producția de fertilizator cu fosfor, în Huelva, Spania. Fotografie de J Henry Fair.

Poți să simți mirosul poluării de la înălțimea aia?
Da, e oribil. Dacă zbori prin noxele unei centrale alimentate cu cărbuni sau ale unei rafinării, e atât de toxic. Simți mirosul din avion.

paint production pollution
Materie primă la o fabrică de vopsele Szczecin, Polonia. Fotografie de J Henry Fair.

Ce mesaj vrei să transmiți ca activist?
Suntem într-o criză. Ne-a trecut timpul. Acum e momentul să acționăm sau n-o s-o facă nimeni. Guvernele nu reacționează la oameni, guvernele reacționează la patronii de corporații. Modelul capitalist e despre extracție, consum, apoi debarasare. Oamenii care câștigă bani grei din asta au și ei copii, dar se mint și își spun că banii o să-i protejeze de rele.

Urșii polari sunt terminați deja. Nu mai plânge pentru ei. La fel și tigrii. Am pierdut deja multe, dar încă mai poți salva multe. Singurul mod în care poți împiedica astfel de fapte e să iasă lumea în stradă și să zică: „Nu, nu mai punem botul la așa ceva”.

Articolula a apărut inițial pe VICE ASIA.