Publicitate
Sănătate

Cafeaua are efect asupra ta chiar și când nu o bei

Despre impactul cafelei, disperare și clipit.

de Shayla Love; translated by Irina Gache
02 Mai 2019, 4:00am

 Foto de Anthony Tran / Unsplash

În fiecare săptămână îți aduc cele mai dubioase descoperiri din lumea științei. Găsești mai jos noutățile:

Un studiu descoperă că disperarea crește în jurul vârstei de 30 de ani

Evenimentele din ultimii ani (și reacțiile de pe social media) te-au tras într-un hău al disperării? Nu ești singur/ă, conform unei noi lucrări din American Journal of Public Health, intitulată „The Depths of Despair Among US Adults Entering Midlife”.

Cercetarea a descoperit că disperarea crește când oamenii ajung la vârsta mijlocie, între 30 și 40 de ani, și că ea ar putea fi un factor care contribuie la problemele de sănătate cu care se confruntă americanii.

Autorii s-au apucat de cercetare când un raport îngrijorător din 2016, de la National Center for Health Statistics, a spus că speranța de viață la naștere s-a diminuat pentru prima oară din 1993 și că ratele deceselor pentru 8 din 10 cauze care duc la moarte au crescut, mai ales printre persoanele albe cu nivel de educație slab (diploma de BAC sau mai puțin). Din 2016, speranța de viață a continuat să scadă.

Ce a provocat acest lucru? Unul dintre motive ar putea fi „decesele din disperare”, care au loc când cineva moare prin suicid, supradoză de droguri sau boli provocate de alcoolism, spune Lauren Gaydosh, profesor asistent la Center for Medicine, Health and Society de la Universitatea Vanderbilt și prima autoare a noului studiu.

„Am vrut să știm dacă starea sănătății mintale și comportamentele ar putea spune ceva despre cauzele deceselor în creștere”, spune Gaydosh. Au vrut și să confirme dacă era adevărat că aceste „decese din disperare” se întâmplau mai mult pe o anumită demografie.

Gaydosh și colegii ei au folosit informații pe termen lung care au urmărit 18 mii de americani, adolescenți în 1994, și au căutat schimbări ale „indicatorilor de disperare” în timp ce aceștia deveneau adulți. Indicatorii de disperare „se manifestau ca sentimente de tristețe, gânduri despre eșec și comportamente auto-distructive”, îmi spune Gaydosh. Ca să măsoare asta au pus oamenilor, de-a lungul timpului, întrebări despre depresie, gânduri suicidare și consum excesiv de alcool și iarbă.

Au descoperit că în timp ce adolescenții se îndreptau către mijlocul vieții, indicatorii de disperare creșteau, nu doar pentru persoanele albe, ci pentru toți din acel segment, care includea și persoane de culoare sau hispanici (asiaticii și alte grupuri etnice au fost excluse din cauza numărului scăzut de subiecți). Simptomele depresive au scăzut din adolescență până la finalul anilor 20, dar au crescut când subiecții au ajuns la 30 de ani, iar persoanele de culoare și hispanicii aveau niveluri de simptome depresive mai ridicate decât cele albe.

Gadosh nu poate spune cu siguranță de ce acești indicatori de disperare sunt în creștere, asta nu făcea parte din scopul studiului lor. Dar crede că este posibil ca o anumită parte din faza aceasta din viață să fie stresantă din cauza obligațiilor de la muncă, cele familiale și sociale. „Alți cercetători au sugerat că este un rezultat al deteriorării condițiilor pieței de muncă și al conexiunilor sociale precare”, spune ea. Sunt important de notat și anii în care a avut loc această cercetare: Informațiile au fost colectate în perioada care a inclus atentatul de la 9/11, Marea Recesiune și alegerile prezidențiale din 2016.

E clar că efectele disperării îl afectează diferit pe fiecare, iar dacă încerci să afli care sunt cauzele și ce să faci, poți ajuta sănătatea publică per total. „Descoperirile noastre arată că sănătatea e în declin și inegalitățile sunt din ce în ce mai mari în SUA”, spune Gaydosh. „Este necesară direcționarea intervențiilor în sănătate, pentru întreaga populație, ca să confruntăm problema creșterii disperării.”



Doar dacă te gândești la cafea o să simți un mic efect

Acum cinci ani, stomacul meu a decis că nu mai tolerează cafeaua și după un an în care am avut reflux gastroesofagian, am trecut pe ceai verde. Deși îmi iubesc matcha de dimineață, câteodată îmi este dor de efectul înălțător al unei căni de cafea tare. Un nou studiu din Consciousness and Cognition sugerează că este posibil să mai pot accesa o parte din acel sentiment, nu prin băutul de cafea, ci doar dacă mă gândesc la ea.

Cafeaua este mai mult decât o băutură, are și credințe și asocieri culturale legate de ea, spune Eugene Chan, conferențiar de marketing la Monash Business School din Australia și primul autor al lucrării. „Oamenii au deja anumite credințe despre cum acționează cafeaua și alte băuturi, iar ele, după cum au demonstrat psihologii, pot produce propriile efecte”, îmi spune Chan.

În laborator, i-au pus pe oameni să se gândească la cafea sau la ceai printr-o varietate de sarcini, cum ar fi să scrie reclame sau să citească articole de sănătate despre aceste două băuturi. Cercetătorii au descoperit apoi că oamenii care s-au gândit la cafea au avut nivele mai ridicate de excitație în comparație cu cei care se gândeau la ceai: au spus că s-au simțit mult mai alerți și că pulsul le-a crescut puțin. Datorită acestei stări de excitație nervoasă, spune Chan, stilurile lor de gândire au fost mai vigilente și concentrate.

Este nevoie de mai multe cercetări pentru a vedea dacă efectele studiului pot fi reproduse și cum se schimbă în funcție de feluri diferite de cafea (cafea neagră sau cu lapte), de ceai (negru versus verde) sau pentru oameni din medii culturale diferite (unde cafeaua ar putea avea un sens diferit). Dar per total, studiul se alătură dovezilor că mâncarea și băuturile pe care le consumi fac mai multe decât să-ți asigure nutriția sau să interacționeze cu organismul. „Simpla expunere sau amintirea poate afecta cum gândești”, au scris autorii.

„Acum știm mai multe despre ce anume duce la starea de alertă de la cafea”, spune Chan. „Pentru că înțelegem mai bine ce înseamnă cafeaua și cum aceste înțelesuri ne pot influența, le oferim oamenilor o alternativă, ca să aibă parte de o stare de excitație mai mare și să fie mai atenți și concentrați.”

Pierdem timpul când clipim?

De fiecare dată când clipești, cam la două sau trei secunde, îți închizi ochii. Dar nu vezi lumea ca și cum ar fi întreruptă de puseuri de întuneric. Când clipești nu o faci numai involuntar, ci mai mult inconștient.

„Cu toate astea, clipitul îți alterează dramatic stimulii senzoriali”, îmi spune Ayelet Landau, specialist în științe cognitive de la Hebrew University of Jerusalem. „De fapt, o mare parte din orele când ești treaz ți le petreci în întuneric și nici măcar nu observi asta.”

Într-un nou studiu din Psychological Science, Landau și colegii ei au analizat dacă aceste momente întunecate de care nu suntem conștienți ne afectează percepția timpului. Au descoperit că pierdem totuși puțin timp când clipim.

Au cerut celor 22 de participanți să execute două sarcini: să se uite la o imagine și să asculte o înregistrare și apoi să ghicească cât timp au petrecut pentru fiecare. Cercetătorii le-au înregistrat și numărul de clipiri. Au descoperit că subiecții au estimat o durată mai mică în timp ce se uitau la imagine. Durata de timp pierdută în sarcina vizuală era determinată de durata clipirii, deci oamenii care au clipit mai lung, au pierdut mai mult timp. Când li s-a cerut subiecților să ghicească durata înregistrării pe care au ascultat-o, cercetătorii nu au observat aceeași subestimare.

În cercetările anterioare, Landau spune că oamenii de știință au descoperit că atunci când clipești, zonele vizuale din creier sunt suprimate. Întrebarea principală a experimentului lor a fost să vadă dacă simțurile, cum ar fi vederea, îți pot spune ceva despre percepția timpului. „Prin investigarea a ce se întâmplă cu simțurile când clipim, putem să examinăm indirect cum este experimentat timpul când anumite regiuni din creier, care procesează vederea, sunt mai puțin active”, explică ea.

Descoperirile dovedesc că percepția timpului ar putea fi cel puțin cumva înrădăcinată în cele cinci simțuri și în ceea ce vedem, decât doar o funcție independentă a creierului.

Ar trebui să-ți faci griji pentru timpul pierdut când clipești? „Cred că putem trăi cu pierderea a o zecime sau o cincime de secundă la fiecare câteva secunde”, spune Landau.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.

Tagged:
depresie
anxietate
cafea
creier
timp
disperare
sanatate mintala
clipit