Publicitate
Sănătate

Cum te pot ajuta străinii să fii mai fericit

Cercetările arată că relațiile slabe pot fi la fel de importante pentru sănătatea mintală ca cele puternice.

de Jamie Friedlander; translated by Irina Gache
13 Mai 2019, 4:00am

Foto via Guille Faingold / Stocksy 

„Poți, te rog, să pui produsele grele într-o plasă și pe cele ușoare în alta?”, îl rog pe casierul de la supermarket.

„Sigur, nicio problemă”, îmi spune el. „Ești ok?”

Îi spun că-mi revin după o operație la umăr și că nu pot ridica mai mult de cinci kilograme cu brațul drept, iar el insistă să-mi care ambele plase până la mașină. În timp ce mergem, îmi spune că s-a operat recent de hernie de disc și discutăm despre cum a fost să ne recuperăm după intervenții.

Pe seară, în timp ce tocam legume și-mi ascultam podcast-ul preferat, mi-am dat seama că zâmbesc când mă gândesc ce după-amiază plăcută am avut. Fiindcă sunt redactor freelancer, îmi petrec o mare parte din timp singură. Luna trecută, când mă recuperam după operație, mă simțeam destul de izolată. Pe lângă toate astea, mă lupt cu tulburarea de anxietate generalizată care își face de obicei simțită prezența în jurul relațiilor mele, deci toată liniștea aia a fost grea de îndurat.

În acea zi nu mi-am văzut soțul, prietenii sau familia, dar tot m-am simțit optimistă. De dimineață mi-am luat o cafea cu lapte de soia de la noua mea cafenea preferată. Am vorbit despre un episod din You de pe Netflix cu fizioterapeutul. Am vorbit puțin cu casierul de la supermarket, despre care am descoperit că e și el la rândul lui scriitor.

Se pare că toate aceste interacțiuni relativ nesemnificative au fost îndeajuns să-mi ridice moralul și să mă ajute să mă simt mai puțin izolată. Viețile noastre sociale sunt făcute din ceea ce numesc psihologii „legături slabe” și „legături puternice”. O legătură puternică este soțul, părintele, fratele, cel mai bun prieten, antrenorul sau colegul, în timp ce una slabă este o cunoștință oarecare - cineva precum barmanul, instructorul de yoga, casierul de la supermarketul preferat sau femeia care-ți pensează sprâncenele.

„Diferența între o legătură slabă și una cu un străin este că în prima există recunoaștere reciprocă”, spune Gillian Sandstrom, lector senior la Universitatea din Essex, care studiază efectele legăturilor slabe. „Nu trebuie să știi numele celeilalte persoane, dar trebuie s-o fi văzut și să știi cine e.”

Sandstorm a fost coautoare a unui studiu din 2014 intitulat „Interacțiunile Sociale și Starea de Bine: Puterea Surprinzătoare a Legăturilor Slabe”, care sublinia însemnătatea acestor conexiuni subapreciate. „Aceste tipuri de interacțiuni minimale cu alții te fac să te simți bine, ca și cum ești conectat cu oamenii”, spune ea. „Te fac să te simți mai încrezător în lume și să simți că aparții de o comunitate. Cred că oamenii chiar au nevoie de asta. Ai nevoie să simți că faci parte din ceva. Când nu ai parte de asta simți multe lucruri negative.” Starea de singurătate, care bineînțeles, este diferită de momentul când ești singur/ă fizic, poate avea un efect puternic asupra sănătății mintale și fizice. Să te simți izolat poate avea un impact similar asupra duratei de viață ca fumatul sau obezitatea.

Nu poți fi mereu cu legăturile tale puternice, spune Sandstrom, iar dacă te bazezi pe ele prea mult ca să-ți satisfaci nevoile, poate să îți facă rău, fiindcă o să ajungi codependent și să te bazezi prea mult pe doar una sau două persoane pentru propria fericire. „E mai bine cumva ca oameni diferiți să-ți satisfacă diversele nevoi”, spune ea. „Cred că genul ăsta de relații, cu legături slabe, sunt subestimate puțin.”

Legăturile slabe sunt esențiale nu doar pentru viața socială, ci și pentru carieră. Un studiu din 1973 (în care sociologul de la Stanford, Mark Granovetter, a patentat inițial termenii de „legături slabe” și „legături puternice”) a descoperit că legăturile slabe erau de fapt mai importante decât cele puternice pentru un anumit grup: cei care caută joburi. A spus că, deși legăturile puternice vor fi mult mai motivate să te ajute, fac parte din cercul social intim și deci nu-ți pot extinde opțiunile. „Legăturile slabe sunt acele poduri către cu totul alți oameni cu care nu ești conectat”, spune Sandstrom. „Ei au acea informație nouă care te poate ajuta.” Acest studiu e încă valabil, spun experții. Interacțiunea cu cunoștințe ocazionale îți extinde circuitul social de zece ori.

În mod esențial, aceste cunoștințe joacă un rol important în dezvoltarea totală a individului. S-ar putea să nici nu le observi, dacă nu ți se cere să te gândești la ele.

Sandstrom oferă acest exemplu: Te-ai mutat vreodată într-un oraș nou? Pe lângă faptul că nu ai prieteni sau familie în zonă, s-ar putea să te simți pierdut/ă la început. O parte din această dezorientare poate fi din cauza lipsei de legături slabe. Până la urmă, ai pierdut un întreg grup de oameni, de la femeia care-ți plimba câinele până la barmanul care-ți știa problemele pe de rost.

„Astea sunt relații micuțe, dar cred că atunci când le pierzi pe toate deodată, lucru care se întâmplă când te muți într-un loc nou, poți să-ți dai seama cât contau de fapt”, spune Sandstrom.



Dacă simți că-ți lipsește genul ăsta de conexiune, e ușor să începi să dezvolți legături slabe, cu siguranță mai ușor și mai puțin complicat decât să-ți faci un prieten bun. Începe prin a acorda mai multă atenție la ce se întâmplă în jurul tău, spune Sandstrom. E cineva la sală care pare că te recunoaște? Un casier de la supermarketul unde mergi zilnic?

Odată ce ai identificat o situație de recunoaștere reciprocă, începe o conversație. Sandstrom spune că cel mai ușor mod prin care poți face asta este fie printr-un compliment sau un comentariu despre ceva ce aveți în comun, cum ar fi faptul că vă antrenați la aceeași sală sau că aveți câini. Gândește-te cum să aduci vorba natural de ceva evident, ca atunci când te gândești (la lucruri pozitive) cu voce tare.

Dacă te temi ca un elev nou la școală, ține minte că orice teamă de respingere e cel mai probabil nefondată. „Cercetările arată că oamenii rar ne resping”, spune Sanstrom și adaugă că există ceva numit „prăpastia de legătură” în care subestimezi cât de interesant te văd străinii. „Cumva te împotmolești în propria minte și te gândești: De ce am zis asta? Și apoi îți faci griji că celeilalte persoane sigur nu i-a plăcut discuția. Dar, de fapt, i-a plăcut mai mult decât crezi.”

Articolul a apărut inițial pe VICE US.