mediu

Locul din România în care apa de băut e un lux, deși oamenii trăiesc pe ape

Sistemul ăsta îi ajută și pe oamenii care locuiesc izolat să aibă o sursă de apă potabilă.
delta-roxana-bucata
Autoarea își lua apă potabilă de la singurul sistem de filtrare din Deltă. Fotografii de Ștefan Voicu

Adevărații pescari din Deltă se hidratează cu tărie sau cu apă direct din Dunăre, îmi spune nea Gică, acum pescar în Canalul Sireasa. Parțial legendă, parțial adevăr, povestea asta e pe cale să se schimbe datorită unui nou sistem de filtrare a apei din Dunăre, adus de Asociația Ivan Patzaichin – Mila 23, în cel mai izolat loc din România.

„Băieții care au montat apa asta potabilă au un aparat care îți arată cât e de poluată. Și e foarte poluată. Băi, eu beau, nu am nimic. Dar cred că s-a obișnuit organismul”, spune pescarul de 63 de ani care și-a petrecut toată viața pe apă.

Publicitate

Teodor Frolu, director executiv la Asociația Ivan Patzaichin – Mila 23, indică nivelul bacteorologic din Dunăre: un milion și ceva peste cota normală. Un stomac de turist n-ar rezista niciodată la așa ceva. Pe de altă parte, cei mai mulți localnici sunt nevoiți să străbată kilometri întregi pentru o sursă de apă potabilă pe care o cumpără îmbuteliată. Plasticul ajunge de cele mai multe ori în natură.

delta

Sistem de filtrare apă adus de Asociația Ivan Patzaichin - Mila 23

Un proiect pilot care face apa bună de băut

Fondată de campionul olimpic Ivan Patzaichin, asociația are ca scop să-i țină pe localnici mai aproape de mediul în care trăiesc. Proiectele asociației vizează o viață mai bună pentru oamenii de aici și promovează un turism responsabil. Cea mai nouă inițiativă a lor este să aducă apă potabilă în comunitățile care trăiesc efectiv în/pe/lângă/din/pentru apă, dar, în mod ironic, nu au apă de băut.

Vorba versurilor lui Coleridge: „Water, water everywhere, / Nor any drop to drink” sau ale lui Iron Maiden, depinde de epocă.

În urma unei competiții europene – Fondul pentru Inovație Socială – Asociația Mila 23 s-a parteneriat cu InovAya, o companie româno-franceză, și a instalat în refugiul pescăresc de pe Canalul Sireasa un sistem de filtrare a apei din Dunăre. Sistemul este instalat în centrul de eco-turism al asociației și are o capacitate de a furniza apă pentru 14 turiști. Dacă ar fi instalat într-o gospodărie, sistemul ar asigura apă potabilă pentru o familie cu șase persoane.

Publicitate

Planul este ca proiectul să fie replicat în mai multe refugii pescărești din Deltă – 40-50 la număr – și să asigure apă potabilă într-un loc tot mai amenințat de „modernitate”. Iar când spui modernitate, într-o astfel de zonă, te gândești la apa îmbuteliată, transportul cu nave rapide sau materiale de construcție de la Bricostore.

delta dunarii

Un mesaj tipic din zonă

Primul pescar care se bucură de apa filtrată

Nea Gică este primul pescar care se bucură de apa potabilă obținută prin filtrare. De 19 ani, el se îngrijește, împreună cu familia, de refugiul de la Sireasa. Prinde pește, cultivă legume în grădină, din care face de mâncare, primește oaspeți sau petrece zile în tihnă. O nouă lege promovată de Asociația Mila 23 ar clasifica acest loc ca Punct Gastronomic Tradițional, un loc unde se păstrează tradiția și unde turiștii pot profita de gustul nealterat al deltei.

Până în 2000, nea Gică a fost marinar pe oceanele lumii. Prima dată a plecat pe 26 aprilie 1980, ziua în care s-a născut fiul lui. Pleca în curse de trei-șase-nouă luni pe nave de pescuit oceanic. România avea atunci a cincea flotă din lume de nave de pescuit și toată lumea mânca pește. „Era bine, tată, ce să faci”, oftează bărbatul.

Viața pe navă în jurul lumii nu e lipsită de riscuri, își amintește de momentul în care a trecut prin Golful Biscaya, renumit pentru câți marinari a înghițit. A trăit spaima vieții lui. O furtună de trei zile i-a ținut pe loc, dar un comandant priceput i-a scos de acolo.

Publicitate

„Mi-aduc aminte de o plecare din asta, să ne zică comandantul «bă, nu se știe dacă ieșim, beți tot ce aveți». Trei zile a bătut la cap - înseamnă că nu întorci nava, ci o ții în val - până a trecut furtuna. Dacă picau motoarele, gata eram. Păi, se duceau nave în fața noastră, asta mi-e sfânta cruce.”

Când a trecut ecuatorul prima data avea 24 de ani, iar marinarii de pe navă i-au făcut „botezul”: „Te dezbracă gol, te unge cu catrană, îți dă de băut din mare și o bei. Te spală cu motorină, ca să ții minte că ai trecut ecuatorul. Aveam 24 de ani, acum am 63. A fost foarte frumos.”

-delta-refugiul-pescarilor

Refugiul pescăresc este o insuliță pe canalul Sireasa unde nea Gică a improvizat o bucătărie, un loc de dormit și unul de luat masa în care turiștii sunt bineveniți pentru a gusta Delta

Tot ce-ți trebuie pentru o viață de pescar

Dar te saturi, spune nea Gică, care a decis să se întoarcă acasă, la Tulcea. A preluat platforma de pescuit de la Sireasa și a devenit pescar cu acte-n regulă. Aici are o bucătărie, o casă improvizată unde înnoptează, grădină, câine și barcă. Se declară un pescar mulțumit. Are voie să pescuiască cu 15 plase, 35 de vintire și 10 taliene. Zice că nu-ți trebuie mai mult pentru un trai decent.

Dușmanii lui sunt pescarii care folosesc curent electric: „Să zic că eu iau pe zi, când e vreme bună, vreo trei sute de euro și ei iau zece mii de euro într-o noapte. El bagă firele alea, are baterie, motor de trei sute, nu-l mai ajungi. A dat o dată și îl scoate (peștele) la suprafață; care scapă scapă, dar nu se mai reproduce, asta e chestia.”

Ceilalți dușmani sunt cei care vin din alte părți și lasă gunoi în Deltă: „Pe partea cu gunoiul, vin vagoane, lăzi de sticle, le lasă, te sperii ce e acolo.”

Publicitate
ne gica

Nea Gică

Pescarii s-au obișnuit cu apa din Dunăre

Aici, nu ești pescar, dacă nu bei apă din Dunăre.

„Oamenii din Deltă au apă, canalizare. Nu peste tot, dar există. Pentru cei mai izolați, apa se cumpără de băut, iar pentru uz se trage din Dunăre, se filtrează cât de cât și aia e. La Tudor (localitatea Tudor Vladimirescu din apropiere) le-a tras canalizare și tot apa din Dunăre beau. Un pescar are vreo 60 de miliarde și nu și-a tras apă.”

Gică povestește cum și el bea apă din Dunăre, dar nu că n-ar avea de alta, ci pentru că atunci când „pleacă la vintire și te apucă căldura, dacă iau o sticlă din asta potabilă și o pun în barcă se clocește, e caldă, nu mai poți să o bei”. Așa că ia un pahar, îl bagă mai la fund în Dunăre și bea.

„Nu am avut niciodată probleme”, spune el. Acasă, cu familia, folosește însă apa „modernă”, îmbuteliată, adusă de la Tudor Vladimirescu. Iarna se bagă pe ceai de izmă din Deltă și aia e.

Sistemul cel nou însă o să-i schimbe puțin comportamentul față de apă. Cel puțin nu va mai fi nevoit să care la fel de multă apă „modernă” din Tulcea.

delta dunarii

Nea Gică, împreună cu soția și Teodor Frolu, director executiv al Asociației Mila 23

Modernizarea poate să vină și când rămâi în relație cu natura

Teodor Frolu spune că organizația încearcă să găsească un echilibru între modernizarea vieții și păstrarea tradițiilor.

„Problema e că oamenii de aici cred că să fii modern înseamnă să aduci totul din oraș. Casele lor încep să arate ca vilele urâte din orașe, vor beton în curte, au pierdut relația specială cu mediul. Sistemul ăsta își propune să le modernizeze viața. Dacă aștepți de la ei să găsească cele mai bune soluții eco nu le vor găsi niciodată. Ei găsesc ce e la Bricostore în Tulcea, așa că stilul caselor de aici a devenit stilul Bricostore.”

Publicitate
delta-nevasta-pescar

Refugiul are și o mică grădină de legume din care se aprovizionează pescarul cu legume pentru ciorba de pește.

Asociația Ivan Patzaichin – Mila 23 e pe lista scurtă pentru o nouă rundă de finanțare care ar permite replicarea proiectului pentru apă potabilă în mai multe refugii pescărești din Deltă. „Cei din comunitățile izolate cumpără apă la bidon de la magazin. Sau beau direct din Dunăre. Se duc în niște ochiuri de apă pe care le vezi că sunt curate. Pentru ei nu-i nicio problemă că sunt obișnuiți cu apa asta. Dar orice om pe care l-ai adus din afară și i-ai dat așa ceva, l-ai terminat. Apa e poluată.”

Fântânile din comunitățile mai izolate – Letea, Sfiștofca etc. – au apă sărată, sălcie sau pur și simplu verde. Astfel, oamenii cei mai dependenți de mediu au ajuns să fie clienții cei mai fideli ai apei îmbuteliate și să contribuie la valurile de deșeuri din plastic care sufocă Delta și păsările.

Editor: Iulia Roșu