Publicitate
Artă

De ce nu trebuie să trăiești în sărăcie ca să fii artist

Tristețea nu este singurul catalizator al creativității.

de Caroline Beaton; translated by Diana Pintilie
30 Decembrie 2017, 9:00am

Fotografie de Kouichi Chiba/Getty Images

Articolul a apărut inițial pe Tonic.

Prin anii ‘90, psihologul Mihaly Csikszentmihalyi, renumit pentru teoria „fluxului”, a intervievat o sută de persoane creative de succes. Mulți dintre subiecții lui au suferit dezamăgiri și tragedii de-a lungul vieții, eșecuri, probleme financiare, pierderea membrilor familiei. Însă Csikszentmihalyi a observat că durerea lor „nu s-a transformat într-o mlaștină emoțională în care se bălăceau. În schimb, i-a ajutat să le întărească determinarea.”

Totuși, este suferința factorul care le-a alimentat creativitatea? Cercetările actuale sunt inconclusive. Câteodată emoțiile pozitive par să faciliteze creativitatea. Câteodată emoțiile negative fac asta. Un studiu a descoperit că, deși ambele stări emoționale aveau un efect asupra creativității, cele pozitive reprezentau o muză mai comună. Altă cercetare sugerează că emoțiile negative afectează în mod direct și advers creativitatea.


Care este cel mai nașpa cadou pe care l-ai primit vreodată?


Cel mai recent studiu publicat în jurnalul Management Science a descoperit că artiștii erau mai puțin creativi și vindeau lucrările pentru mai puțini bani, după moartea unui prieten sau unui membru al familiei, decât în alte momente ale vieții. De ce?

Suferința poate obstrucționa creativitatea, deoarece distrage atenția. Așa cum i-a spus și istoricul William McNeill lui Csikszentmihalyi, „motivul pentru care suferința este atât de îngrozitoare este pentru că ne forțează să fim atenți, astfel distruge concentrarea asupra orice altceva.” Matematicianul și cercetătorul în știința calculatoarelor Margaret Wright afirmă că atenția distributivă este „incompatibilă cu creativitatea.”

Deci cea mai bună stare emoțională pentru creativitatea este cea care îi determină pe oameni să fie atenți. Însă starea aia nu este întotdeauna singulară. Unele cercetări sugerează că, creativitatea nu se trage din fericire sau tristețe, ci mai mult dintr-o varietate de sentimente contrastante. De exemplu, un studiu a descoperit că stările pozitive amplifică creativitatea, însă efectul depinde de „starea emoțională comparativă sau de referință.” Cu cât comparația este mai mare între stări, cu atât inspiră mai multă creativitate.

Aceste fluctuații de dispoziție forțează oamenii să fie atenți. Un studiu publicat în Academy of Management a indicat că această ambivalență emoțională semnalează că oamenii se află într-un mediu neobișnuit. Prin urmare, sensibilitatea lor față de noile asocieri crește, implicit și creativitatea.

Această ipoteză a „contrastului” este sprijinită de cercetări care sugerează că, deși emoțiile negative pot stimula câteodată creativitatea, asta nu e valabil și pentru o dispoziție general negativă. Extraversiunea, agreabilitatea și deschiderea spre experiențe noi sunt predictori pozitivi ai creativității, însă nevrotismul este un predictor negativ. Ba mai mult, un studiu vechi, dar interesant, din 1995, a constatat că subiecții entuziasmați și deprimați erau mai creativi decât subiecții cu un efect mai neutru.

Mai pe scurt, fluctuațiile de stare pot ajuta să inducă prin munca cuiva o stare mai mare de ușurare. Contrastul, față de o emoție specifică, alimentează creativitatea.

Vezi și documentarul ăsta:

Chiar și așa, natura relației dintre suferință și creativitate probabil depinde de persoană. Artista Eva Zeisel i-a spus lui Csikszentmihalyi că „niciun gând creativ sau lucru creat nu crește dintr-un impuls negativ... niciun impuls negativ nu poate lucra sau produce vreo creație fericită. Ci doar unul pozitiv.”

Scriitoarea Elizabeth Gilbert, faimoasă pentru romanul Eat Pray Love, pare să fie de acord. Într-un TED Talk despre „geniul creativ evaziv”, ea citează artiști faimoși care au glorificat idea că suferința precede creativitatea. De exemplu, Marvin Gaye a spus că „marii artiști suferă pentru oameni” și Normal Maylor a scris: „fiecare dintre cărțile mele m-a omorât câte un pic.” Însă Gilbert spune că ea nu crede în idea romantică că trebuie să te sacrifici, sau măcar să vrei, pentru a crea artă.

Același lucru i-a spus lui Csikszentmihalyi și poetul Mark Strand, faptul că el nu crede că melancolia, depresia, bipolaritatea și alcoolismul „vin la pachet” cu creativitatea. Tropul geniul creativ suferind este „în general, un mit.” Există idea asta că artistul suferind este „atât de sensibil față de lumea înconjurătoare, atât de mișcat să-i răspundă, încât e aproape insuportabil.” Însă Strand consideră că „povara conștientizării este și benefică pentru oamenii care nu vor să se sinucidă.”

Pe de altă parte, mulți artiști consacrați care au folosit suferința ca inspirație creativă nu inventează asta. Un matematician care scria pentru The Guardian a mărturisit că el se simte „cel mai creativ în momentele de profundă melancolie.” Și, ironic, romanul lui Gilbert, Eat Pray Love, scris într-o perioadă de regăsire a sinelui după divorțul ei, este un testament a unui succes creativ care a răsărit dintr-o experiență tristă.

Din fericire, puțin sunt oamenii care trăiesc fără bucurie și tristețe. Până la urmă, cercetările par să afirme ceea ce știam deja: cea mai mare inspirație creativă este viața.

Citește mai multe despre creativitate:
E oficial: berea chiar te face mai creativ (dacă nu bei să te faci praf)

Heroina e cea mai periculoasă metodă de a-ți stimula creativitatea

Metodele prin care poți să-ți deblochezi creierul atunci când rămâi fără nicio idee

Cât de greu e să fii creativ când iei antidepresive

Tagged:
inspiratie
creativitate
suferinta
stari emotionale
stare melancolica
geniul creator