FYI.

This story is over 5 years old.

Știri mondene

Cinci motive pentru care Florin Salam e vedeta supremă a României (cu sau fără manele)

Genul l-a ajutat enorm, mai ales să facă bani, dar cineva trebuie să-ți arate cum e Florin Salam cu toate nuanțele. Azi sunt cineva.
florin salam manele romania
Florin Salam pe marele sistem la Outernational. Fotografie de Romulus Neagu Maier via „Am fost la un festival de manele pentru hipsteri din București, că n-am bani de Salam altfel”

Sunt momente în care, sincer, nu știu cum ar arăta viața mea fără Florin Salam. Pe lângă simpla idee de manele, că știu că le asculți și fredonezi la fel ca mine, mi-a oferit până acum tot soiul de învățături fantastice.

De la Salam am învățat pentru prima oară și cu adevărat ce înseamnă să ai șmecherie. E ca forța la maeștri Jedi din Star Wars, doar că mult mai melodică și mai presărată cu tot mai mulți dușmani odată ce înaintezi ca experiență. Cel mai important e că șmecheria, la fel ca forța, e ceva rar – nu oricine o poate avea și stăpâni.

Publicitate

Tot de la Florin Salam, acest semizeu nelipsit de la orice petrecere – nuntă, cumetrie sau chiar parastas –, am aflat că viața maneliștilor e mult mai interesantă decât pare la o prima vedere. Ei știu, în primul rând, să numere banii veniți în direcția lor cu o viteză atât de uimitoare, că ar umili orice contabil de-ar exista un concurs de genul. Și dacă asta ar fi o competiție televizată, mi-ar plăcea să cred că va fi prezentată de Dan Negru.

Nu sunt însă aici să te sfătuiesc ce să asculți sau să stabilim care manelist (ori cântăreț) e mai tare. Sunt însă aici să-ți arăt cinci motive pentru care Florin Salam s-ar putea autoproclama și mâine rockstar și de ce ar avea dreptate cu asta.

Viața e și veselă, e și tristă, cum e Florin Salam

Asemenea oricărui artist de legendă, și el a suferit o dramă din aia uriașă, când era tânăr. E vorba de genul ăla de moment cheie nasol care te schimbă ca om, dar în același timp te motivează să crezi că ești precum pasărea Phoenix. Pentru Florin Salam momentul ăla a fost când i-a murit soția.

Uneori mai vorbește și acum despre asta, iar dacă nu o face el, o fac copiii săi. Probabil ăla a fost momentul lui definitoriu, în care a început să se delimiteze de stilul altor cântăreți de manele și să ajungă aproape de vârful ăla pe care îl visează toți. Da, e adevărat, după pierderea asta au urmat excese de tot soiul, cântări la interlopi, activități mai puțin legale și ceva scandaluri pe la TV. Însă drama lui e una reală și l-a modelat în timp, ca pe orice rockstar în devenire.

Publicitate

Momentul „cocaina” l-a făcut și om, dar l-a și pus într-o lume cu alții ca el.

Să zicem c-a fost prins „în locul nepotrivit, la momentul nepotrivit”. Chiar el a zis asta. Priza cocaină, la un șpriț, cu băieții lui din formație. Poate știi cum e. Te simți puțin rupt după o lungă serie de reprezentații, transpiri două-trei prosoape de la atâta talent și când vrei să îți iei și tu un energizant, la magazin e închis. Așa că nu îți rămâne altceva de făcut decât să te culci sau să încerci o linie din acel „ceva bun” pe care ți-l sugerează cineva din trupa ta.

Decizia aia a fost una care i-a ieșit lui Salam pe ochi, mai rapid decât i-a intrat cocaina pe nări. S-a lăsat cu DIICOT, audieri, percheziții și miștouri cât cuprinde, ca să nu mai zic de zvonuri. Păi, ce, doar Keith Richards să fie legendar?

Nicio vedetă mare nu e lipsită de scandaluri cu bani făcuți pe nașpa.

Pe vremea asta, în 2017, Salam a ajuns la TV și-n presa mare cu același subiect: bani din dedicații. „Pe America” a făcut vreo 100 000 de coco și la aeroport nu l-au lăsat să treacă cu ei. Ce, doar Kanye West să se vaite că e sărac, ca să se dea mare? Al nostru chiar avea bani, cash, cum ar veni. Îi căra în valiză. Cert e că manelistul s-a ales și fără bani, și cu probleme, dar este magic acest citat: „Nu știu engleză și nu am avut cine să traducă. Dacă împărțeam banii la fiecare, așa vorbind ca între noi românii, nu era mare problemă.” Vezi, a rămas și optimist.

Publicitate

Un lucru face orice vedetă să iasă în evidență: carisma

Oricât ți-ar plăcea sau nu genul lui muzical, trebuie să urmărești niște interviuri cu el sau niște clipuri în care doar explică lucruri. Cum a făcut mișto în vara lui 2017 de cei care nu voiau să danseze pe manele. Sau cum a făcut introul ăsta mișto doar ca să spună că e „șeful lăutarilor”.

Nu e nevoie să cânte, poate doar să fie într-o cameră și atât, să existe acolo. Da, pot zice că florinsalam e o stare, e un sentiment, e golul ăla din suflet pe care știi că poate să ți-l acopere (bine, poate am exagerat pe parcurs). Deși nu se întâmplă asta chiar tot timpul, că e și el om și mai greșește, în jurul lui s-a conturat și un soi de cult al personalității. De la meme la adulație, de la folclor la venerare. Am văzut asta cel mai bine când i-am urmărit fanii în timpul concertelor și reprezentațiilor. Dacă încă ești de părere că pe Salam îl ascultă și apreciază doar cocalarii burtoși și cu ceafă lată, te înșeli.

Poate cel mai tare moment de „vedetă cu fițe” a fost când o ardea mofturos că se retrage și ne lasă singuri în România.

Toate vedetele au harfele lor. Ba că își tatuează nu știu ce, ba că au nu știu ce fel de orientare sexuală, ba că bagă drogul ăla al demizeilor. Eh, Florin Salam a avut fița aia cu plecarea. O face din când în când, simte că țara nu-l merită sau, poate, presiunea de la interlopi e mare. Cine știe? Cert e că după episodul „America” a dispărut câteva luni, sporadic. În 2017, a fost și o știre falsă cum c-a murit, fix cum mai pățesc vedete de Hollywood. A revenit, desigur, că era o chestie de moment.

Pe final, îți mai zic de varianta lui la „Help me lose my mind”. El zice de vreo patru ani că nu-i manelist, că-i place să ia din muzică ce-i mai frumos, să improvizeze și pare că încă se ține de treaba aia.

Publicitate

Dacă am trăi în State, probabil Florin Salam ar fi pe lângă un cântăreț renumit și un preacher de succes. Ca 50 Cent poate? Ceva Snoop Dogg? Totuși, suntem în România, așa că ne mulțumim să aruncăm în el cu bani doar pentru că ne face să simțim ceva (pe unii, nu trebuie să se simtă toți incluși).

P.S.: pe alocuri, m-am luat prea în serios. Nu lipsește ironia din textul de mai sus, așa că tratează-l ca atare. Eu mă retrag în altarul meu închinat Zeului și te las, dacă ești în secta aia, să te cerți cu alții pe trap și muzică indie meganișată.