Dacă renunți la alcool, nu e nevoie să renunți și la viața socială

Crăciunul trecut am fost neobișnuit de lucid. Din cauză că am fost pe antibiotice și n-am putut bea alcool vreo cinci săptămâni. Ceea ce a însemnat că am consumat numai limonade și sucuri, am economisit o grămadă de bani și, culmea, viața mea socială a rămas aceeași.

În ciuda lipsei lubrifiantului social care e alcoolul, am ieșit în oraș, am socializat și am stat în cluburi până dimineața. Apropo, când faci asta fără să te îmbeți, înveți câteva chestii: i) găsești multe droguri dacă te uiți pe jos; ii) e mult mai greu, ca jurnalist, să le pui oamenilor întrebări pentru o revistă de muzică dacă nu îți curge prin vene măcar o cantitate moderată de MDMA și iii) lângă toate cluburile tale preferate există restaurante cu takeaway, lucru pe care nu îl observasei înainte.

În fine, pauza aia de cinci săptămâni mi-a dat de gândit despre felul în care consumăm alcool și motivele pentru care facem asta. Statisticile, cel puțin cele din Marea Britanie, au rezultate ambigue. Pe de o parte, avem un studiu publicat luna trecută de organizația Drinkaware, care a analizat obiceiurile alcoolice a peste șase mii de britanici. În mod îngrijorător, statisticile arată că șaizeci de procente dintre participanți „consumă alcool ca să evadeze din stresul vieții de zi cu zi.” Nu e sigur dacă aceste descoperiri pot fi generalizate pentru restul populației, dar, conform NHS, peste zece milioane de persoane din Anglia beau regulat „peste nivelul de risc.”

Pe de altă parte, conform cercetărilor organizației Alcohol Concern, 3,1 milioane de persoane au ținut postul clasic de alcool în luna ianuarie, după sărbători. Vânzările de bere cu un conținut scăzut de alcool și de cidru au crescut cu treizeci de procente anul trecut în comparație cu 2015 – ceea ce n-ar trebui să mire pe nimeni, având în vedere campania masivă de marketing a companiei Heineken pentru berea fără alcool și varietatea de opțiuni non-alcoolice care se găsesc în toate barurile astăzi.

Apoi, mai avem generația Z, adică toți tinerii cu vârste sub 21 de ani. Se pare că generația asta nu e așa de înnebunită să se îmbete – cifrele publicate anul trecut de Biroul Național de Statistică au concluzionat că, deși în Marea Britanie abuzează de alcool în mod regulat 7,8 milioane de persoane, peste un sfert dintre tinerii cu vârste între 16 și 24 de ani nu beau alcool deloc.

Se pare că, deși englezii sunt o națiune de bețivi, tot mai mult oameni au început să reducă alcoolul. Ceea ce are sens: la urma urmei, alcoolul e un drog destul de distructiv. Euforia nu e cine știe ce și nu te ține mult. În plus, e cel mai răspândit factor de deces pentru persoanele cu vârste între 15 și 49 de ani din Marea Britanie. Și are o grămadă de efecte adverse nașpa precum pierderi de memorie sau comportamente de toată jena.

Și totuși, mulți dintre noi continuăm să-l consumăm în exces, chiar dacă ne tot spunem că ar trebui să ne oprim. De ce? Pentru că, să fim sinceri, alcoolul poate fi o modalitate grozavă de relaxare după o săptămână grea. Dar și din cauza aspectului social: relațiile sociale și alcoolul au mers dintotdeauna mână în mână. Toată cultura noastră e bazată pe întâlniri la bere cu prietenii, pe expresii de genul „cui pe cui se scoate” sau „mâncarea-i fudulie, băutura-i temelie”, care încurajează consumul de alcool la orice oră din zi.

Gândește-te câți oameni ai auzit zicând că ar renunța de mâine la băut dacă viața lor socială n-ar depinde de asta.

N-am idee cum ar fi să renunț de tot la alcool, așa că am vorbit cu câteva persoane care au făcut asta, ca să aflu ce impact a avut asupra vieții lor sociale. Jean Pierre Szajniuk lucrează pentru Alcoolicii Anonimi (AA). Are 54 de ani și a renunțat la alcool în urmă cu 13 ani pentru că devenise dependent. „Oamenii care se lasă de băut și încep programul AA pot avea o viață socială normală”, mi-a zis el. „Eu unul merg la festivalul Glastonbury, la concerte, la pescuit, la teatru.”

După ce s-a lăsat și ea de băut de 13 ani pentru că alcoolul îi dădea migrene, Kate, o jurnalistă de 54 de ani, mi-a zis că e total de acord cu Szajniuk. „Încă am o viață socială activă. Dar sunt și dezavantaje: când ieși într-un bar sau într-un club, e nasol să fii mereu înconjurat de oameni beți și să fii singurul om treaz. Te plictisesc distracțiile lor imbecile după o vreme”, mi-a povestit ea.

Valerie are 27 de ani și lucrează în media. S-a lăsat de băut acum trei ani pentru că și-a dat seama că își dorea să aibă mai multă energie și o piele mai frumoasă. Recunosc că acum ajung mai devreme acasă. „N-am chef să stau atât de mult printre oameni beți. E ciudat când tu ești complet treaz.”

Szajniuk a explicat că atunci când nu bei alcool, trebuie să-ți alegi atent mediul în care ieși. Știi cum e, dacă mergi la frizer, o să te tunzi. Dacă stai lângă oameni care beau, tentația e mare.”

„Ce să zic, simțeam că îmi distruge viața”, mi-a zis Tom, 27 de ani, angajat la un supermarket. A renunțat la alcool acum un an. Acum evită anumite baruri și anumiți prieteni vechi, dar iese regulat în club. În orice caz, simte uneori tentația. Mi-e greu să ies, pentru că uneori mă gândesc: << Ce dracu’, n-o să mor dacă beau o bere >>. Și totuși, îmi amintesc foarte clar de ce am renunțat la băut și știu că alcoolul chiar e un drog de căcat.”

Așadar, ai dovada: dacă renunți la acest narcotic promovat de stat n-o să-ți ucizi viața socială; poți să te vezi cu prietenii, chiar dacă ei beau și tu nu. Evident, o să se schimbe modul în care socializezi. Poate că o să ieși mai des la bowling sau în cafenele sau la piscină. Tu decizi dacă e mai importantă sănătatea ta sau viața socială de până acum.

„Pentru un alcoolic, e o chestiune de viață și moarte”, a adăugat Szajniuk. „Vrei să trăiești și să te schimbi sau vrei să mori? Grea alegere.”

@oldspeak1