La festivalul iei am căutat cultura neamului și-am dat peste kitschul tradițiilor românești
Fotografie de Alex Țibu

FYI.

This story is over 5 years old.

Chestii

La festivalul iei am căutat cultura neamului și-am dat peste kitschul tradițiilor românești

Românii vor să creadă că-s relevanți în lume, iar chestia asta se traduce, de multe ori, în: bâlci.

Luna asta a fost plină de străini care au încercat să ne lase fără valorile noastre culturale și populare de care știu câțiva oameni, dar despre care subiect se pot inflama o mulțime de profani. A fost Tory Burch care ar fi copiat o haină feminină românească și Dior care ar fi copiat un cojoc din Țara Beiușului. Toată lumea s-a ofuscat, s-a umflat în pene, că nu e OK, domnule, să faci așa ceva la nivelul ăla, dar în același timp s-a resimțit și un sentiment de: „ normal că ne copiază pe noi, doar noi am inventat stiloul și toate lucrurile mișto ale planetei!".

Publicitate

Platoul a fost atins cu spotul KFC Germania în care au fost câteva cadre cu Turnul Chindiei. În fine, înțelegi, străinii vin la România ca la un izvor nesecat de inspirație și iau ce le vine la mână. După toate aceste tristeți, a venit ziua iei. Cu ocazia asta am ajuns în parcul Circului să văd cum vin românii să se bucure de folclor și îmbrăcăminte curat tradițională.

Nu-i weekend bun ăla fără un festival

Toate fotografiile aparțin autorului.

Festivalul Iei - IEsc mai ține și azi și e dedicat celebrării acestui nou „brand de țară", cum îl numesc organizatorii, vrea, sau cel puțin își propune, să promoveze și să transmită românilor frumusețea rădăcinilor strămoșești și frumusețea artei autohtone. Au vrut să facă asta printr-un amalgam de evenimente și manifestări artistice care includ integrarea unor elemente a cuturii tradiționale românești în arta contemporană. Și, pe lângă asta, să se mai vândă niște ii că-s mai frumoase și mai răcoroase ca bluzele din mall. Sau măcar mai scumpe, că-s lucrate manuale (unele) și trebuie să prețuiești munca și comerțul.

Probabil prima mișcare de genul ăsta, în care revitalizezi un gen muzical care părea pierdut pentru tineri, a fost făcută accidental și foarte penibil de Ro-Mania, dar lucru pe care l-a perfecționat ulterior Subcarcapți. Odată cu succesul etno-hip-hop-ului, toată lumea a început să privească brusc cu alți ochi folclorul românesc.

Citește și: Fotografii cu ce halesc românii cât le intră-n ureche muzică balcanică

Publicitate

Sunt deja obișnuit ca în fiecare weekend, undeva în București, să fie un fesitval ceva, măcar un mic concert unde să fie și niște mici și cârnați. M-am dus în Parcul Circului convins că o să fie un eveniment la fel de dezastruos ca ăla de la Etnorama, dar nu a fost chiar așa.

Poate a fost de vină ziua frumoasă sau poate că românii chiar se simt bine când sărbătoresc un simbol național (și internațional, cât de cât, deși s-a exagerat un pic cu acest internațional, că nu cred că este vreun loc în Africa unde ia românească să fie prețuită).

Cu talc sau cu tâlc? (sic)

La festival, pentru a-i întreține pe bucureșteni, organizatorii au pregătit, pe lângă câțiva muzicieni care să se muleze perfect pe nișa asta de reinterepretare a folclorului românesc, și niște ateliere de creație artistică pentru copii la care puteai să faci costume populare miniaturale, să înveți să țeși la gherghef, să plantezi plante care-ți aduc aminte de grădina bunicilor sau să împletești coronițe din flori.

Ca muzică, au băgat: Maria Răducanu, Robin and the Backstabbers, Mara, Argatu', romaN și Moș Martin, Gojira & Planet H, Interludic, Danaga și K-LU. Și, cumva, și-a găsit loc o proiecție a filmului „Două lozuri". Nu prea știu de ce, dar probabil că era mai ieftin decât altele.

Copiii au împletit și desenat, deși nu știu cât au înțeles despre folclor

Atelierul care mi-a plăcut cel mai mult era unul organizat de Metal-Creativ și la care trebuia să împletești cu ațe colorate pe niște bucățele pătrățoase de metal niște patternuri dubioase, niște motive tradiționale românești.

Publicitate

Oamenii care țineau atelierele chiar păreau entuziasmați și erau atenți cu copii. Le explicau cum trebuie să taie, cum trebuie se coasă și care e principiul, chiar dacă unii dintre ei întrebau de multe ori același lucru. Asta și pentru că aveau câte ceva de vândut, fiindcă ce festival e ăla unde nu încearcă toată lumea să profite și să vândă ceva.

Citește și: Fotografii de la târgul de Paște din București unde găsești cel mai bun kitsch din România

Spre exemplu, un lucru pe care l-au învățat copiii care au fost la atelierul de împletit tradiție a fost că motivul folcloric „coarnele berbecului" simbolizează masculul alpha și că este vorba despre energie masculină, virilitate, forță și putere. Sau cel puțin asta explica una dintre trainerițe unei mămici în timp ce fetița ei era concentrată să-și definitiveze opera de artă.

Exemplu de casă, sau făcătoare de umbră, pe care ți-o faci cu mâna ta.

Am vrut și eu să mă bag, dar aș fi stricat toată distracția copiilor așa că m-am mulțumit să asist de pe margine. Plus că ar fi fost lame să ai mai mult de 12 ani și să faci asta în loc să te joci cu kendama, așa cum au făcut doi frați care s-au plictisit să împletească ațe și i-au pasat responsabilitatea mamei în timp ce ei exersau tot felul de scheme.

Fotografiile în casele vechi românești au fost atracția festivalului

E aproape ca la bunica.

Cel mai frecventat loc din parc a fost un studio foto decorat ca o casă veche românească, unde te puteai trage-n poză lângă o sobă veche, lângă niște țoluri vechi moldovenești, și practic să te teleportezi pentru câteva minute în Bucovina anilor 1920 și să rămâi cu o amintire frumoasă. Am asitat minute în șir la cum se chinuiau românii să-și facă o poză-ntr-o fostă casă românească și exersau tot felul de poziții pentru că toți voiau să iasă bine pentru posteritate. Momentul mi-a amintit de toate pozele de pe Hi5 cu fete lângă soba bunicii.

Publicitate

După ce erau developate, fotografiile erau atârnate la „uscat" pe niște sârme prinse de niște corturi din crengi făcute special pentru relaxarea de după shooting.

Bonus, dacă nu aveai timp să te machezi înainte să ieși din casă ca să sărbătorești ia, nu era totul pierdut. În parc găseai chiar și un mini-salon la care s-au îngrămădit femeile să se machieze. Nu am înțeles exact cum era asta relevant cauzei și pe lângă asta parcă era vorba că femeile românce sunt cele mai frumoase, așa că de ce să mai aibă nevoie de machiaj? Sau poate că și naturalul, din când în când, are nevoie de ajutor, ca să nu cred c-o făceau doar pentru că era gratis.

Majoritatea femeilor din parc erau imbrăcate în ii (evident!). Din când în când mai vedeai și câte-un bărbat în portul cât de cât popular. A fost și un tip care, la un moment dat, a început să cânte destul de ca la karaoke în mijlocul copiilor piesa aia lacrimogenă a lui Hrușcă cu Rugă pentru părinți și a fost un moment super ciudat în care bunicile trebuiau să le explice copiilor ce doamne iartă-mă se întâmplă. Au venit forțele de ordine și l-au calmat.

Citește și: Am întrebat românii de la concertul O-zone, din Piața Universității, ce cred despre UE

Pe la ora 3 când a venit soarele ăla puternic lumea s-a cam răspândit pe pături la umbră și înghețată italiană. Trebuie să recunoaștem că, deși suntem buni la toate, la înghețată nu ne pricepem așa de bine ca frații noștri latini. Și, până la urmă, a fost în parc, așa că de ce să nu te bucuri și de nițică natură.

Publicitate

Fix înainte să plec am asistat la o poveste de dragoste sută la sută românească. Am fost oprit de un cuplu de români autentici care împleteau de zor niște ațe tricolore și care m-au rugat să le fac poze și atelierului lor, organizat în secret doar de ei.

Cuplul în cauză.

Nu e atât de greșit să-ți placă portul tradițional românesc. Până la urmă, s-a dezvoltat în spațiul ăsta căruia de aproape 100 de ani îi zicem România și asta ne-ar lega de alte generații. Ce-i nașpa de fiecare dată când vine vorba de prețuirea unor valori e că totul începe ușor, cât să te adaptezi, apoi totul se intensifică și ajungem până în absurdul în care oameni de la TV vin îmbrăcați în port popular doar-doar mai ating românii la coarda sensibilă.

Poate e o fază trecătoare și peste 20 de ani ne uităm cu plăcere, într-un muzeu, peste perioada asta și ne spunem că: „da, a fost intoxicare națională cu folclor și ie, dar măcar acum știm ce-i cu ele și nu le-am lăsat de izbeliște". Până atunci însă va trebui să suporți în fiecare ani designeri, vedete TV, colege și colegi de birou care se-mbracă ca badea Gheorghe când ieșea la hora satului.

Vezi mai multe festivaluri din România:
Cum arată fanii români care-au mers la un festival cu Iris și Adi Minune, în Băicoi
Festivalul minorităților din România a fost mai trist decât o zi de luni
Am fost la cel mai mare festival de pseudoștiință din Transilvania ca să-mi vindec insomnia