Cum e să crești copii cât ești într-o relație, în România, și nu crezi în căsătorie

În România trăiesc aproximativ 800 000 de persoane în uniuni consensuale, dar nerecunoscute de stat, potrivit ultimului recensământ. Astea sunt datele oficiale, în realitate cifra este, cel mai probabil, mult mai mare. Probabil că și viața ta se înscrie sau s-a înscris, măcar o dată, în categoria asta definită de termenul făcut celebru de știrile de la ora cinci: „concubinaj”.

Dar faptul că relația unui cuplu nu e oficială, le poate îngreuna viața unora dintre ei.

„De exemplu, atunci când unul dintre cei doi parteneri rămâne fără serviciu și, deci, fără asigurare de sănătate, în mod obișnuit ar fi acoperit de asigurarea soțului. Când unul dintre parteneri este internat în spital, celălalt ar trebui să fie recunoscut ca aparținător pentru a putea fi îngrijit îndeaproape de partener. În cazul nefericit când unul dintre cei doi parteneri decedează, n-ar fi corect ca rudele celui defunct să îl dea afară din casa în care cei doi au locuit și au contribuit la întreținerea ei, ani de zile împreună”, spune Iustina Ionescu, avocată pe drepturile omului.

Și nu, avocata nu vorbește doar de cupluri gay, deși cei mai mulți români se gândesc la asta atunci când aud de „parteneriat civil”.

Fostul parlamentar independent, Remus Cernea, a depus o inițiativă legislativă pentru recunoașterea parteneriatului civil, care a primit două avize favorabile la Comisia pentru Drepturile Omului și la Comisia pentru Egalitate de Șanse, în februarie 2017. Inițiativa legislativă se află acum la Comisia Juridică, unde trebuie să se întocmească un raport care contează mai mult decât avizele celorlalte comisii, spune Cernea.

România este una dintre ultimele șase țări membre UE care nu au o reglementare de acest tip, alături de Bulgaria, Slovacia, Polonia, Lituania și Letonia.

Am vorbit cu un cuplu de români care trăiește într-o uniune consensuală nerecunoscută de stat și, prin urmare, mai puțin tradițională decât se dorește de către unii susținători ai Coaliției pentru Familie. Cu toate astea, nu actele oficiale sau ceremoniile religioase sunt cele care îi fac pe cei doi parteneri și cei doi copii să fie o familie.

Când a văzut pe net campania pentru familia tradițională a Coaliției pentru Familie, un cuplu din București, el de 31 de ani și ea de 34, a exclamat aproape în cor:

„Sunt toate ingredientele, un nebun, o nebună, necăsătoriți, doi copii, ce om sănătos la cap ar vedea ok toată povestea asta?”, și-au zis. Fără să stea pe gânduri, și-au făcut imediat o pagină pe Facebook cu numele: Familia netradițională. Acolo povestesc ce se întâmplă în viața lor de zi cu zi.

„Ne-am gândit să facem locul ăsta unde putem să dăm din casă”, spune Roxana.

Prin iunie 2016, Marian Hurducaș, directorul unei agenții de publicitate din Cluj-Napoca, o suna pentru prima dată pe directoarea de marketing de la una din cele mai mari companii de curierat de la noi. „Aveți niște servicii de rahat”, i-a spus el. Era nervos pentru că în câteva zile urma să filmeze un video pentru un client, într-un parc de eoliene, și aștepta un document care să ateste că a urmat cursuri de lucru la înălțime.

„Da, știu”, i-a răspuns de la biroul din București, Roxana Magopet, vizavi de feedback-ul lui și i-a promis că o să aibă documentul a doua zi.

Replica ei l-a șocat pe Marian, se aștepta ca femeia să-și apere compania. Apoi au vorbit câteva luni pe net, până când, într-o seară Roxana l-a întrebat direct pe Facebook când se văd. Înmormântarea recentă a unei persoane dragi și operația pe creier pe care o făcuse în urmă cu un an au făcut-o să-și dea seama că ziua de mâine e atât de incertă și că nu trebuie să mai amâne nimic.

Marian a venit la București să o vadă live pe tipa care îi răspunsese atât de nonșalant când el se răstise la ea, la telefon. „A fost un sentiment de regăsire”, spune Roxana.

După doar câteva zile au decis să se mute împreună, doar că ecuația era destul de complicată. El avea afacere, casă și toți prietenii la Cluj. Ea avea job, apartament și doi copii din două căsătorii anterioare, la București. Până la urmă s-au hotărât că vine el în capitală. Și-a vândut apartamentul, iar agenția a lăsat-o pe mâna altcuiva.

În timp ce pe mama lor a cucerit-o pe internet, cu copiii a trebuit să treacă toate testele pe viu. Lui Marc, băiatul de 14 ani, i-a fost mai ușor să se obișnuiască cu el, spune Roxana, pentru că nu îl mai văzuse pe tatăl lui natural de zece ani și avea nevoie de un model masculin. Marei, fetiței de patru ani, i-a luat ceva mai mult să se obișnuiască. La început era într-o competiție permanentă cu Marian pentru a-i câștiga atenția Roxanei, competiție la care Marian ceda însă ușor. Roxana a apreciat că el a înțeles repede că în loc să-l ia pe el de mână, ea o să o ia pe cea mică în brațe.

„Alți bărbați sunt orgolioși. O spun din propria experiență”.

Când l-au văzut pe Marian la ședințele cu părinții, ceilalți adulți au făcut ochii mari, dar nu l-au întrebat în ce calitate se află acolo. „Eu oricum nu treceam neobservată la ședințe și acum a mai venit și băiatul ăla cu tatuaje și cu părul mare, lumea oricum a fost foarte șocată”, zice Roxana. Diriginta le-a spus că a văzut o schimbare în bine la Marc de când Marian a intrat în familia lor. Într-o seară, când băiatul de 14 ani povestea un episod de la școală, Marian a aflat că folosește apelativul „tată” când vorbește despre el în cercurile lui de prieteni.

Roxana și Marian poartă verighete pe deget, pe care și le-au cumpărat într-o zi, spontan. Pentru ei sunt doar un simbol, nu sunt căsătoriți și nu cred în instituția asta, mai ales după experiențele Roxanei.

„Eu am fost căsătorită de două ori. Prima oară doar civil, a doua oară și la biserică. Nu ajută la nimic. Doar ai tu senzația că dacă te-a luat de nevastă e totul ok sau dacă tot o să te înșele, măcar ești nevastă”, zice ea.

Roxana spune că în relația asta primește sentimentul de siguranță în atât de multe momente, încât crede că o hârtie ar fi doar un obiect în plus într-un sertar.

Acum câteva luni au vrut să-și facă împreună un credit la bancă pentru o nouă casă și se așteptau să aibă probleme pentru că nu sunt căsătoriți. Dar banca le-a dat creditul. „Experiențele de până acum ne-au făcut să credem că instituțiile din jurul nostru acceptă ceea ce avem noi ca fiind egalul căsătoriei”.

Au învățat să gestioneze ceea ce au ei în orice situație. Cei doi spun că e simplu să faci sex când copiii sunt acasă, dacă ești multitasking. „Trebuie să ai și focus acolo la ce faci, și urechile ciulite, și ochii pe ușă”, spune ea. „Poți face sex în atât de multe locuri și în atât de multe moduri într-o casă”, adaugă el.

Când nu vor să fie pe fugă, le găsesc activități celor mici. „Poți trimite copilul după pâine. Oh fuck, acum o să știe Marc”, spune Marian.

El nu-i înțelege pe prietenii lui a căror viață se confundă cu cea a copilului. „Copilul lor nu face sex, deci nici ei nu fac sex.” Roxana empatizează cu ei, pentru că și pe ea a absorbit-o rolul de mamă când copiii erau mai mici, dar spune că a învățat cu timpul să-și joace bine rolurile sociale. „Până la ora 17 sunt Roxana, managerul, după care ajung acasă și sunt mamă, care ascultă ce au făcut copiii la școală, după care trebuie să fiu iubita Roxana. Se mai întrepătrund, dar știu să mi le delimitez.”

Amândoi țin foarte mult la timpul lor și nu se sacrifică pentru copii. „Nu zic aoleu, și ăla micu? E perfect normal să-mi las copiii și să mă duc să mă distrez, e perfect normal să am timp doar cu el și e perfect normal să avem timp împreună.”

Roxana își asumă tot ce face și spune. A învățat asta de la 18 ani, când s-a îndrăgostit de un bărbat cu 30 de ani mai în vârstă, iar părinții au pus-o să aleagă între ei și el. Roxana abia devenită majoră l-a ales pe el. Doi ani mai târziu, părinții ei au emigrat în SUA. Când a împlinit 21 de ani, iubirea era pe sfârșite, avea deja un copil, iar dreptul ei de a emigra legal în SUA după părinți, expirase, pentru că devenise majoră din punctul de vedere al legislației americane. Fiindcă nu se mai înțelegea cu iubitul ei, și-a luat copilul în brațe și a plecat la o mătușă.

De când a cunoscut-o pe Roxana, Marian, care era the tech guy, a învățat să se bucure de trotineta simplă pe care a primit-o de la ea, de ziua lui de naștere și să facă tot ceea ce pusese pe hold de ani de zile, ca de exemplu, un pierce în sprânceană sau un tatuaj pe antebraț care e un colaj de zimbri, flori de colț și munții Retezat, simbolurile locului în care s-a născut, Hațeg.

Și ca să-și confirme încă o dată că sunt oglinda celuilalt, Roxana are tatuat pe un braț: „Travel far enough, you meet yourself”, din cartea Atlasul norilor, iar Marian pe altul: „I travelled far enough to meet myself”.