Motivul pentru care unii indivizi se simt excitați de picioare

Îmi plac picioarele. Îmi plac și alte părți ale corpului, aproape toate, de fapt. Dar slăbiciunea mea pentru picioare a fost cea care a stârnit cele mai multe reacții din partea partenerelor. Unele sunt amuzate, altele sunt încântate să le ling și să le miros tălpile. Cel puțin două dintre ele mi-au zis că le-am ajutat să scape de complexele pe care le aveau cu picioarele. Pentru asta mă simt mândru.

Dar altele, deși le adoram, mi-au recunoscut că se simt ciudat când le cer să îmi pună picioarele pe față. Unele m-au refuzat direct, pe motiv că sunt un pervers sau că le gâdilam prea tare.

Acum câțiva ani, o prietenă – care nu știa nimic de fetișul meu pentru picioare – mi-a dezvăluit că un tip i-a propus să-i sărute gleznele care erau pe umerii lui, iar ea a urlat la ea să se dea imediat de pe ea. Bietul om s-a conformat.

Am întrebat-o de ce a reacționat așa de disproporționat, ba chiar i-am sugerat că și eu am un fetiș pentru picioare, dar ea n-a putut decât să repete că cerința lui i s-a părut absolut dezgustătoare. A părut surprinsă când i-am spus că reacția ei mi s-a părut exagerată, mai ales că îmi spusese cât de mult îi place să primească limbi în anus ore în șir. Mi-a răspuns: „Glumești? E cu totul altceva. Tipul cu picioarele era un super pervers.”

Dacă tipul ăla era pervers, atunci și eu sunt. „Nu există statistici solide pe tema asta”, mi-a zis psihoterapeuta Dulcinea Pitagora, aka „Doctorița Kinky”. „Dar din experiența mea în terapie, fetișul pentru picioare e unul dintre cele mai întâlnite.”

Deși cercetările pe subiect sunt puține, un studiu din 2007 publicat în International Journal of Impotence Research a descoperit că fetișul pentru picioare e chiar cel mai răspândit dintre fetișuri. 47 de procente dintre participanții la studiu erau înnebuniți după picioare. Destul de mult, zic eu.

Autorii studiului menționează că și Sigmund Freud a observat un interes frecvent al oamenilor pentru picioare și a notat că acestea sunt un simbol al penisului. Informația asta nu m-a atins cine știe cât – cel puțin nu la nivel conștient.

Eu cred că am dezvoltat fetișul ăsta prin adolescență, într-o vară caniculară. Petreceam mult timp cu doi băieți și trei fete de la școală. Ne bronzam, mergeam la piscină sau prin pădure, unde fetele culegeau margarete și le puneau între degetele de la picioare. Deși noi băieții tânjeam la ele în secret, prietenia noastră a fost platonică.

Chestia interesantă a fost că una dintre fete, exact cea care îmi plăcea mie, și-a uitat la un moment niște adidași la mine acasă. Prietenele ei făceau mișto de ea că îi împuțise rău de-a lungul verii. Resemnat că nu o voi avea niciodată, m-am gândit să mă apropii de ea măcar prin adidași. Am ajuns să îi miros de câte ori eram singur acasă. Efectul lor asupra mea era incredibil. Aveam erecție de fiecare dată. Îmi plăcea ideea că îi simt miros și că sunt, metaforic, la picioarele ei. A venit să-și ia adidașii când a început școala, dar în alea două săptămâni cât i-a ținut la mine, îmi dezvoltasem deja un fetiș pentru picioare, care s-a păstrat până azi, zece ani mai târziu.

Pitagora mi-a explicat că multe fetișuri sexuale își au originea în copilărie, când avem experiențe vizuale sau tactile. Cu alte cuvinte, e posibil ca fetișul meu să fi început mult mai devreme și să fi ieșit la iveală abia în urma evenimentelor din vara aceea. A notat că, de multe ori, copiii se gâdilă mai tare decât adulții și sunt mai scunzi, deci mai aproape de pământ, așa că sunt expuși mai des la picioare. Din cauza asta, unii copii pot ajunge să facă asocieri sexuale cu picioarele, pe când alții rămân indiferenți.

„Depinde dacă o persoană are o dispoziție inerentă pentru activități sexuale atipice. Oamenii se nasc cu o predispoziție inerentă pentru anumite înclinații, pe care le exprimă sau nu, în funcție de stimulii externi și reacțiile psihosexuale la experiențele vieții”, a zis Pitagora. Cu alte cuvinte, unele persoane au potențial pentru fetișuri sexuale, iar altele nu, dar chiar și cele care au acest potențial pot să nu fie conștiente de ele din cauza unor obstacole.

Am întrebat-o pe Pitagora dacă subdiviziunile acestui fetiș spun ceva diferit despre oamenii cu această pasiune: sunt unii care miros picioare, alții care vor să sărute tălpi, alții care vor să lingă degete, alții care vor să fie penetrați cu degetele de la picioare.

„Aspectele diferite ale fetișului pentru picioare nu spun ceva generalizabil despre oamenii cu aceste pasiuni”, a zis ea și a adăugat că fiecare individ are o expresie unică a sexualității bazată pe combinația dintre genetică și mediul în care s-a dezvoltat.

În schimb, se pot face niște generalizări pe baza proximității dintre picioare și organele genitale în homunculus, harta senzorială a creierului. Homunculus arată părțile corpului cu cei mai mulți receptori senzoriali și se pare că picioarele fac parte dintre părțile cu o cantitate foarte mare de receptori senzoriali. Picioarele sunt situate pe această hartă foarte aproape de organele genitale, deci nu e de mirare că se întâmplă des să apară asocieri între ele. Pitagora mi-a dat ca exemplu persoanele cărora le place mult masajul la picioare fără să aibă un fetiș pentru picioare. A zis că picioarele au potențialul să facă oamenii să se simtă foarte bine.

„Am vorbit odată cu cineva care mi-a povestit că, în timp ce-și făcea pedichiura, a început să simtă gâdilături în organele genitale. Dar femeia nu se identifica drept o fetișistă a picioarelor și nu voia să incorporeze fetișul în viața ei sexuală”, mi-a povestit Pitagora.

Mi-am amintit de reacția amicei mele la cerința tipului de a-i linge gleznele și am întrebat-o pe Pitagora dacă, de obicei, bărbații sunt cei care au acest fetiș. Poate de aceea îmi e greu să găsesc femei cu astfel de preferințe.

Pitagora n-a fost de acord cu această teorie. „Există fetișiști de toate genurile și orientările, dar nu toți sunt învățați să vorbească deschis despre asta. Cum cel mai des se vorbește despre sexualitatea bărbaților heterosexuali, acestora le e mai ușor să își exprime dorințele sexuale”, a zis ea.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.