Am vorbit cu muncitoarea din România care și-a filmat patronul în timp ce-și înjura angajatele

În iunie 2017, la fabrica Unique Clothing, din Păulești, salariile au întârziat, din nou. Când angajații (majoritatea femei) s-au plâns că nu și-au primit banii, administratorul firmei de textile din județul Prahova, Eleftherios Vanellis, a explodat într-o tiradă de insulte, în engleză, cu câte un „fuck" aruncat la fiecare două replici. Una din angajatele prezente la ședința umilitoare l-a filmat pe patronul cipriot, care însă nu apare în structura acţionariatului, și a trimis imaginile la ziarul local Observator Prahovean. Clipul a ajuns viral.

Firma Unique Clothing, care are 309 angajați, și-a cerut insolvența în data de 4 iulie, conform lui Ştefan Vlăsceanu, de la observatorulph.ro. Din 2013, jurnalistul a început să investigheze relaţia angajaţi-patroni din judeţul Prahova, astfel că, în 2015, ştirea privind greva spontană a angajaţilor de la Yazaki Ploieşti a ajuns națională. În 2017, cu o zi înainte de vizita ambasadorului SUA, Hans Klemm, la Ploiești, a fost sesizată moartea unui angajat al fabricii Timken.

În cazul Unique Clothing Inspecţia Teritorială a Muncii şi Poliţia s-au autosesizat, dar amenda de până la o mie de lei pentru jignirile adresate angajaților nu a putut fi aplicată întrucât Eleftherios Vanellis este plecat în concediu. Între timp, Poliția Prahova a declanșat o anchetă pentru că același bărbat și-a postat o fotografie, pe pagina de Facebook, cu o zvastică. Lucru care încalcă art. 5 din Legea 107/2007 și se poate pedepsi cu închisoare de la trei luni la trei ani.

Din păcate, cazul de la Păuleşti, Prahova, nu este singular şi îți arată că exploatarea este încă o realitate în România. Doar să îl auzi pe omul ăsta cum se adresează angajaților te face să te gândești la o formă de sclavagism modern în care românii sunt prinși, atât în țară, cât și în afara ei. Și, de multe ori, firmele din industria textilă preferă să se mute în România, unde mâna de lucru este ieftină, iar eticheta „fabricat în UE" dă greutate produselor.

Întrebată de jurnaliștii de la Adevărul dacă Eleftherios Vanellis i-a jignit pe angajați, Maria Toth, şefa de secţie în cadrul fabricii de la Păuleşti, a spus că „nu a avut un limbaj nemaipomenit, așa" și nu e o rușine „să fii țăran". Ba chiar, femeia a declarat că nu știe „expresiile alea" în engleză. Se referea probabil la: fuck off, get out, scumbags, you're fucking disgusting, fucking idiots etc.

Am vrut să aflu ce s-a întâmplat în ziua de salariu chiar de la femeia care a făcut filmarea și a avut curaj să scoată la lumină abuzurile, cel puțin verbale, la care au fost supuse angajatele din compania Unique Clothing. Rodica a lucrat timp de patru ani la firma de textile din Păulești.

VICE: În ce context s-a întâmplat incidentul? Era primul de genul asta? Pare a fi un soi de revoltă.
Rodica: Nu era primul de genul acesta, patronatul a mai întârziat cu banii, în ultima perioadă, din ce în ce mai des. Acum, ca toată lumea, suntem oameni de rând, nu avem o poziţie sus-pusă ca să luăm nu ştiu ce bani. Au oamenii credite la bănci, terminau copiii şcoala, vă daţi seama că toţi avem nevoie de bani. Ne-au tot zis că nu ni se dau banii (pe 15 iunie) şi ne-au întrebat dacă avem vreo problemă cu asta. Când am zis ceva, a început să mă înjure, apoi m-am dus la şefa de secţie, mi-am dat demisia şi am terminat cu ei. Când m-am întors să iau restul de bani, am fost pusă să aștept în sala de mese pentru lichidare (pe 16 iunie). Ni s-a spus că e şedinţă. Am zis să mergem să vedem ce se întâmplă, că era deja a doua oară când se întâmpla asta. Când fetele au văzut, pe 15 iunie, că nu se dau banii, și-au dat seama că ceva se întâmplă cu firma și au zis să facem grevă. Atunci a luat foc (Eleftherios Vanellis) de a spus că ne comportăm ca nişte animale.

Era prima dată când folosea un astfel de limbaj cu angajatele?
Nu, dar niciodată atât de rău. Ne-a mai zis „fuck you", „shut up", „go home", dar niciodată atât de aprins, să nu poţi sta de vorbă cu el.

Care erau condițiile de muncă? Se lucra peste program?
Eu nu am nicio dovadă pentru asta, vă pot spune că da, se stătea peste program, au existat situații în care plecam dimineața de acasă și mă întorceam a doua zi, seara. În plus, ritmul de muncă era foarte alert. Dacă acum câțiva ani o linie de 18-20 de oameni scotea 40-50 de produse pe oră, acum, în ultima perioadă, am ajuns la peste o sută de produse. Se lucrează la ladă, se pune produsul în ladă și se împinge pe tren. Să împingi o ladă de produse la 20 de secunde, nu știu dacă știți, e foarte alert. În timpul în care lucrezi nu ai timp să te ridici, să te duci la baie, nimic.

Câte pauze aveați?
Aveam trei pauze: două de zece minute și una de prânz de jumătate de oră.

Accidente de muncă au fost?
Nu, din câte știu eu.

Și ce se întâmpla dacă întârziați la muncă?
Ne tăia din salariu, dacă aveam ore suplimentare, îmi completam din orele suplimentare. Nu pot să mint, plătea orele suplimentare.

V-ați simțit în vreun moment exploatată?
Câteodată da, erau anumite produse, anumite modele, care necesitau mai multă muncă și, dacă spuneai că nu poți să faci, nu te credeau, îți ziceau efectiv: „trebuie să faci!".

Cum v-a venit ideea să filmaţi? De ce aţi filmat?
A mai fost un incident în care m-a înjurat personal, mi-a zis să plec acasă. Să stai la muncă peste program, să munceşti din greu, este groaznic. Atunci când un om vine şi îţi spune pe un ton normal: „azi nu vă pot da salariile", suntem oameni şi înţelegem. Vino și vorbește cu angajatul, spune-i că întârzii o oră, o zi, cu salariile. Dar el de ce ne-a spus atât de târziu că nu vom fi plătite?

Cum se simţeau celelalte colege în faţa unor astfel de injurii?
Când făcea asemenea şedinţe şi nu aveam drept la replică, luam doar înjurături, toată lumea era revoltată, dar în faţa dânsului prea puţine mai aveau curajul să vorbească.

Exista frică în rândul angajaţilor.
Nu e vorba doar de pierdut jobul. Dacă pleci pe cale amiabilă îţi vezi drepturile, dacă nu, atunci nu îţi iei drepturile. Nu ştiu dacă cei de la ITM vor găsi ceva, nu ştiu dacă fetele vor putea spune ceva pentru că stă o doamnă de la birou cu ele şi atunci ele nu prea pot spune mare lucru.

Notă: Rodica este un pseudonim, numele real al fostei angajate este protejat pentru a nu-i afecta viața privată și profesională.