Liderii Coaliției pentru Familie care se cred elfii din Lord of the Rings

Referendumul inițiat de Coaliția pentru Familie a scos la iveală niște falii adânci în societatea românească și a dus la ascuțirea luptei ideologice din discursul public. Dar cele trei milioane de semnături au fost doar o găleata de lături aruncată de bunică-ta într-o latrină care stă de mult să refuleze.

Activismul ultra-conservator are o istorie de cel puțin juma' de tranziție la noi prin țară, ceea ce probabil explică organizarea excelentă de care au dat dovadă la realizarea unei ințiative cetățenești care a trecut de Parlament. Una dintre organizațiile fondatoare ale Coaliției și, din câte se pare, cea însărcinată cu strângerea donațiilor, este Asociația PRO VITA pentru Copii Născuți și Nenăscuți București, condusă de Bogdan Ioan Stanciu - inginer, fondator al trei ONG-uri, fotograf amator și om fără nicio legătură de rudenie cu Liana Stanciu, președinte APOR. Prietenii îl cunosc și sub numele său de elf, Haruven.

Dacă te uiți prin lista membrilor CpF, găsești patru organizații cu „Pro Vita" în nume. Organizația-mamă, sau tată, mai degrabă, este Pro Vita din Vălenii de Munte, o asociație fondată de preotul Nicolae Tănasă pe la începutul anilor '90. Acesta este prezentat de presă drept tatăl a sute de copii, pentru că el a decis să lupte împotriva avortului prin deschiderea unor orfelinate în două sate din Vălenii de Munte. Orfelinate creștine, desigur. Satele respective sunt faimoase și pentru că au câte o biserică la zece familii, deși nu au apă curentă sau canalizare.

Pro Vita de la oraș pare mai sărăcăcioasă în acțiuni filantropice și, din câte se vede, a ales să se concentreze pe aspectele mediatice ale războiului sfânt. Asta se vede și în calitatea materialelor lor „informative", dar și în tenacitatea cu care le răspândesc și cu care interpelează politicieni, și figuri publice prin scrisori deschise. Toate aceste interpelări sigur duc și la acțiuni în instanță, ceea ce ar explica r-ul în cerculeț de lângă numele lor. ProVitaliștii de la București vor să știi că, dacă te pui cu ei, te pui cu o marcă înregistrată la OSIM și riști să plătești daune de imagine.

Genul ăsta de sofisticare este, totuși, de așteptat din partea lui Bogdan Ioan Stanciu, care nu e la primul său ONG și nici la prima sa campanie media. Sensibilitățile sale artistice cu siguranță îl ajută în lupta cea dreaptă, pentru că-i un om pasionat de fotografie, dar și de lectură. Cartea sa preferată după Biblie? Probabil Silmarillion.

Pe lângă fondarea Pro Vitei bucureștene, apărătorul nenăscuților a fondat și Societatea Tolkien din România „Meneltarma", sub nume propriu, dar și sub numele de elf - Haruven.

Majoritatea oamenilor din generația mea au cunoscut opera lui Tolkien datorită filmelor de Oscar realizate de Peter Jackson din seria Lord of the Rings. Deși cele două trilogii au împreună peste 16 ore, fanii înrăiți știu că de-abia schițează suprafața universului descris de scriitorul englez în miile de pagini ale cărților. Tolkien nu a creat un simplu peisaj colorat peste care să se bată niște creaturi imaginare ca alegorie pentru ceva eveniment istoric. Tolkien a creat o lume întreagă, de la cosmogonie la istorie, geografie și limbaj.

Nu întâmplător am presupus că Silmarillion este una din cărțile preferate ale lui Bogdan Stanciu zis Haruven, pentru că este o Biblie în sine, în care este descrisă facerea lumii de către un Creator și o întreagă mitologie care concurează lejer cu Legendele Olimpului la capitolul nume ciudate, dar pierde lamentabil la capitolul perversiuni sexuale.

Absența sexualității este ceva comun în literatura fantasy și SF, cu atât mai mult în cea scrisă în Anglia interbelică de către catolici devotați. Este întreținută de obicei printr-un număr minuscul de personaje feminine care sunt tratate ca obiecte-premii sau cu care eroii masculini au relații cvasi-platonice sau de căsătorie. Aspectul ăsta prinde la preadolescenți și adolescenți virgini introvertiți, care pot evada astfel într-o lume în care lupta pentru atenția sexului opus e înlocuită de lupta violentă împotriva Răului. Bonus, cei mai tari nu sunt spadasinii mușchiuloși, ci vrăjitorii inteligenți care sigur sunt varză la sport, dar pot omorî armate întregi cu o vorbă și un gest.

Totuși, Societatea Tolkien din România nu a fost înființată de vizitatorii tipici de Comic Cons, ci de trei adulți cu convingeri religioase puternice. Alături de Haruven, paladinul anti-avort, se găsesc Gaelien (Iuliana Conovici) și Isdir (Cătălin Sturza).

Gaelien este doctor în Științe Politice, autoarea a mai multor studii despre ortodoxie și democrație - în urma cărora a ajuns la concluzia că biserica influențează doar alegerile locale - și co-autoarea unei cărți-elogiu despre Arsenie Boca. Isdir este jurnalist și editor de carte, prolific autor de editoriale pe teme culturale și politice, care a reușit performanța să publice și pe creștinortodox.ro, și pe CriticAtac. În anunțul unui eveniment al societății, Isdir atrage atenția că sărbătoarea creștină a Bunei Vestiri este și ziua simbolică a înfrângerii lui Sauron, iar pe canalul de Youtube al societății este postată o discuție purtată de el asupra dimensiunii teologice a operei tolkiene.

Bomboana de pe această colivă fusion fantasy-catolic-ortodoxă este, însă, chiar denumirea aleasă de cei trei elfi:

Din postările de pe blogul lor, deduc că acest loc de reculegere și rugăciune e o librărie Humanitas.

Un editorial) din 2015 al lui Bogdan „Haruven" Stanciu arată destul de clar cum privește el demersurile sale, și lumea în general: ca o luptă - ein kampf - dintre un Bine absolut, dictat de un Creator, și un Rău absolut, manifestat sub forma unor minorități agresive puse pe distrus armonia unei lumi perfecte. Pentru el, acest război a început cu atacul seculariștilor asupra orei de religie, ceea ce a dus la formarea Asociației Părinților pentru Ora de Religie (APOR), apoi a Coaliției pentru Familie. Practic, o coaliție dintre elfi, oameni și pitici, împotriva orcilor conduși de Saruman, cel care taie pădurile și industrializează, și Sauron, răul suprem care monitorizează totul cu un ochi din cer. Paralelele cu lumea modernă se scriu singure, dacă n-au fost scrise deja.

Bogdan Stanciu este convins de eroismul său. Deși per total nociv, este, din câte îți poți da seama, bine intenționat. Dacă îi răsfoiești albumele de fotografii, dai peste instantanee intime cu cupluri care se sărută, oameni care zâmbesc, jazzmeni care își transpiră muzica și statui angelice crăpate, învelite în trecerea anilor. Își asociază pozele cu versuri, preferabil de-ale lui Rainer Maria Rilke, poet german care a abordat, cu o lirică mistică, teme precum solitudinea, imposibilitatea de a atinge inefabilul într-o și anxietatea profundă care reiese din acestea.

Dacă ai face abstracție de temele punctuale extrem de toxice pentru care militează, tema centrală în jurul căreia și-a construit personalitatea pare să fie tânjirea după o lume idilică, care a existat cândva, într-un trecut fantastic unde totul era perfect și miraculos - România tradițională, spirituală, profundă. O fugă înspăimântătoare de realitate.

Sau, hei, poate e doar un agent rus așa cum spun toate articolele alea despre influența putinistă în mișcările de extremă dreapta din România. În 2014, Biserica Ortodoxă Rusă s-a opus vehement unui ochi al lui Sauron pe un zgârie-nori din Moscova, pe motiv că ar fi un simbol demonic. E o nuanță acolo, comparativ cu declararea întregului univers Harry Potter ca erezie păgână, care a avut loc tot în Rusia. Rămâne de văzut, așadar, cum se va poziționa Biserica Ortodoxă Română față de secta tolkienistă și de contemplat cum ar arăta o luptă dintre Patriarhul Daniel și un Balrog.