Nu-i nevoie decât să ieși câțiva kilometri din oraș și să intri puțin pe site-urile de cazări ca să constați cu consternare că turismul în România nu mai e ce-a fost. Prin mai 2022 era preconizată o scumpire cu până la 25 la sută a vacanțelor în România cauzată, în mare parte, de fluctuațiile prețurilor la petrol și kerosen. Alte motive țin de creșterea inflației, cererea mare și oferta mai mică decât în perioada anterioară pandemiei și încercările operatorilor de a recupera pierderile din cei doi ani.
Pe litoral creșterile au ajuns la 20 la sută, iar ministrul Turismului a spus că e un fapt cât se poate de firesc, date fiind inflația și efectele războiului. Dacă îți vine să te iei cu mâinile de cap, să te pui pe jelanie și să crezi că lucrurile nu pot sta mai groaznic, încearcă să-ți rezervi o vacanță în marile capitale europene. Doamne! Prețurile cazărilor din Spania și au crescut cu 35 la sută, în Grecia cu 15 la sută la hotelurile de trei stele, iar în Italia cu 23 la sută. Dar nu crede tot ce zboară. Deschide-ți tu aplicația HostelWorld și vezi cât costă un pat suprapus rezervat în ultimul moment în Roma, de exemplu.
Videos by VICE
În această tonalitate sumbră, am zis să-ți prezint câteva idei de vacanțe mioritice care, deși nici ele nu mai sunt ce-au fost, nu te bagă-n datorii până la Crăciun.
Via Transilvanica
Când am aflat întâia oară de Via Transilvanica am zburdat și-am dat trei tumbe la gândul că m-am scos de-aici înainte când prieteni din străinătățuri vin curioși să-mi cunoască țărișoara. Mi-a ajuns până peste cap veșnicul traseu București – Brașov – Sighișoara – Sibiu cu întoarcere pe Transfăgărășan. Mi s-a acrit de mine să tot fac pe ghidul pe-același drum bătătorit, de frică să nu-mi plece prietenii din România și să fie întrebați, știu eu pe unde, știu eu de cine, dacă au văzut Brașovul și Sibiul.
Via Transilvanica este drumul care străbate România pe distanța NE–SV pe o distanță de 1 200 de kilometri. Urmează aproape întocmai calea Carpaților, străbate sate și comunități muntoase și își dă obștescul sfârșit la intersecția cu Dunărea, în Drobeta-Turnu Severin. E drept, cu greu ar putea fi pe plac unui orășan get-beget, străin de greul de-a lua la pas drumuri de munte, doldora de câini, animale sălbatice, ploi inopinate, insecte care pișcă și plante care ciupesc.
Cei fierți pe natură, sat și drumeție vor adora Via Transilvanica. Se spune că deși lumina care intră prin desișul pădurilor e de vis, că imaginea turmelor molcome de oi hipnotizează, că peisajele de munte fac liniște în minte, cireașa de pe tort este de departe contactul cu oamenii locurilor. La unii vei înnopta, la alții te vei adăposti de ploaie, unii îți vor întinde masa, iar alții doar vei schimba o vorbă–două.
Prețuri cazare: Așa varietate mai rar – de la 50 de lei la 100 sau 250, în funcție de care-ți sunt pretențiile. De multe ori, în prețul acoperișului deasupra capului intră și unele mese.
Brăila și Balta sa Mică
Oricui i-a picat vreodată în mână vreo scriere de-ale lui Panait Istrati, fiul Brăilei, are deja o imagine asupra străzilor simetrice, flancate de case negustorești, hanuri grecești (a se vedea „Kir Leonida”), maluri și docuri dunărene, abundent descrise de scriitor, și împrejurimi rurale.
Niciuna dintre multele casele în care-a locuit Panait Istrati pe vremea copilăriei (din pricina „gurii lumii”, care clevetea aventura nelegitimă a mamei sale cu un negustor grec, obligând-o să își schimbe constant reședința) nu s-a păstrat. Locuința unuia dintre unchii săi a fost însă renovată și transformată în muzeu județean și casă memorială.
Pe lângă micile comori ascunse în arhitectura și pe străzile acestui oraș-port, la 60 de kilometri depărtare, accesibilă în profunzime cu un tur ghidat cu barca organizat de administrația parcului, între cele două brațe ale Dunării care se bifurcă, s-a format Insula Balta Mică a Brăilei. Mai e cunoscută drept „a doua deltă”, reunește toate speciile de pești din Dunăre, iar cele de păsări abundă: nu mai puțin de 60 de specii sedentare și peste 140 migratoare. Dacă ajungi aici în timpul secetei de vară, așteaptă-te ca multe din lacurile parcului, în genere alimentate de apele fluviului, să fie înlocuite de pajiști.
Nimic din ce-aș spune nu poate prezenta mai bine realitatea naturală fascinantă a insulei decât videoul de mai sus. Cu greu m-aș putea abține să nu bag de seamă că acesta a fost publicat în 2014, iar schimbările climatice ar putea să fi modificat semnificativ peisajul și numărul de specii – inclusiv nivelul dramatic atins de Dunăre în 2022: cel mai scăzut din ultimii 70 de ani.
Prețuri cazare: de la 140 de lei pe noapte pentru o cameră dublă în Brăila, într-o pensiune cotată cu 9,3 pe Booking.
Tinovul Mohoș și Lacul Sfânta Ana
Ai fi surprins să descoperi zona Băilor Tușnad și a celor doi foști vulcani din Munții Harghitei. Tușnad păstrează ceva din aerul de lux comunist și-ți poți lesne imagina cum se plimbau mai-marii partidului pe străzile stațiunii,între centrele de tratamente balneare, restaurante și prin pădure. Oricum, nu-i musai să te cazezi în buricul târgului. Găsești pensiuni amenajate în casele localnicilor berechet, la distanță de 10–15 minute de mers pe jos.
Din Băile Tușnad poți ajunge la Lacul Sfânta, fie pe jos, după o drumeție de două ore, fie cu mașina, după un drum de 40 de minute. Atât lacul, cât și Tinovul au fost în tinerețea lor vulcani activi, iar primul care a erupt, Tinovul, s-a transformat ulterior într-un lac. După eruperea celui de-al doilea, cenușa a acoperit lacul Tinov și a fost fertilizat treptat, dar numai atât cât să crească mușchi.
Tinovul Mohoș seamănă cu un tărâm suprarealist. Conține microclimatul de turbă unic în lume și plante care datează din era glaciațiunii: bumbăciță, coacăze halucinogene, rozmarin sălbatic – otrăvitor, dar iese din corp în 24 de ore, fiind astfel folosit de multe ori, în trecutul sângeros al omenirii, pentru a ucide inamici fără a lăsa urme.
Pentru că apa a fost acoperită de cenușă, toată viața din apa extrem de acidă a murit, ceea ce îi dă o culoare neagră și o face vizibilă doar în câteva locuri. Pentru povești halucinante despre locul acesta, îți recomand să te alături grupurilor ghidate.
Prețuri cazare: de la 146 de lei pe noapte pentru o cameră dublă în Băile Tușnad, apartament cotat cu 9,5 pe Booking.
Silver Bungalou
Nu as merge până într-acolo cât să spun că un weekend petrecut aici ar fi un chilipir și de-aia, cei mai mulți dintre noi, n-am putea merge aici lună de lună. Dar o dată la ceva timp, cu locația asta mergi la sigur. Nu-i nici scump pentru cum arată, nici pentru cum te face să te simți și nota de 9,4 pe Booking susține treaba asta.
Situat în Săcele, la 12 kilometri de Brașov, te așteaptă cu ciubăr, hamac, vedere spre munte și vecinătatea Canionului Șapte Scări. Primește animale de companie, iar dacă-i citești review-urile și te gândești că vin ele de la același internet național care-ar putea câștiga detașat olimpiada de critică și reproș, te gândești că trebuie să facă ceva tare bine.
Dacă nu vrei să părăsești curtea proprietății, poți comanda mâncare de la restaurantele și pizzeriile din apropiere. Dacă ai mai degrabă chef de adrenalină decât de relaxare, te poți deda unui zbor cu parapanta sau poți vizita pista de karting din apropiere.
Prețuri cazare: 333 lei pe noapte
Satul Breb — Maramureș
Pentru străzi neasfaltate, case construite în totalitate din lemn, accent maramureșean și naționalități occidentale care au întors stoic spatele consumerismului și s-ar retras la sat de munte românesc, Breb ar putea fi răspunsul prin excelență. „Naționalități occidentale” am spus? Nici mai mult, nici mai puțin; există aici o comunitate de expați, cu origini din trei continente, care au renegat lumea modernă și au ales Breb drept loc de refugiu.
La capitolul case deținute de prinți englezi cunoscuți sub numele de „Charles”, Breb bate Viscri cu ochii închiși. Același prinț care, cumpărându-și o proprietate în Viscri, a ridicat satul pe culmile celebrității, deține în Breb nu mai puțin de două case tradiționale de lemn. Unde mai pui că, de fapt, popularitatea de peste graniță a satului Breb a fost hrănită de un scriitor englez care, trăind aici o vreme bună, a publicat o carte despre lumea idilică din rurarul Maramureșului.
Prețuri cazare: de la 120 lei pe noapte pentru cameră dublă (pensiune cotată cu 9,9 pe Booking)
Satul Lepșa și Rezervația Naturală Cheile Tișiței (Vrancea)
Aflat la vreo 70 de kilometri distanță de Focșani, pe piciorul de plai descris în balada Mioriței, zona aceasta din Vrancea se prezintă ca o alternativă înțeleaptă la aglomerația și bănetul aruncat pe Valea Prahovei.
Dacă trebuie să alegi un singur lucru pe care să-l vizitezi aici, năpustește-te către Parcul Natural Cheile Tișiței, fără să cugeți prea mult, și pregătește-te pentru un traseu de circa nouă kilometri dus-întors care culminează cu priveliștea Cascadei Putna. Nu-i un drum care-ți stoarce litri de sudoare, dar podurile suspendate, scara din lemn pe care tre’ să urci la un moment dat și bolovanii care căptușesc albiile impun oarecum necesitatea unor bocanci mai zdraveni.
Și dacă tot ajungi în zonă și nu ești certat cu timpul, dă o fugă 20 de kilometri pe direcția nord-est, în stațiunea Soveja, localitatea cu cel mai ozonat aer din Europa. Din gloria acestei foste stațiuni-vedetă de pe vremea răsposatului Ceaușescu se mai poate vedea astăzi o mână de hoteluri-ruină.
Prețuri cazare: de la 173 lei pe noapte pentru cameră dublă (pensiune cotată cu 8,1 pe Booking)
Lacul cu vârtej (Vida), Luncasprie
Nimeni care nu a apucat să cunoască Apusenii de-a fir a păr nu ar trebui să-și exercite hate-ul suprem împotriva turismului românesc, pentru că abia când o să înțelegi că se poate face mai mult în România decât ATV-ul din Moeciu, jecmăneala hotelurilor din Mamaia și clubbingul din Predeal.
Lacul Vida se află la vreo oră distanță față de Oradea. Își datorează faima barajului vârtej, în formă de pâlnie, construit fix în mijlocul întinderii de apă. Reflectă de minune culoarea pădurii în mijlocul căreia se află, diferită de la un anotimp la altul, și oferă genul de loc în care poți să-ți pui fără remușcări telefonul pe modul avion, să-ți înalți cortul sau să-ți instalezi hamacul (că pensiuni în care să te cazezi oricum nu prea sunt).
Prețuri cazare: de la 140 de lei pe noapte (referință cu o pensiune de 9,1 pe Booking)
Roadtrip în Dobrogea
Înțelept spunea un prieten, connoisseur al drumurilor românești, că secretul roadtrip-urilor naționale este să eviți pe cât posibil drumurile naționale și să iei calea mai puțin bătută a celor județene: mai pustii, dar la fel de (prost) asfaltate.
Dacă până acum ai privit Dobrogea ca pe bucata aia de țară de care trebuie să treci repede ca să ajungi la mare, te-ai privat singur și nesilit de nimeni de o grămadă de minunății.
Din Cernavodă încolo te poți deda drumurilor netede, ce-aduc a șarpe în deplasare, străjuite de enormele mori de vânt emblematice pentru partea aceasta de țară și de câmpurile îmbrăcate în galbenul ăla țipător. Aș include în periplul dobrogean Cheile Dobrogei, Pădurea Babadag împreună cu malurile lacului Razim, cetatea Enisala și, obligatoriu, Parcul Național Munții Măcin.
Prețuri cazare: de la 149 lei pe noapte (pensiune pe malul lacului Razim, cotată cu 9,7 pe Booking)
Cazanele Dunării și Parcul Național Domogled
Nu sunt acum cazanele chiar cel mai necunoscut și misterios colț de Românie, dar îți merită măcar o dimineață de trezit la mal de Dunăre. E ceva în efortul Dunării de a se strecura printre Carpați și în felul în care îi strălucește suprafața enormă în bătaia răsăritului care merită toți banii. Nici nu-i musai să te-nhami la ture cu barca, la vizitat mănăstiri sau peșteri din zonă. Poți s-o faci, nu te împiedică nimeni, dar numai statul la mal în liniștea aia deplină și uitatul de partea cealaltă, la vecinii sârbi, merită drumul și osteneala.
La distanță de aproximativ o oră cu mașina spre nord față de cazne, Parcul Național Domogled de pe Valea Cernei are nu mai puțin de 32 de trasee turistice bine puse la punct de diferite niveluri de dificultate, peisaje superbe cu abrupturi calcaroase și verdele închis al pinului negru de Banat.
Dacă știi momentele alea în care maxilarul tău inferior se lansează într-un ditamai picajul la vederea unei priveliști naturale în mijlocul căreia te simți mic cât o furnică, stâncile enorme și pădurea acestui loc au fix potențialul care trebuie pentru asta. Nu te satură toate astea? Atunci promisiunea aerului proaspăt, a peșterilor din belșug, șansa de a campa și Băile Herculane de la o aruncătură de băț distanță ar trebui să te convingă fără efort.
Prețuri cazare: de la 100 lei pe noapte (pensiune în Dubova, cotată cu 9,2 pe Booking), gratis cu cortul în Parcul Domogled
Mila 23, Delta Dunării
Să-ncep așa: Mila 23, un sat aflat în inima Deltei, este accesibil doar cu barca, după un drum de două-trei ore cu plecare din Tulcea. Este înconjurată din toate părțile de apă nu cunoaște asfalt sau roată de la mașină: se străbate cap coadă în maximum o oră, iar singurul mijloc de transport într-un sat învecinat este barca, nelipsită din fața fiecărei case. Mai e nevoie de vreo continuare?
Arhitectura caselor în culori albe și albastre, împreună cu stilul de viață de prin partea locului au rămas fidele trecutului și nu s-au dat după trecerea timpului. Localnicii mai în vârstă povestesc despre cum strămoșii lor s-au stabilit aici acum două sute de ani, împinși de refuzul de a se supune regulile bisericii ortodoxe rusești și de-atunci populează acest soi de insulă, în tovărășia lebedelor, a egretelor și a pelicanilor.
Prețuri cazare: cazarea în Mila 23 nu-i așa ieftină, dar poți găsi apartamente și pensiuni de la de la 130 lei pe noapte în satele învecinate, cum ar fi Ismail, Mahmudia sau în orașul Tulcea
Vatra Dornei (mai puțin orașul, mai mult împrejurimile)
Dacă ești un mândru locuitor al Bucureștiului n-o să găsești că Vatra Dornei ți se află tocmai după colț, dar mă îndoiesc că vei regreta vreun minut din drumul până acolo. Orașul Vatra Dornei nu te va bucura prea mult, rămas blocat în anii 90, asfaltat din patru în patru ani la alegerile locale, cât să se vină voturile, însă greu de imaginat că ți-au respirat plămânii aer mai curat ca acolo, în căușul format de munții Rarău, Giumalău, Călimani și Suhard.
Mai mergi 22 de kilometri nord și dai de Ciocănești. Un sat care, într-adevăr, nu excelează el prin rezonanța impunătoare a numelui, dar care include între granițe la finesse de la tradition roumaine (cum bine ar puncta cetățeanul franțuzit). Nu doar că majoritatea caselor sunt vopsite în decor de ouă încondeiate, dar pe malul apelor de aici ale Bistriței sunt de găsit ultimii plutași ai Europei. În plus, cucul cântă mereu în Bucovina.
Prețuri cazare: de la 121 lei pe noapte (pensiune cotată cu 9,4 pe Booking)
Pe Iulia Hau o poți citi și în newsletterul ei La pas molcom.
Articolul a fost publicat inițial pe 6 iulie 2020. A fost actualizat cu prețuri și destinații noi de vacanță.