​Lucruri pe care toți le urâm la cei mai buni prieteni ai noștri

E cel mai tare să ai un cel mai bun prieten. Bineînțeles, avem și familie, dar rudele pot fi insuportabile câteodată. Cei mai buni prieteni sunt buni pentru orice: să te îmbeți cu ei în zilele lucrătoare sau să te ajute să-ți ții sub control depresia.

Nu ți-ai putut alege familia, dar ți-ai ales cel mai bun prieten – sau v-ați găsit – dar asta nu înseamnă că persoana asta pe care o cunoști mai bine decât pe oricine în lume nu te poate scoate din minți uneori. Când te confrunți cu latura cea mai nasoală a celui mai bun prieten, simți un anumit tip de furie, un sentiment care însoțește de obicei dragostea necondiționată. Am rugat câteva persoane apropiate să ne spună ce urăsc cel mai tare la prietenii lor cei mai buni. Sperăm că aceste povești nu sunt despre noi.

„SALIVA LUI MĂ FACE SĂ VOMIT"

„Nu pot suporta micile ticuri și defecte comportamentale. Nu pot suporta oamenii care strivesc filtrul jointului cu degetele sau respiră greoi atunci când nu fac vreun efort fizic deosebit. Sufăr de o nevroză care știu că mă transformă uneori într-o persoană dificilă și irascibilă, dar există o persoană pentru care reușesc să ies din căcaturile mele: cel mai bun prieten al meu.

Când aveam 13 ani și ne cunoșteam doar de două săptămâni, am observat că, în timp ce îmi povestea cum ar trebui construită nu știu ce mașinărie, din colțul gurii îi curgea o bală de salivă scârboasă. Mi-e silă și acum când mă gândesc la asta.

Aceeași bală i-a curs din gură când și-a dat seama că vrea să se despartă de iubita lui la un an după ce se mutase cu ea, când părinții lui au hotărât să nu divorțeze și când mi-a zis că e ok să nu știu ce vreau să fac cu viața mea. O observ întotdeauna, știu că e acolo și îmi dă fiori, dar nu i-am zis nimic despre ea niciodată. O să fiu întotdeauna lângă prietenul meu cel mai bun, la fel ca și îngrozitoarea bală de salivă care-l însoțește."

G.

„AM PRIMIT-O PE MEL C. O URAM PE MEL C"

„Pe când aveam 10 sau 11 ani, am descoperit că nu pot avea încredere în prietena mea cea mai bună. Eram cinci fete în clasă și, într-o zi, am hotărât să fim Spice Girls. Eu și prietena mea cea mai bună ne-am promis că ne vom susține una pe alta ca să primim rolurile pe care ni le doream: Geri pentru ea, Mel B pentru mine. «Totul sau nimic», ăsta era motto-ul nostru. Dar în ziua în care fetele s-au întâlnit să stabilească rolurile, eu am fost bolnavă și n-am mers la școală. Când am revenit, am aflat că primisem rolul lui Mel C. Prietena mea cea mai bună nu obiectase deloc când fetele mi-au dat rolul ăsta. Mel C. Eu, să fiu Mel C. O uram pe Mel C.

Au urmat multe alte momente Mel C. Când suntem împreună, totul e perfect. Stăm de vorbă zile în șir, împărțim totul. Dar când nu suntem împreună, situația devine nasoală. E genul de persoană care, în 2016, rămâne fără credit la telefon. Ratează întâlniri, nu răspunde când încerc să dau de ea. Zice că vine să mă vadă când sunt speriată sau singură sau deprimată, dar uită rapid promisiunea făcută.

I-am zis lucrurile astea de mai multe ori, dar ei nu i se pare așa de nasol și e bucuroasă că ne împăcăm de fiecare dată. Ea cea mai calmă și liniștită persoană pe care o cunosc și tocmai de asta mă scoate din sărite uneori. Dar poate asta are legătură mai mult cu anxietatea mea decât cu relația noastră. Am învățat să detectez momentele în care nu pot avea încredere în ea și să-mi cobor așteptările. De exemplu, cu articolul ăsta: i-am zis de el acum o săptămână și mi-a sugerat că ar vrea și ea să contribuie cu ceva. A fost foarte încântată de idee. Deadline-ul era acum patru zile și n-am primit nimic de la ea. Din fericire, mi-am descărcat măcar nervii în el."

A.

„E UN SNOB CĂCĂNAR TIPIC"

„Cel mai bun prieten al meu e egocentric. E un snob căcănar tipic cu care nimeni nu vrea să aibă de-a face – ca Matt Damon în Good Will Hunting, dar cu mai puțini mușchi. Dar suntem prieteni de atâta timp și-mi place că e zdrobitor de sincer cu mine. Îmi spune când scriu articole de căcat și când ținuta mea e „cea mai ridicolă chestie de la era post-punk încoace". Și eu sunt o persoană directă, dar totuși nu-i pot spune un lucru: Urăsc faptul că e atât de egocentric și că mă obligă să-l ascult și să dau din cap tot timpul. Îmi place să vorbesc cu el, dar cred că ar fi sănătos să mai schimbăm subiectul din când în când.

Locuim la două străzi distanță. Când nu sunt la el sau el nu e la mine, ne întâlnim în bar. Bem și vorbim – despre problemele lui, despre fetele care l-au dezamăgit, despre terapeutul lui, despre cartea pe care o citește și despre jobul lui. Uneori încerc să introduc un nou subiect în discuție și reușește să fie atent un pic, dar mereu găsește un mod de a întoarce iar conversația în direcția lui. Are un talent incredibil.

Cred că nu-i pot spune ce gândesc despre el din două motive: unu, nu vreau să-l rănesc. Și doi: îmi place să vorbesc cu el."

L.

„ÎMI DEMONTEAZĂ FIECARE MIȘCARE"

„De când sunt mic, am un prieten intim care s-a transformat într-un concurent feroce – îmi lansează încontinuu un milion de provocări de care n-am niciun chef. Relația mea cu competițiile e destul de complicată: mă obosește, mă enervează și mă întristează. Nu sunt un tip competitiv, dar cu prietenul ăsta mă trezesc mereu în situații competitive. Și dacă nu-mi poate adresa o provocare directă, încearcă să-mi demonteze fiecare mișcare. Dacă mă place o fată, e de căcat sau proastă. Dacă îmi place mie de o fată, se dă la ea.

Odată a încercat, timp de trei ore, să mă convingă că noua mea freză cu părul lung arăta oribil doar pentru că nu aveam părul destul de ondulat, ca al lui. A doua zi mi-am tuns părul. Uneori e mai bine să cedezi și să te retragi."

N.

„CEL MAI BUN PRIETEN MĂ OBLIGĂ MEREU SĂ MĂ FAC PRAF"

„Nu sunt o persoană foarte activă – îmi place să fac tot felul de chestii, dar sunt mereu obosit. Din acest motiv, am o relație complicată cu iarba: îmi place să fumez, dar numai când sunt acasă și am la dispoziție patul și o tavă cu prăjiturele. Cel mai bun prieten al meu știe foarte bine asta și totuși, mereu încearcă să mă facă să mă sparg când nu am chef.

E un tip foarte extrovertit, care iubește canabisul. Asta nu e ceva rău, doar că îl iubește la modul că îl pune mai presus de orice și i se pare mai tare decât alcoolul. Pur și simplu nu e același când nu fumează. De multe ori, petrecem nopțile în căutare de iarbă, ceea ce poate fi foarte enervant. În plus, eu sunt de obicei beat, el e spart și nu reușim să ne înțelegem.

Ultima oară eram fix în contextul ăsta, într-un club din cealaltă parte a orașului. El tot încerca să mă convingă să trag un fum, iar eu eram deja epuizat de când îl tot refuzam. Până la urmă i-am făcut pe plac. Proastă idee: în zece secunde eram complet praf și nu voiam decât să ajung în pat. Fix atunci l-a lovit și pe el prea tare și a leșinat. M-am întins lângă el și am zăcut amândoi ca niște proști pe ringul de dans nu știu câtă vreme."

F.

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre prietenie pe VICE:
Toate categoriile de prieteni dubioşi cu care ieşi
Poveștile oamenilor care s-au certat cu cei mai buni prieteni
De ce bărbaţii români au din ce în ce mai puțini prieteni după 20 de ani