Toate lucrurile pe care le-a zis Dacian Cioloș în discursul lui motivațional de la TEDxEroilor

Am fost weekend-ul ăsta la Cluj, la TEDxEroilor, una din conferințele alea cu vedete și nu numai care au început să prindă destul de mult în România. Probabil că știi la ce să te aștepți - un loc unde oamenii vin să asculte ceva numit „ideas worth spreading", să facă networking și să fie inspirați să facă lucruri mărețe sau ceva de genul ăsta.

În orice caz, conferința n-a fost doar despre vedete care îți ziceau discursuri motivaționale. Erau și anonimi care lucrau la proiecte cu impact social imens, gen sisteme autonome pentru apă potabilă în zone izolate ale lumii, panouri solare la prețuri foarte mici, iar în Cluj proiectul Food Waste pentru scăderea nivelului de risipă al alimentelor. Au fost și multe alte subiecte interesante, de la tehnologii precum printarea 3D și hyperloop, până la jurnalismul de investigație, arta urbană și cum să depistezi un lider politic populist. Iar momentul final și cel mai așteptat a fost speech-ul lui Dacian Cioloș, un om de la care cumva toată lumea așteaptă schimbarea politicii românești și despre care se spunea că și-ar lansa ONG-ul acum.

După atâtea idei de schimbat lumea, ar fi fost ca o bâtă în cap un discurs politic românesc. Dar fostul premier a ținut mai degrabă un discurs motivațional, fără să intre deloc în sfera politicului. Ceea ce mi s-a părut un gest curajos, mai ales că el nu e chiar genul Shia LaBeouf ca să poată urla „just do it" ca un psihopat. N-a venit nici cu prezentare Powerpoint, un joc periculos la o conferință unde totul trebuie să fie creativ și interactiv. De bine, de rău, a reușit să mă convingă, chiar dacă unele dintre ideile din discurs nu erau decât niște platitudini învechite. Ți-am făcut o listă cu câteva dintre ele, în caz că n-ai răbdare să te uiți la filmările de acolo:

Dacă în mod normal spiritul civic este o chestie rar întâlnită la cetățenii de rând și rămâne o nebuloasă chiar și pentru mulți activiști, Cioloș pune problema pe plan individual. Este vorba despre același principiu egocentrist ca atunci când ajuți pe cineva – tu crezi că o faci pentru cineva, cu bună credință și cu inima împăcată. Însă, daca e să o iei obiectiv, ajutorul oferit este, în fond, un lucru care ține de ego-ul fiecăruia, o faci pentru că te simți bine după aceea, te simți împăcat cu tine, îți găsești tu liniștea după ce ajuți – și asta nu anulează cu nimic fapta bună pe care ai făcut-o.

Practic spune că trebuie să te implici în comunitate nu de dragul comunității, ci spre binele personal. Dacă vrei să-ți fie bine, trebuie să trăiești într-un mediu care să îți ofere condițiile necesare acestui scop, iar dacă nu contribui la acel mediu și iese nașpa, tot tu te arzi – și ai partea ta de vină.

În continuare, fostul premier îți arată cum cetățeanul, în ziua de azi, evită cu orice preț o implicare activă în viața socială, culturală și politică a comunității sale. Într-o anumită măsura, cetățeanul de rând din România nu vrea să facă mai mult decât minimum necesar pentru a crea schimbare, pentru a duce lucrurile mai departe, pentru a contribui la evoluția comunității.

Amintește cum faptul că dai un simplu vot nu te exonerează de responsabilitatea socială care trebuie să fie o grijă permanentă. Că un vot nu te reprezintă în totalitate. Apoi a dat-o cu un aer de predicător că „dacă Dumnezeu ne-a făcut unici și ne-a pus în această societate, înseamnă că unicitatea aceasta e necesară pentru ca lucrurile să poată avansa în cadrul societății".

Adică fiecare acțiune a noastră e cumva un vot. Dacă dai șpagă la medic, e tot un vot. Evident că te-a ajutat pe termen scurt, dar bulgărele se rostogolește mai rapid decât crezi. Nimeni nu sparge acest cerc și ne mirăm de ce oricât am vota, oricât am #rezista, parcă societatea în ansamblul ei bate pasul pe loc.

Umătoarea idee menționată de Cioloș e că ai așteptări prea mari de la liderii politici. Nici măcar cel mai puternic om în stat nu poate schimba societatea în ansamblul ei. Sigur, un lider politic puternic poate crea curente de opinie, poate crea mici mișcări sociale, dar nu va putea niciodată să creeze o revoluție (în sensul de schimbare majoră a modului de funcționare al unei societăți). Revoluția începe atunci când majoritatea indivizilor dintr-o comunitate sunt pe aceeași frecvență, au un ideal comun și sunt dispuși să lupte cu toată forța și energia pentru a atinge acel scop. Iar în ziua de azi acest lucru este posibil.

Tot Cioloș zice că a observat o stare de tranziție peste tot în lume, de la o guvernanță piramidală spre una de rețea. Adică pornește de jos, din grupurile tale de prieteni, colegi de muncă, familie. Practic, în loc să ai atâtea așteptări de la cei aleși și să te plângi nonstop, Cioloș îți propune să miști tu lucrurile, să devii influencer în cercurile tale restrânse de oameni.

Cioloș s-a plâns un pic că primește mesaje „culpabilizatoare" de la anumiți oameni care îi reproșează că nu se mai implică destul. Iar răspunsul său este în continuarea ideilor anterioare: „cu toții trebuie să ne implicăm". Nu doar prin like-uri și share-uri, nici măcar doar prin proteste. Wow. Când a spus chestia asta s-au auzit câteva oftat-uri lungi în sală.

Cum poate să spună așa ceva? Mai ales că protestele l-au pus în funcție. Dar ne-am calmat toți după ce i-am auzit argumentele. Cioloș se referă la faptul că energia contestării este importantă, este necesară, dar ea trebuie canalizată în final spre ceva pozitiv. Trebuie să folosim protestele ca o fundație pe care să construim noua societate în care am vrea să trăim. Ideea e că orice acțiune, de la like până la proteste, trebuie să aibă o continuitate în viața reală, nu să fie doar un moment scurt de conștientizare, care să nu producă efecte benefice pe termen lung.

În finalul discursului său, fostul premier a ținut să precizeze că asumarea de sine este un pas pe care trebuie să îl facă fiecare dintre noi înainte de partea cu implicarea socială. Adică, în loc să trolezi pe negativ cu toate frustrările tale, e mai bine să vii cu valori personale și experiența ta care poate fi utilă. A dat-o și un pic în patriotism, că în ziua de azi nu ne mai apărăm fizic spațiul în care trăim, cum făceau strămoșii noștri, ci că trebuie să ne apărăm moral valorile țării noastre. Iar finalul speech-ului am să-l dau cu citat, e bun de pus ca poză de cover: