Foto şi video de Marta Franco
La acest moment luptele lucha libre din Mexic sunt renumite pe plan mondial. Nişte bărbaţi musculoşi cu măşti de super-eroi joacă teatru în ring şi fac acrobaţii în aer. Ce nu se ştie despre sport e că-l practică şi femeile. Luchadoras, luptătoarele mascate, devin din ce în ce mai cunoscute în Mexic şi nu doar ca nişte spectacole sexi. Jurnalista Marta Franco a urmărit un grup de astfel de femei pe scena luptelor profesioniste din Mexico City şi s-a folosit de materialele adunate pentru a-şi crea teza de licenţă, numită „Las Luchadoras” , o serie de filmuleţe care documentează rolul acestor femei în lumea lucha libre, dar şi dificultăţile pe care le-au întâmpinat încercând să obţină acelaşi respect ca bărbaţii.
Videos by VICE
Femeile mexicane au fost implicate în zona de wrestling profesionist încă din 1940, dar ele nu aua vut voie să lupte în capitală până în 1986. Iniţial ele au intrat în ring ca să atragă privirile publicului (o luchadoară i-a spus Martei că „femeile suflau bezele şi îşi arătau corpul”), nu ca să intre într-o competiţie. Mai nou sunt permise şi luptele dintre bărbaţi şi femei. Totuşi, în ciuda eforturilor luchadoarelor şi a fanilor lor, ele sunt încă discriminate. Am vorbit de curând cu Marta prin San Francisco despre proiectul ei şi locul ocupat de femei în lucha libre.
VICE: De unde ţi-a venit idee să acoperi subiectul ăsta?
Marta Franco: Eu sunt spanioloaică şi noi nu avem lucha libre sau chestii de genul ăsta. Cu toţii înţelegem partea estetică, cea a măştilor, dar nu e un lucru pe care să-l fi văzut până să mă mut în San Francisco, în cartierul Mission, acum doi ani. O amică mexicană mi-a spus că venea un show de lucha libre în cartier, aşa că ne-am dus şi mi s-a părut superb. La coada de la intrare am auzit o femeie care povestea despre o prietenă de-a ei care era şi femeie, şi luchadoare. De acolo m-am întrebat cine sunt aceste femei, unde sunt şi cum se integrează ele într-o lume care pare destinată doar tipilor macho.
Cât de uşor pot intra femeile în lumea lucha libre?
Femeile au participat la aceste lupte de la începuturile secolului 20, dar variantă feminină a sportului era interzisă în capitală, pentru că era considerată imorală. Aşa că femeile au luptat făcând turul ţării. Apoi din 1990 până prin 2000 şi ceva a devenit un sport la modă, iar acum sunt mai multe fete ca niciodată care vor să intre în ring. Dar ele trebuie să accepte că oricât ar încerca nu vor fi vedetele spectacolului. Majoritatea lucrează pe un circuit de lupte independent, că le e destul de greu să se înscrie în companiile mari de lucha libre din Mexic. Există o singură companie unde lucrează doar femei şi ea are sediul abia în Monterrey.
Alejandro Torres, un academician cu care am vorbit, mi-a explicat cum cultural lucha libre se leagă de o cultură mexicană mai veche, una în care ce vezi în exteriorul ringului influenţează ce se întâmplă în interior. Femeile mereu s-au luptat pentru drepturile lor, pentru un loc în societate şi asta s-a întâmplat atât în societatea mexicană, cât şi în ring. Mulţi dintre luchadoare se antrenează cu bărbaţi şi unele femei chiar luptă cu ei cot la cot. Unele se luptă şi cu luptătorii exoticos, nişte luchadori cu teme gay.
Mulţi oameni nu cred că femeile ar trebui să se lupte şi nu le văd ca luptători adevăraţi, ci ca păpuşele sexi. În acelaşi timp au apărut şi oameni care susţin aceste luptătoare şi cred că ele merită un loc mai important în lumea luptelor profesioniste. Dark Angel este un exemple interesant. E o canadiancă care s-a mutat în Mexic pentru a face carieră în sportul ăsta. E o luchadoare pricepută, dar în acelaşi timp să menţină o imagine sexi. Asta a făcut sportul mai atractiv. Faptul că femeile din ring sunt sexi a generat multe controverse şi acuzaţii că n-ar lupta pe bune. După Dark Angel, reversul medaliei este că ai avantajul că n-ai competiţie. Ea e mulţumită că nu trebuie să se bată pe locuri şi i se pare mult mai uşor să atragă antrenori şi promoteri aşa.
Te-ai concentrat pe trei luchadore: Lola Gonzalez, Black Fury şi Big Mama. De ce le-ai scos pe ele în evidenţă?
Poveştile acestor femei mi s-au părut interesante din mai multe motive. Lola Gonzalez e un superstar. Ea luptă de decenii, a luptat în jurul lumii, are mii de fani şi e o femeie foarte umilă. Ea ţine bărbaţi pe umeri şi face salturi acrobatice. Şi ea era foarte sexi la început. Ea luptă de la 14 ani şi încă mai rezistă după atâtea decenii. Asta în sine e o nebunie.
Black Fury nici n-are 18 ani şi deja are patru ani de lupte sub centură. E o fată obişnuită. Tatăl ei o duce la şcoală şi la antrenamente şi încearcă mereu s-o apere. E foarte protectiv. Dar în acelaşi timp o lasă să se antreneze intens şi să lupte în ring.
Apoi vine Big Mama. Ea e cu multe kilograme peste orice fel de femeie pe care ai văzut-o vreodată în ring. Ai crede că nu e în stare să se lupte, că n-are corp de sportivă, dar fix această imagine a făcut-o celebră.
Cum s-a schimbat modul în care percepi lucha libre şi luchadorii după documentarele tale?
Am început să văd totul ca pe un sport. Oamenii tot spun că-i regizat, că totul e pregătit şi planificat, dar spectacolul în sine este unul intensiv. Ce, gimnastica nu e sport? Se lovesc foarte tare şi suferă mult. N-am realizat asta până să mă apuc de acest proiect.
Deşi lumea nu ştie de ele, luptătoarele mexicane există şi au existat de mulţi ani, iar ele lucrează foarte tare pentru a fi luate în serios şi pentru a primi acelaşi respect ca bărbaţii. Femeile se duc la arene alături de fii lor, îşi pun uniformele şi se pun pe muncă. Ies din ring pline de vânătăi şi răni, apoi se întorc acasă pe drumuri de ore întregi. O fac pentru că iubesc acest sport.
Traducere de Mihai Popescu
Urmărește VICE pe Facebook:
Citeşte şi:
Îmbrăcate pentru a lupta
Fermierele bătăușe din Guerrero, Mexic
Lupte în Ring
Ghidul VICE de luat bătaie
