De ce vor tinerii din România tot mai mulți bani la primul job

Despre generația mea, cunoscută și ca Generația Z, am mai spus că poate fi numită și Generația CV, pentru că a transformat goana după joburi, stagii de practică sau internship-uri într-o obsesie la finalul căreia speră să aibă acel loc de muncă ideal, cu timp liber și mulți bani. 

Digitalizarea şi robotizarea vor aduce peste un milion de locuri noi de muncă în România în următorii zece ani, arată specialiștii de la Factory 4.0 & Frames. În același timp, locuri de muncă vor dispărea pe fondul digitalizării, ceea ce va face incluziunea tinerilor pe o piață a muncii din ce în ce mai emergentă o adevărată provocare, în țara unde bacalaureatul la informatică încă se dă cu creionul pe hârtie.

În această goană după experiență, solicitată de mai toți angajatorii și care trebuie să se reflecte în CV, tinerii fie aleg, fie sunt nevoiți să se autosusțină încă din timpul facultății. Taxele în mediul universitar sunt mari chiar și acolo unde calitatea actului academic lasă de dorit.

Deci, ce e de făcut? Îți iei un job part time și speri să reușești cumva să te strecori prin acest slalom de incertitudine, care e viitorul profesional al tânărului român.

Am vorbit despre primul job în goană după bani și experiență, dar mai ales după abstractul ,,succes” la care aspirăm cu toții, cu trei tineri având cunoștințe diferite și așteptări de la viață la fel de diferite, dar și două reprezentante ale baricadei opuse: departamentul de resurse umane.

Eduard Nicolae Popa e jurnalist cu experiență în relații internaționale și diplomație, absolvent al Facultății de Istorie din București. 

„Am ajuns la secţia de Relaţii Internaţionale şi Studii Europene a Facultății de Istorie datorită, aş spune eu, repulsiei pe care am avut-o faţă de tot ce însemna profilul real, după ce m-am chinuit să iau bacul la mate-info, intensiv informatică. Mi-am dat seama că zona asta nu e de mine şi m-am reorientat rapid spre ce îmi plăcea, în ciuda clișeului: «Ce poţi ajunge la Facultatea de Istorie, în afară de profesor?!».

Vin dintr-o familie cu venituri modeste, dar pentru că ai mei lucrau la mai multe joburi în acelaşi timp m-au lăsat să-mi vad de facultate. Pe undeva prin anul al treilea, când mi-am dat seama că diplomaţia nu e tocmai de mine, am mers la un internship la o publicaţie online pe nume Ghimpele. Am stat două luni acolo în internship neplătit.

Dar așa am ajuns să cunosc mai mulţi colegi care ulterior m-au luat cu ei într-un proiect editorial al unui ONG. Site-ul se numea Crainicul. Acolo am lucrat un an de zile pe un salariu modest, dar aveam bani de buzunar şi puteam să merg şi la facultate. În acest moment, ambele proiecte nu mai există, dar au fost experienţe foarte ok pentru profesia pe care o am acum.”

Îl mai întreb pe Eduard dacă e de părere că tinerii din generația lui își aleg primul job mai degrabă influențați de reputația meseriei sau de salariu. 

„Mi-ar plăcea ca toată lumea să fie bine plătită la primul job. La început de drum, eu am fost interesat să acumulez experienţă. Ce-i drept, poate nici nu am abilitățile necesare pentru un job care să fie bine plătit din prima. Cumva, am început cu mindsetul ăsta, de materialişti. Dar cred că generaţia noastră au devenit mai conştientă faţă de problemele din jur.

Am avut proteste pentru mediu, pentru justiţie, pentru drepturile omului, dar aceste lucruri se întâmplă doar pentru anumite «bule». Pentru mulţi alții, însă, există în continuare acea dorinţă de a se îmbogăţi.”

Monica Tudorache e doctorandă; a terminat masterul „Politicile Egalităților de Șanse” în context românesc și european. Lucrează în mediul neguvernamental, în cadrul unei asociații care inițiază demersuri pentru protejarea drepturilor femeilor. E o ONG-istă tânără, cu un vibe pe care n-ai cum să-l ignori.

„Prima dată când am avut contact cu piața muncii a fost abia în anul al doilea de facultate, când a trebuit să-mi fac orele de practică. Aveam de ales între instituții publice, ONG-uri, jurnalism și resurse umane. M-am gândit că pentru o primă experiență m-ar ajuta să văd cum se face recrutarea și am ales resursele umane. Și pe lângă asta, mi se părea sexy să lucrez într-o firmă mare, așa că m-am dus direct la Microsoft. Mă și vedeam ieșind în pauza de prânz în 18 Lounge, ca într-un episod din Sex and the City.

La Microsoft am dat de sistemul clasic din corporație, în care intri doar cu cartelă. M-am rugat de doamna de la recepție să mă lase să intru, i-am promis că merg doar la Microsoft, să-i rog să mă primească la practică. Nu m-au primit, am luat la rând toate celelalte firme din clădire, toți m-au refuzat.

Am ieșit și am intrat în cealaltă clădire, care era identică, să încerc și la Telekom. Aceeași distracție la intrare, aceeași reacție: «Dar ai vorbit cu cineva, ai un interviu, ai o întâlnire, cunoști pe cineva de aici?», și același răspuns scurt și negativ din partea mea.

Într-un final, am reușit să intru și să le spun oamenilor de acolo cât de mișto sunt eu și cât de mult îmi doresc să fac parte din echipa lor. Le-a plăcut abordarea, am început a doua zi, iar după ce au fost gata orele de practică am rămas într-un internship de șase luni. Am cunoscut o grămadă de oameni și am muncit mult.

Dar apoi mi-am dat seama că nu pentru domeniul resurselor umane am făcut Facultatea de Științe Politice și m-am îndreptat către domeniul în care activez. Adică spre domeniul ONG-urilor. În paralel, între cursurile de la facultate și internshipul de la Telekom, eram voluntară la Centras, apoi am făcut un internship la Fundația Comunitară București și de atunci n-am mai plecat din societatea civilă.”

O întreb pe Monica dacă tinerii sunt mai degrabă interesați ca primul job să fie bine plătit sau bun de pus la CV.

„Cred că depinde mult de profilul și nevoile fiecăruia. Eu am avut dintotdeauna o situație financiară ok, așa că mi-am permis să nu pun accent pe cât de bine e un job plătit. Mi-am permis, la propriu, să fac voluntariat pe perioada masterului sau să am un job care să-mi ofere satisfacție la finalul zilei, chiar dacă nu e cel mai bine plătit. Nu simt presiunea de a plăti o chirie în București, spre exemplu, așa că pentru mine lucrurile sunt simple.

Dar în același timp, cred că munca pe care o faci trebuie să fie plătită în raport cu ce faci, indiferent de domeniul în care lucrezi, iar că salariul trebuie să fie raportat la experiența și expertiza ta, așa mi se pare firesc și profesional.

Întotdeauna mi-a plăcut să privesc lucrurile de jos în sus, să mă gândesc la ce mă ajută pe mine să ajung în acel punct, cel mai sus, al carierei la care visez. 

Nu știu dacă noi suntem o generație așa sau așa, nu-mi place să pun etichete și să generalizez. Pot spune că eu sunt, într-o oarecare măsură, materialistă, pentru că îmi place să investesc în experiențe, iar asta vine la pachet cu o doză de standarde financiare care să-mi asigure un confort personal.”

Vlad Măcelaru e antreprenor, dar are experiența unor locuri de muncă în domenii diverse; de asemenea, a fost Delegat de Tineret la Organizația Națiunilor Unite.

„Primul meu job a fost la 20 de ani, în anul al doilea de facultate, în Olanda. Era un job part time, de opt ore pe săptămână, în cadrul departamentului de marketing al universității.

Am ajuns să am jobul după ce am participat la evenimente, activități și cluburi tematice, extracurriculare, unde mai și dădeam câte o mână de ajutor.

Sfaturile de genul «urmează-ți pasiunile sau dorințele» nu au funcționat prea bine în cazul meu, fiind mai ușor să restrâng domeniile de activitate pe măsură ce descopeream unul care nu îmi place versus a-mi nimeri vocația.

Depinde când și de ce îți alegi primul job: din nevoia de bani, pentru a-ți începe cariera, din cauza presiunii sociale și așa mai departe. Am cunoscut tineri cu motivații și perspective diferite asupra carierei, unii știu de mici ce își doresc, majoritatea nu. Unii își doresc confort și stabilitate, alții sunt gata să-și asume riscuri pentru câștiguri potențiale mai mari.

Banii sunt importanți, dar nu recomand să cauți un loc de muncă doar pentru salariu. Progresul e important și te va motiva. Caută să înveți sau să te pui într-o poziție din care poți crește.

De aceea, nu cred că ne definește materialismul. Dorința de lucruri materiale a existat dintotdeauna. Cel mai mult pot observa dorința de a fi cunoscut în mediul online. De la a avea cât mai mulți followeri, la a avea un titlu sofisticat, check-in în locuri mondene, apariții alături de persoane cunoscute.

Am senzația că punem preț pe stilul de viață pe care îl prezentăm online mai mult decât pe lucruri materiale. Banii servesc ca resursă pentru a ne desfășura, nu scopul final. Tineri fiind, cred că ne permitem un grad mai mare de risc, să experimentăm proiecte și perspective diferite.”

Primul job nu se uită niciodată, nici primul salariu, iar această opinie mi-a validat-o Cristiana Ciobotea, om de HR, care și-a început cariera într-o agenție de recrutare, iar acum lucrează în mediul corporatist.

„Dacă vorbim despre un program de internship, tinerii caută strict o prima experiență, însă în cazul primului job, aceștia au și așteptări salariale pe măsură. Cea mai mare provocare pe care am întâlnit-o a fost cea de-a le explica faptul că noțiunile învățate în timpul facultății nu vor fi aplicate în totalitate, iar în primele luni vor avea o perioadă de training. Un alt lucru pe care l-am observat la tineri e acela că, înainte de interviu, aceștia își fac temele și știu exact care e nivelul salarial pentru rolul pe care-l caută.” 

Ileana Vidis, service delivery manager la Aventurine Romania, vorbește despre faptul că într-o piață nouă, cu mai multe oportunități, e firesc ca tinerii să aibă pretenții financiare mai mari decât generațiile anterioare.

„Lucrul ăsta se întâmplă și pentru că au foarte multe oportunități, mult mai multe decât înainte. Și, atunci, tinerii de acum se uită foarte mult la mediul de lucru, la beneficii, la cum e managerul, la oportunitățile de dezvoltare pe care le pot avea. Mai ales dacă termini IT sau limbi străine, ai foarte multe opțiuni, și atunci bineînțeles că devii selectiv. E un lucru care se întâmplă din cauza pieței. 

Plus că acum tinerii își doresc să crească, să se dezvolte, nu doar să se angajeze și să aibă și un salariu. Managerii mai tineri înțeleg foarte bine asta și sunt companii care și-au dezvoltat partea de employer branding, care îi targetează și le înțeleg nevoile.

În același timp, cei din generațiile mai vechi sunt mai autoritari și aici e un conflict de generații. Dar e absolut normal ce se întâmplă, nu mi se pare că tinerii au o atitudine nepotrivită. Mai sunt și excepții, normal, dar ei au nevoie de un salariu care să le acopere nevoile de bază și în același timp, să aibă și oportunități de dezvoltare. Asta s-a schimbat.

Când am intrat eu pe piața muncii, de exemplu, pe mine mă interesa să am un job, ziceam mersi dacă găseam unul și nu mă mai uitam la nimic altceva, putea să fie și pe trei lei. Asta e diferența, pentru că piața s-a dezvoltat și sunt mult mai multe oportunități. Plus că cei de acum sunt educați altfel și au acces la informație.

Mi se pare un lucru bun și cred că managerii din generațiile anterioare, cu alt mindset, vor face loc generațiilor tinere. Iar companiile au înțeles asta și își fac campanii de recrutare pe TikTok, Snapchat sau Instagram.”

Antonia Pup e studentă la Istorie la Universitatea de Vest din Timișoara, membră a comisiei de monitorizare în OBESSU, organizația europeană de reprezentare a elevilor. A fost președintele Consiliului Național al Elevilor în mandatul 2019-2020.