Mi-am căutat job în București după starea de urgență și am dat numai de țepe

Viața de freelancer are avantajele și dezavantajele ei. În perioada pandemiei, cel mai mare atu este posibilitatea de a lucra de oriunde, deci nu trebuie să te expui. Dezavantajele sunt că nu ai mereu același venit, sunt luni în care ai mai mult de lucru și altele în care supraviețuiești cu o sumă modică. 

După terminarea stării de urgență, am decis să-mi găsesc și un job, pe lângă proiectele ca freelancer, ca să am un venit stabil. Știam că urmează o perioadă incertă. Am crezut că, dacă îmi caut de muncă din timp, voi găsi cu siguranță ceva decent. Înainte de coronavirus, nu mi-a luat niciodată mai mult două săptămâni. Eram conștientă că în perioada asta e posibil să dureze mai mult, dar nu mă așteptam la ce avea să urmeze. 

În proporție de 80% am căutat de lucru pe cele mai cunoscute site-uri de joburi: eJobs și BestJobs, pe writing, dar și în customer support, unde am ceva experiență, fiindcă auzisem că majoritatea corporațiilor lucrează acum remote.

În prima săptămână am rămas impresionată de puzderia de joburi disponibile. Zilnic erau postate o mulțime de oferte de muncă, așa că m-am gândit că o să fie floare la ureche să găsesc ceva. Am aplicat la o mulțime de oferte și am avut încredere că o să curgă telefoanele și că voi fi iar în situația în care îmi va fi greu să aleg. Înainte de pandemie, din 20 de înscrieri, aveam parte de cel puțin cinci sau șase interviuri. Acum am trimis CV-ul la peste o sută de joburi și timp de două săptămâni nu m-a sunat nimeni. 

M-am întrebat de ce sunt atâtea oferte și niciun interviu, mai ales că unii angajatori aveau libere și 50 de locuri, iar experiența mea este grăitoare. Dar n-am lăsat asta să mă demoralizeze complet, așa că am continuat să trimit CV-uri, cu gândul că, în perioada asta, durează mai mult procesul de recrutare.

Într-un final, am primit un telefon de la un studio de amenajări interioare de lux, pentru jobul de content writer. Cum aveam deja experiență destulă, fiindcă scriu și pentru Lovedeco, aveam mari speranțe că urmează să-mi găsesc jobul mult căutat.

Am întrebat dacă putem face interviul online, dar răspunsul a fost negativ, trebuia să vin la showroom, unde urma să mă întâlnesc cu directorul. Am întrebat dacă la interviu vom purta mască și vom păstra distanța regulamentară și am fost asigurată că legea va fi respectată. 

La showroom, însă, nimeni nu avea fața acoperită, nici clienții, nici fetele de la recepție. Am fost poftită să iau un loc și să aștept directorul. A apărut după zece minute, fără mască, și s-a așezat la o distanță de câțiva centimetri de mine. Mi-am tras scaunul puțin mai în spate și am discutat despre experiența mea de până atunci și ce puteam aduce firmei dacă urma să fiu angajată.

Am întrebat de oferta salarială, dar n-a vrut să dezvăluie suma, mi-a comunicat doar că pe cartea de muncă voi avea salariul minim pe economie, iar restul de bani îi voi primi la negru, în mână. A subliniat că se așteaptă să am încredere în ei că voi fi plătită. Am plecat dezamăgită. Nu mă așteptam la evaziune fiscală.  

Am dat o probă pentru o editură, pentru redactare de carte și traduceri. Îmi surâdea ideea unui job pe care puteam să-l fac de la distanță și ar fi urmat să mă ocup de cărți, eu fiind o avidă consumatoare de lectură. Mi s-a răspuns că aș fi potrivită în regim de colaborare și că urmează să revină cu detalii și feedback pe testul dat. 

După două săptămâni, le-am scris eu să aflu ce-au decis. „Sper că nu ai interpretat lipsa unui răspuns cu un feedback negativ :)”, mi-au răspuns. „Da, am apucat să mă uit peste testele tale. Revin cu feedback-ul nostru cât pot de repede”, a adăugat și n-a mai revenit niciodată. Anunțurile lor de pe Bestjobs nu mai sunt active. 

Altă dezamăgire, fiindcă discuțiile cu ei fuseseră pozitive și mă simțeam responsabilă, mă gândeam cu groază că, dacă îmi găsesc între timp alt job, nu-mi voi mai putea onora promisiunea de a colabora cu ei, din cauza lipsei de timp. 

După alte căutări, am reușit să-mi găsesc un job de content writer pentru o firmă specializată pe echipament audio-video. Interviul a decurs bine, salariul era bun, cu toată suma pe cartea de muncă. Deși jobul în sine putea fi făcut de oriunde, trebuia să vin la birou. Am acceptat și am venit entuziasmată în prima zi, cu trei măști pe care urma să le schimb pe parcursul celor opt ore de muncă.

În biroul unde urma să lucrez nu era nici urmă de distanță între birouri, pentru că nu era loc. Colega mea stătea la 30 de centimetri de mine și era răcită, strănuta și tușea. Dar pe cele două etaje ale companiei, doar eu și încă un băiat purtam mască. Mi-am făcut treaba cuprinsă de anxietate, așa m-am dus și seara la somn, convinsă că, dacă nu se iau măsuri, nu voi da randament. 

A doua zi, mi-am întrebat colegii ce cred de pandemie și de ce nu poartă mască: mă apucă claustrofobia, nu există virusul, e doar o gripă, Bill Gates vrea să ne cipeze, sunt interese mari la mijloc, medicii sunt mână în mână cu oculta mondială, mi-au răspuns. Am încercat să le explic rațional cum stă situația, dar mi-am răcit gura de pomană. În ziua aia, starea mea de anxietate a atins cote alarmante. Noaptea am avut insomnie și am decis ca a doua zi să vorbesc cu superiorii.

Le-am oferit ca soluții temporare să-mi găsească un loc în firmă unde să stau la distanță de colegi, să muncesc de acasă sau să vină ei cu o propunere. Mi-au apreciat sinceritate, disponibilitatea de a comunica și a găsi soluții. Urmau să ia o hotărâre după ce discutau cu directorul. După prânz, m-au anunțat că au pierdut un client și nu-și mai permit să mă plătească. Ha ha ha! 

Pentru că eram în perioada de probă, m-am conformat. Înainte să plec, i-am întrebat dacă erau conștienți că, în caz că cineva se îmbolnăvește de Covid-19, firma va fi nevoită să se închidă și chiar așa mi-au răspuns: „Care sunt șansele să ni se întâmple tocmai nouă?”.

Le-am făcut plângere la DSP pentru zădărnicie în combaterea bolilor, dar până acum nu mi-a răspuns nimeni. 

Am găsit un job remote de copywriter pentru o firmă din Constanța care vindea jocuri de darts pe Amazon. În interviul telefonic care a durat o oră mi s-a explicat că urmează mai multe probe: test de IQ, de personalitate, de viteză de scriere și de redactare pe partea de copywriting, toate fiind eliminatorii. Dacă treceam de ele, urmau alte zece, neeliminatorii, câte una pe zi, numite challenge-uri, ca să-mi vadă nivelul de cunoștințe în diverse arii. 

Am trecut cu brio probele eliminatorii. Pentru primul challenge mi s-a cerut să-mi fac o nouă adresă de Gmail, în care să fie inclus și cuvântul „amzn”, ca să pară că are legătură cu Amazon. Iar cu noua adresă să fac un cont pe un site de SEO, de pe care să aflu numărul de căutări pentru 15 cuvinte cheie de pe Amazon. Dar cu contul gratuit aveam acces doar la cinci cuvinte. Ca să văd mai multe, trebuia să plătesc. Citisem diverse despre astfel de țepe, dar am decis să merg înainte, ca să văd ce urmăreau angajatorii. Așa că le-am trimis doar informația la care aveam acces fără bani. 

Următoarele probe au fost muncă gratuită. Am oferit soluții de customer support pentru problemele cu care se confruntau clienții lor, deși jobul pentru care aplicasem era de copywriter. Am găsit soluții pe partea de vânzări, ca să nu rămână fără stocuri, cu ajutorul unor formule Excel. Pentru a șasea provocare, iar era nevoie să-mi fac cont pe un site de SEO, unde trebuia să plătesc 20 de euro ca să pot face orice. Așa că le-am cerut un user și-o parolă. 

A doua zi mi-au scris că am fost descalificată, deși proba nu era eliminatorie. Confruntați cu dovezile că pun oamenii să plătească ca să treacă probe, au negat vehement. Dar BestJobs au răspuns prompt reclamației mele și le-au blocat contul. M-au asigurat că-i vor suna pe aplicanți să-i atenționeze în privința firmei. 

Până la urmă, dacă aș fi reușit să rămân la unul dintre aceste joburi, probabil că aș fi avut parte de diverse abuzuri din partea angajatorilor, așa că în final nu regret că n-am avut succes cu ele, deși am nevoie de un job.