incendii din Delta Vacaresti, parcul vacaresti, incendii in delta
Există pompieri care sting incendii în Deltă de 15 ani. Fotografie de Alexandru Dobre, Mediafax Foto
Știri

Am fost în ziua incendiului în Delta Văcărești și-am înțeles cine e de vină pentru dezastru

Din 2016, de când s-a înființat parcul, nicio autoritate nu s-a sinchisit să pună pază.
26 Februarie 2020, 12:24pm

Luni după-amiază, o masă de fum negru și dens acoperă cerul în mai multe zone ale capitalei. Unele sunt la 25 de kilometri de Delta Văcărești, unde cinci focare de incendiu ard peste50 de hectare de vegetație uscată, stuf, arbuști, dar și zeci de copaci. Adică aproape o treime din suprafața unuia dintre cele mai mari spații verzi din București.

Pe digul care înconjoară parcul, se desfășoară 11 autospeciale și zeci de pompieri. Dar furtunurile lor nu ajung până în centru, unde flăcările se ridică la patru, cinci metri și se intensifică la fiecare rafală de vânt care bate cu 20 de kilometri pe oră. Acolo ajung mașinile papuc ale Administrației Drumuri și Poduri (ADP), cu butoaie de o mie de litri de apă în spate, iar pompierii suplinesc cu lopețile de cauciuc, cu care bat vegetația trei ore, până se stinge.

Între timp, pe internet se instalează panica. Unii cred că „ard cauciuc și mase plastice”, alții țipă cu caps că „arde toată delta!”, iar în favoarea teoriei lor apar filme cu pompieri „care nu-și fac treaba”. Purtătorul de cuvânt al ISU București Ilfov, maiorul Daniel Vasile, declară că focul a fost „probabil provocat”. Pe seară, se face o petiție adresată Parchetului General, care cere prinderea vinovaților. Cei mai mulți oameni sunt convinși că o mână criminală vrea să distrugă parcul, ca să facă acolo un cartier de blocuri.

„Nu se susține conspirația cu interese imobiliare, pentru că parcul e protejat prin lege, iar statutul de protecție nu poate desființat printr-un incendiu. Mai mult, păsările sunt în migrație, amfibienii sunt la hibernare, mamiferele mari se ascund. Deci ne așteptăm ca impactul asupra habitatelor să nu fie atât de mare. După câteva ploi, la primăvară, o să fie din nou verde și frumos”, îmi spune Dan Bărbulescu, directorul Asociației Parcul Natural Văcărești.

Majoritatea crede că a fost mână criminală

Dan Bărbulescu este directorul Asociației Parcul Natural Văcărești de șase ani. Fotografie de Mircea Topoleanu

Discut cu el luni seară, când împinsă de toată această panică, mă duc în Deltă, să văd dezastrul și să înțeleg de ce se întâmplă astfel de evenimente. Ajung când afară e deja întuneric. Din toate direcțiile se aud sirenele mașinilor de pompieri. Din cele cinci focare, trei ard mocnit, dar celelalte reușesc să taie juma de deltă pe diagonală. În centru, focul cuprinde copacii. Aerul e înecăcios, iar mirosul de fum se impregnează în piele, până nu-l mai simți.

Pe dig, mai mulți oameni privesc la foc triști, ca la prăbușirea Catedralei Notre-Dame. Toți susțin ideea mâinii criminale. „De remarcat că au dat foc la balta cu cormorani și cu păsări mai interesante. Acolo era și stârc gri cu albastru. Acolo se ajunge greu”, spune un fotograf celor doi agenți în uniformă ai Poliției Locale, atenți să nu coboare nimeni în parc. „Vara, incendiul poate porni de la efectul de lupă, dar iarna nu poate fi decât mână criminală”, explică și unul dintre agenți. „De cele mai multe ori, focul se pune intenționat, dar nu există vinovați, că până iese flacăra, au fugit”, zice un coleg de-ai săi îmbrăcat în trening, pentru că este în timpul lui liber.

Nu țin cont de sfatul său, că „m-ar putea mușca o vulpe”, și cobor pe nevăzute în Deltă, odată cu directorul parcului Dan Bărbulescu, care tocmai încercase să calmeze panica într-un interviu la TV, cu flăcările pe fundal. Poliția țipă după noi: „Unde mergeți?”, de două ori. Din beznă nu le răspunde nimeni, iar ei nu se încumetă să ne urmeze. Ca să scapi de Poliția Locală, e suficient să treci pe lângă ei.

Nu se vede la un metru în față, iar pantofii ni se afundă în pământul moale de pe ce ar trebui să fie cărarea principală a parcului. „Se pare că au fost mai multe focare de incendiu, care au pornit în același timp”, zice Dan, iar asta înseamnă că focul a fost pus cu intenție. Mai mulți oameni care se aflau în parc în momentul ăla, dar și locatari din blocurile cu vedere la Deltă i-au spus acest lucru. Pare și că ziua a fost aleasă, „a bătut vântul și au fost toate condițiile să se extindă focul”, explică el.

Statul ar trebui să asigure paza parcului, dar nu o face

Din fericire, digul oprește incendiul să avanseze către oraș. Fotografie de Alexandru Dobre, Mediafax Foto

Mergem cu 11 kilometri la oră, viteza cu care Dan face aproape zilnic jogging pe cărările astea. El știe drumul prin întuneric, se ocupă de parc de șase ani. Vrea să vadă dacă foișoarele din lemn destinate observațiilor ornitologice și vieții subacvatice din baltă mai sunt în picioare. „Asta e prima mea grijă. Sunt locuri consacrate ale parcului. Dacă arată dezolant, oamenii nu mai vin aici. Foișoarele costă foarte mult, le-am ridicat noi, cu mâinile goale. Și sufăr, e munca noastră, făcută pe arșiță.”

Foișorul pentru observarea păsărilor a mai ars o dată, în decembrie anul trecut. Cum nu s-a mistuit nimic în jur, a tras concluzia că a dat cineva foc cu bricheta, acoperișului din stuf. L-au refăcut și l-au denumit Phoenix. A scăpat și acum, alături de celălalt, pentru că nu aveau stuf în jur și flăcările n-au ajuns la ele.

Incendiile se întâmplă constant, câte patru, cinci pe an. Asociația Parcul Natural Văcărești (APNV), cu sediul la ultimul etaj în unul dintre blocurile turn de la marginea Deltei, are deja linie directă cu pompierii. Cum văd flăcările, îi sună, apoi se duc chiar ei să le stingă, cu lopețile sau cu crengi de copac. Directorul parcului n-a lipsit de la niciun incendiu mare și a fost la mai mult de zece.

Peisajul de a doua zi, la foișorul Phoenix

„Se întâmplă foarte des să atrag oamenilor atenția că nu se fumează într-o rezervație naturală”, explică Dan. Pune incendiile pe seama faptului că parcul nu este îngrădit și păzit. Ar fi suficient un gard și două echipaje de la Poliția Locală, care să patruleze digul 24 din 24. Așa cum e păzit orice parc din București. Dar primarul PSD-ist al sectorului 4, Nicolae Băluță, a preferat să îngrădească, în 2017, din bani publici, partea de lângă parc, care dă la bulevardul Calea Văcărești și care este proprietate privată. N-a costat decât 1 700 de lei metrul liniar de gard. Dacă se vor obține toate autorizațiile, acolo se va construi un complex rezidențial de 11 etaje.

Din 2016, de când s-a înființat parcul, asociația cere de două, trei ori pe an, prin sesizări și informări, Ministerului Mediului și Primăriei Generale București să asigure paza. „În general, nu am primit răspuns”, spune Dan. În 2017, când asociația a ajuns prin concurs administratorul de drept al parcului, a organizat un serviciu de pază, prin șase rangeri special pregătiți pentru asta. Dar a durat doar un an, până când Guvernul Dăncilă a trecut ariile din rețeaua Natura 2000 și parcurile naturale în administrarea directă a nou înființatei Agenții Naturale pentru Arii Naturale Protejate (ANANP). România era până atunci singura țară europeană care le administra prin entități neguvernamentale.

APNV a condamnat demersul. „A fost o super depresie pentru noi. Toată munca în teren, dar și relațiile cu donatorii s-au terminat. Fără să ne evalueze nimeni. Pentru că nu mai eram administratori, unii sponsori s-au retras și am pierdut 150 de mii de euro. Am dat oameni afară. Am zis foarte clar celor de la ANANP: noi ne putem ocupa de conștientizare și de partea științifică, dar nu mai putem asigura paza. Nu mai e datoria noastră și nu mai avem resurse, am rămas în fundul gol”, povestește Dan.

În Deltă nu ai canale de apă sau hidranți, iar autospecialele nu pot înainta foarte mult, căci se scufundă în noroi. Poți să faci infrastructură doar pe dig. Fotografie de Mircea Topoleanu

Dar schimbarea a fost doar pe hârtie. Timp de doi ani, nu s-a întâmplat nimic. Tot asociația are grijă de parc, deși responsabil e statul. „O facem pentru că suntem pasionați”, explică Dan. Au trei rangeri, din familia Enache, care a locuit în Deltă zece ani, înainte să devină arie protejată. Dar ei sunt mai mult calificați să te ghideze în natură, decât să facă pază.

Tot în 2018 a picat și planul de management al Deltei, la care asociația lucra de mult și care făcea previziuni de dezvoltare pe zece ani. „Ca să lărgesc o baltă, trebuie să sap, să o conectez la pânza freatică și îmi trebuie aviz, care se ia doar în baza acestui plan, aprobat prin hotărâre de guvern”, spune ecologistul. Dacă n-a mai fost administrator, planul a devenit responsabilitatea statului. Iar ANANP și-a luat de abia anul acesta angajamentul că-l face, printr-un protocol semnat la începutul lunii cu Ministerul Mediului și Parcul Văcărești. De aici până la măsuri concrete, însă, mai e cale lungă.

Ministerul Mediului a răspuns la solicitarea VICE că „permite și sprijină desfășurarea activităților curente de pază și protecție, inițiind discuții pe această temă cu instituțiile responsabile ale statului (Poliție, Jandarmerie, Poliție Locală, ANAR) în vederea organizării corespunzătoare a activităților”.

A mai adaugăt că „ANANP poate asigura serviciile de pază și protecție prin încheierea unor parteneriate publice sau public-private”. Însă ministerul spune că, „fiind bun public al Agenției Naționale a Apelor Române (ANAR), aceasta, în calitate de proprietar, are în atribuții și paza și protecția parcului”.

Lupta cu focul

Focul s-a oprit la un metru de căsuța depozit și de container. Fotografie de Mircea Topoleanu

„Mai aproape, desfășurăm aici”, strigă un pompier colegilor săi de care ne ciocnim pe cărare și care cară un furtun tras dintr-o mașină ADP. Au terminat de stins în partea asta, mai arde către foișorul mare, unde nu au voie să se ducă nici măcar membrii asociației sau voluntarii. Și-au dat unii altora de veste pe un grup de Whatsapp, special creat pentru mobilizare în astfel de cazuri, în care se află 150 de persoane. În seara asta, sunt răsfirate în Deltă, câteva zeci. „Oamenii se mobilizează, văd de sus de la blocuri și asta funcționează mult mai bine decât camerele”, explică Dan.

Ne întâlnim cu câțiva dintre ei la căsuța din lemn ridicată de Asociație, pe care o folosesc ca depozit. S-a luptat pentru ea în seara asta. Aici țin caiacele, cu care ajung la cuiburile păsărilor, mașinile de tuns iarba și stuful, trusa de prim ajutor, flyere și alte materiale pentru turiști. Lângă căsuță e un container de metal, în care țin lopețile de foc, închis cu yală și cu lacăt. Pentru că flăcările erau la un metru de container și fumul atât de dens, încât se sufocau, membrii asociației n-au mai nimerit să-l deschidă. Așa că au îndoit ușa de la mijloc, iar un voluntar mai mic s-a strecurat să ia lopețile cu care au stins focul din jurul căsuței și foișorului.

Acum e liniște. Se mai aude câte un pescăruș. Drona Asociației survolează după eventuale flăcări ascunse. Mocnește ceva într-o parte, dar se va stinge de la sine până dimineață, îmi spune Dan. Se pleacă acasă. Toată lumea e obosită și duhnește a cenușă.

A doua zi, peisajul „este gotic. Dar e frumos și așa”, zice Bogdan Vasilescu, care dezvoltă în cadrul Asociației, programe pentru public. Nu e mai grav decât își imaginea aseară, pe întuneric, dar este trist că s-au dus copacii. Durează 30 de ani să ai alții la grosimea aia. Dan a depus deja o plângere penală, iar autoritățile au deschis o anchetă.

De dimineață, doi polițiști de la Secția 26 se plimbă prin Deltă, ca să adune probe. Niciodată „mâna criminală” n-a fost prinsă. „Dacă nu se pune pază, se vor întâmpla în continuare astfel de lucruri”, îmi spune Dan în loc de la revedere.

UPDATE: Articolul a fost actualizat la ora 18.00 cu răspunsul Ministerului Mediului la solicitarea VICE România.

Editor: Iulia Roșu