Tipul de kink despre care femeilor le e prea teamă să vorbească

„Vreau să fiu luată cu forța și pusă la pământ, dar nu strangulată încât să-mi risc viața. Vreau să fiu forțată și țintuită într-o poziție, dar să nu fiu lovită până la sânge. Vreau să fiu violată… cu consimțământ”, spune Mae, o utilizatoare Reddit în vârstă de 23 de ani în postarea ei pe subreddit-ul r/CNC_Connect.

Mae, care vorbește anonim ca să-și protejeze identitatea, face parte dintr-o comunitate de peste 50 de mii de oameni care caută parteneri/e cu care să practice non-consimțământul consimțit (CNC): Kink-ul CNC, cunoscut și sub numele de joaca de-a violul, este exact asta - două sau mai multe persoane cad de acord în privința unui act sexual care imită violul. 

Este de înțeles că CNC provoacă o reacție viscerală celor care nu se bucură de el sau nu știu suficient despre ce înseamnă, deși cei/cele cărora le place spun că asta provine din preconcepții și din dezinformare. O scenă CNC necesită multă planificare și poți, într-un fel, să te gândești la participanți ca la niște actori care joacă un rol și explorează o dorință care nu e ok în afara tărâmului fanteziei. 

Celor care practică CNC le plac diverse aspecte și știu că nu este doar despre violența fizică - deși ea joacă un rol important în plăcere. Este despre abandonarea controlul pentru partenerul submisiv și exercitarea controlului pentru partea dominantă. Și pentru ambele părți este despre savurarea unui lucru în care nu și-ar dori să fie implicate dacă nu ar avea nimic de zis în privința asta.

Mae vrea CNC fără brutalitate, dar nu este mereu așa. Unii oameni care-l practică, cum ar fi Mark, în vârstă de 37 de ani, vrea să se simtă precum un „violator periculos, crud și violent, iar partenerele (lui) vor să se simtă neajutorate, speriate, lipsite de siguranță și violate”. (La fel ca toate persoanele cu care am vorbit, își păstrează anonimatul ca să-și protejeze identitatea.)

Pe tot parcursul conversației noastre, Mark accentuează nevoia ambelor părți de a coopera când vine vorba despre așteptările lor și să fie de acord să nu se implice în activitate sexuală care nu a fost negociată înainte. Limitele stricte, spune el, sunt impuse prin cuvinte de siguranță verbale sau non-verbale (precum să ridici un deget sau să bați o dată cu degetul ca acțiunea să încetinească sau de două ori ca să se oprească), deși simte că dacă te concentrezi numai pe asta, te îndepărtezi de ce înseamnă de fapt această experiență. „Scopul CNC este să trăiești acele sentimente reale într-un mod conștient, intenționat și să ții cont de riscuri. Este sportul extrem al sexului”, îmi spune el prin mesaje pe Twitter. 

Multe persoane care se bucură de CNC, sau suspectează că le-ar plăcea, se simt rușinate că vor să violeze sau să fie violate chiar și într-un scenariu pretins. Lui Mark i-a fost greu să abordeze discuția cu soția lui de zece ani. „Am simțit multă frică să recunosc că mă excită aceste tematici”, spune el. „Ce va crede despre mine? Cum ar putea să mai aibă încredere în mine că sunt un bărbat sănătos psihic, empatic și feminist dacă mă excită ideea de a-i viola consimțământul?” A reușit să se deschidă când și partenera lui a recunoscut că o atrage ideea. 

Rușinea din jurul CNC se întinde prin tot spectrul de gen. De exemplu, cum ar putea femeile să vrea să experimenteze ceva atât de violent? „Dacă patriarhatul este violent și tiranic cu femeile și ești văzută de societate că-ți dorești astfel de lucruri, ceva trebuie să fie în neregulă cu tine”, spune João Florêncio, lector senior în istoria artei moderne și contemporane și cultură vizuală de la Universitatea din Exeter. „E ca și cum ai trăda feminismul sau ai suferi de un fel de Sindrom Stockholm care te face să vrei asuprirea.” Dar istoria - și discuția despre - sex violent cu consimțământ este probabil la fel de veche ca sexul în sine, spune el. 

„O mare parte din sex a fost mereu violent, dar ideea de a fi aprobat de toate părțile și să implice un grad de violență sau joacă cu violență și putere… o poți observa în literatură”, spune Florêncio. Exemplele de opere scrise de femei includ Delta of Venus de Anaïs Nin (publicată în anii 40 și din nou postum în anii 70), o colecție de povești scurte foarte explicite în care este descris sexul violent și violul, și The Lesbian Body (1973) de Monique Wittig.

Deși o bună parte din genul ăsta de literatură a fost inițial scrisă de către bărbați, femeile s-au alăturat discuției după revoluția sexuală a anilor 60, când societatea a devenit puțin mai permisivă. Autoarea americană feministă sex-pozitivă, Carol Queen, care vorbește și scrie despre educația sexuală progresistă încă de la finalul anilor 90, încuviințează că pozitivitatea sexuală permite și celebrează diversitatea sexuală și alegerile pe bază de consimțământ. 

Alte feministe au considerat sexul un alt tip de asuprire, o formă patriarhală de control. Andrea Dworkin, o feministă radicală americană activă din anii 1970 până în anii 1990, care este cunoscută la scară largă ca fiind anti-sex și anti-pornografie, credea despre sexul heterosexual că e sinonim cu abuzul. În cartea sa, Intercourse, a scris „violul este sinonim cu penetrarea”. Chiar și în prezent, viitoarea carte a scriitoarei Louise Perry, The Case Against the Sexual Revolution, susține că bărbații sunt cei care beneficiază de pe urma sexului și pornografiei, iar femeile sunt forțate să le acomodeze dorințele. Dacă urmezi genul ăsta de gândire, CNC este incompatibil cu libertatea sexuală. 

Genul ăsta de percepție, spune Florêncio, ignoră dreptul oamenilor de a alege. „Să susții că o femeie nu se poate implica în anumite practici sexuale din propria voință implică faptul că vor exista tipuri de femei cărora nu le vei acorda genul ăsta de abilitate de a gândi și de a face alegeri de care tu ai parte”, spune el. „Locul unei femei în sex nu ar trebui să fie doar acela de a zice da sau nu, ar trebuie să fie și de a zice Vreau asta și nu doar de a răspunde la ceva ce vrea cealaltă persoană.”

Dreptul de a alege este central în CNC. În timp ce oamenii ar putea crede că kink-ul este periculos sau prădalnic și că femeia sau partea submisivă este neajutorată, acei critici „trebuie să înțeleagă că sub-ul are de fapt mai mult control decât dom-ul”, spune Jade, în vârstă de 21 de ani, o fană submisivă a CNC. Sub-ul „decide exact ce i se întâmplă, ce nu se poate întâmpla niciodată și când să se oprească”, adaugă ea. 

Psiholoaga și sexoloaga Dr Kate Balestrieri este de acord. Deși ar părea paradoxal, CNC permite oamenilor să „se lase duși de val într-un fel în care se pot simți în siguranță”, spune ea. Asta se poate aplica și supraviețuitoarelor unui abuz sexual: „Când intră în rolul ăsta, fie că sunt dom sau sub, le oferă accesul de a controla o situație în care la un moment dat nu au avut niciun fel de control. Le oferă abilitatea de a intra în rol și, în anumite feluri, de a ieși învingătoare din asta.”

Este importantă practicarea în siguranță a CNC. Fără comunicare sănătoasă, negocieri despre ce vrea fiecare parte implicată să se întâmple, ce constituie un „nu” ferm și care sunt cuvintele de siguranță, CNC poate arăta ca un ciclu de abuz. Odată ce toate lucrurile astea au fost puse la punct, o scenă poate fi „incredibil de sănătoasă și de distractivă”, spune Balestrieri. Grija ulterioară, practica de a analiza ce s-a întâmplat și îngrijirea reciprocă după joacă este un alt element, dar e o preferință individuală. Lui Jade, de exemplu, i se pare că îngrijirea ulterioară scade autenticitatea experienței.

Să abordezi ideea de a încerca CNC cu un partener poate fi înfricoșătoare, dar Balestrieri recomandă listele cu „da, nu, și poate” pe care oamenii le pot completa ca să discute despre ce sunt deschiși să facă și ce nu. Cu toate astea, nu ar trebui să te bazezi în primul rând pe pornografie, fiindcă „nu evidențiază întotdeauna desfășurarea procesului într-un mod etic și sigur pentru oameni”. Recomandă de asemenea să începi încet în loc să te arunci direct în experiență - explorează cum te fac să te simți jocurile de impact, precum spanking-ul, înainte să planifici o întreagă scenă. 

Mai presus de toate, este important să înțelegi că CNC nu vine de nicăieri decât din dorința pentru plăcere sporită și de a abandona sau exercita controlul. Durerea și frica provoacă de fapt răspunsuri de excitare similare în corpurile și sistemele noastre nervoase ca excitația sexuală, iar CNC poate amplifica aceste senzații. De asemenea, n-are nimic de-a face cu caracterul persoanei.

„Unele persoane au fantezii despre un anumit lucru, dar asta nu înseamnă că vor să fie abuzate sexual sau să abuzeze pe altcineva”, spune Balestrieri. „Scopul fanteziei și jocului sexual este să permită creativitatea, spontaneitatea și distracția. Fiecare persoană o poate defini diferit, atâta timp cât totul se întâmplă cu consimțământ.”