Un clip produs la Stanford, ca parte din programul de cercetare a fenomenelor paranormale finanțat de guvern susține că îl arată pe iluzionistul israelian Uri Geller care efectuează diverse acte paranormale și extrasenzoriale. Deși unii membri ai agenției au fost „lăsați fără replică” de film, alți au declarat rapid că-s trucuri ordinare din partea unui escroc care se folosește de tehnici ale magiei de scenă și mentalismului. În cele din urmă, a intrat și James Randi în discuție, cu cartea lui despre Uri Geller, dar doar ca să constate că unul dintre oamenii de știință implicați se opune.
O copie a clipului, pusă cap la cap din mai multe copii în grade diferite de integritate și calitate, se află mai jos, iar o transcriere editată poate fi găsită aici.
Videos by VICE
În memo sunt descrise cu acuratețe mai multe dintre experimentele întreprinse, printre care și niște reproduceri ale unor desene cu linii, după niște materiale dublu sigilate în plicuri. În alte sarcini experimentale, Geller a identificat cu ce față stă în sus un zar într-o cutie ascunsă, sau în ce cutie se află o bucată de metal sau apă. Conform memo-ului de la CIA, dacă e să „ia de bun” filmul, atunci „există indicații semnificative că Geller dispune de niște abilități ieșite din comun.”
Cu toate astea, nici cei care-au întreprins experimentul și nici CIA-ul n-au fost dispuși să ia filmul de bun. Doctorii Targ și Hal Puthoff erau „conștienți de riscurile în a avea de a face cu un magician profesionist, ale cărui scopuri declarate la SRI erau să fie atestat drept persoană cu însușiri paranormale autentice”.
Experimentele ar trebui să fie acceptate drept dovezi pentru orice, doar dacă se poate exclude orice posibilitate de fraudă, prestidigitație sau altfel de păcăleli, susțineau aceștia. Filmul însuși avertiza împotriva oricărei concluzii, dincolo de faptul că ar fi înțelept să se mai facă niște cercetări. ARPA, Agenția pentru Proiecte Avansate de Cercetare și predecesoarea DARPA, a fost cu-atât mai puțin convinsă.
Doctorii Kibler și Lawrence de la ARPA se duseseră la SRI ca să asiste la experimentele cu Geller. Pe baza acestui fapt, se „îndoiau profund că realizările lui Geller depășesc gama de activități de care e capabil un magician abil.” Și-au mai exprimat și îngrijorări pe tema „interferenței experimentale” a doctorilor Targ și Puthoff, care „favorizează rezultatele pozitive” și care le-ar fi putut submina obiectivitatea. Doctorii Kibler și Lawrence au mai dat și legătura lui Geller cu Andrija Puharich drept motiv în plus de a-l trata pe Geller cu o doză în plus de scepticism.
În ceea ce-l privește, autorul memo-ului susține că nu a „observat… comportamente neortodoxe la Puthoff sau Targ, care-ar putea să fie coroborate cu judecata ARPA.” Dincolo de asta, însă, n-au fost în stare să excludă posibilitatea ca filmul să fi fost modificat sau manipulat, în ciuda a ceea ce au denumit „istoricul ireproșabil” al SRI.
Într-un comentariu care aduce din plin aminte de importanța aspectelor practice a lui Aleister Crowley, autorul memo-ului continuă prin a susține că, în fond, e irelevant dacă percepțiile lui Geller sunt normale sau paranormale. Cu-adevărat important e dacă se poate pune bază în ele și dacă pot fi reproduse. Ce mai contează dacă Geller știe pur și simplu cum să aplice tehnici avansate de percepție sau salturi logice pentru a ajunge la un răspuns corect, dacă se pot reproduce și operaționaliza?
Citește și Cum s-a infiltrat CIA-ul în literatura lumii
„O persoană care poate să reproducă planuri încuiate în seifuri, fără să se fi uitat la planuri, sau o persoană care poate să deosebească la distanță momelile de rachete adevărate ar fi, fără dar și poate, un atu.” Având acestea în vedere, autorul recomandă încă niște teste controlate, atât pentru abilitățile lui Geller, cât și pentru Geller însuși, pentru a descoperi dacă văzul sau auzul său depășesc „limitele umane normale”.
Autorul memo-ului conchide cu observația că, până acum, istoria tentativelor de a dovedi existența fenomenelor paranormale a fost „o istorie de eșecuri repetate”. Cu toate astea, susțin aceștia, trecutul nu e neapărat un bun indicator al viitorului și-ar trebui să „folosească doar ca influență asupra subiectivismului personal cu care vii de-acasă în ce privește recompensele pe care le ai de câștigat dacă finanțezi astfel de experimente.”
Autorul mai notează și că nu toți membrii Agenției sunt complet sceptici. Se pare că unii manageri ai Directoratului pentru Știință și Tehnologie (DS&T) considerau că poate să iasă „ceva valoros” din experimente. O persoană de la DS&T a mers chiar până-ntra-acolo încă să susțină că filmul l-a „lăsat fără replică”.
Referințele la film din arhiva CIA sunt în continuare restricționate, cu o singură excepție: James Randi, magician și demistificator celebru, a pus în public problema cu Geller, experimentele SRI și filmul care le însoțea. Mai scrisese și înainte despre Geller, dar și-a concentrat din nou atenția asupra acestuia la începutul anilor 1980, cu o carte pe care a scris-o despre Magia lui Uri Geller, redenumită ulterior Adevărul despre Uri Geller. Cartea și critica adusă în ea l-au frustrat, se pare, pe d-rul Puthoff, care a răspuns cu o „fișă de date” pe tema asta.
Citește și Directorul CIA îți explică de ce Donald Trump e periculos când vine vorba de Rusia
Multe dintre problemele lui James Randi se bazau pe suspiciunea că doctorii Puthoff și Targ au fost prea dispuși să accepte prezența fenomenelor paranormale.
Alte probleme aveau de a face cu prezența prietenului și compatriotului lui Geller, despre care Randi credea c-ar fi putut să-i transmită semnale lui Geller, sau să influențeze în alte feluri experimentele.
În unul dintre cazuri, doctorul Puthoff răspunde acuzației că s-au lăsat duși de nas de trucuri de magie cu observația că, în film, au recunoscut de bunăvoie varianta în care anumite fapte ar fi putut fi săvârșite prin alte mijloace. Deși n-au avut niciun indiciu că așa s-a întâmplat, pentru doctorii Puthoff și Targ a fost suficient ca să nu ia în calcul acele experimente neconcludente.
Aceleași acuzații au fost aduse și la tema îndoitului de linguri și metale, despre care autorul constată că Geller nu le-a putut reproduce în laborator. În film Geller apare îndoind linguri, dar se remarcă și faptul că nu poate să facă asta fără să atingă lingurile. În film se arată că Geller nu doar c-a pus mâna pe linguri, ci și că le-a frecat rapid cu degetele. E o tehnică răspândită folosită de magicieni, deoarece datorită căldurii propriilor corpuri, precum și celei generate prin fricțiune, metalul se încălzește și se înmoaie metalul, ceea ce-l face mai ușor de îndoit. În același timp, frecatul e un bun alibi pentru ca magicianul să manipuleze metalul, apăsându-l și îndoindu-l cu câteva grade în plus la fiecare încercare.
Într-o situație, d-rul Puthoff pare că se contrazice nu doar cu unul dintre sponsorii experimentului, ci și cu filmul în sine. În cartea lui James Randi e citat Căpitanul Edgar Mitchell, care spune că a „fost acolo practic tot timpul” și că cercetătorii i-au satisfăcut „toate toanele” lui Geller. În replică, d-rul Puthoff declară că acest Căpitan Mitchell n-a asistat la niciunul dintre experimentele descrise în articolul din revista Nature a SRI.
Nu-i doar că declarația lui Puthoff pare să se contrazică cu cea a Căpitanului Mitchell, dar Căpitanul e citat atât în articolul din Nature, cât și în memo-ul CIA, drept sursă de sprijin și finanțare. În plus, apare la începutul filmului ca fiind de față și participând activ la unul dintre experimente.
Citește și Autorul programului de interogare al CIA
Alte elemente de contradicție dintre d-rul Puthoff și James Randi par să fie cuvintele unuia împotriva celuilalt, dar fără să ai vreo metodă complet la-ndemână ca să verifici procedurile din anumite experimente. Deși e foarte probabil ca încă să mai existe informația care confirmă sau infirmă elemente particulare ale procedurilor specifice, este în mare parte secretizată în continuare, confidențială sau altminteri inaccesibilă/imposibil de identificat de publicul larg.
În cele din urmă, d-rul Puthoff nu doar că a apărat rezultatele experimentelor SRI asupra lui Uri Geller, dar a mai declarat și că efortul lui James Randi de a le demonta a fost un eșec. Conform d-rului Puthoff, „negarea” ipotezei lui Randi’s „demonstrează că există dovezi în plus cum că fenomenele pe care le-am observat și despe care am scris sunt veritabile.”
Uită-te la clip și judecă și tu dacă e vorba de activitate paranormală sau de niște trucuri obișnuite. Te lasă „fără cuvinte” sau ești sceptic?
