Motive pentru care review-urile tale de o stea pe Facebook sunt fix degeaba

Probabil ai văzut că noua modalitate a oamenilor de a se răzbuna online pe un brand, business ori instituție e să-i dea rating de o stea pe Facebook. Unul se visează cu o torță în mână și vrea să scoată obștea internaută la război, instigă la pedeapsa supremă: rating 1 pe pagina de Facebook, iar ceilalți îi urmează sfatul. Mulți nici nu se întreabă de ce, nici nu se obosesc să spună ce nu le convine, dar se simt bine că fac parte dintr-o mișcare și cred că au putere pe internet. Chiar luna trecută am văzut un caz d-ăsta și oameni care scriau „mi s-a spus să dau o stea, so here it is."

Disco is Dead

Cel mai recent e cazul Radio Guerrilla versus Clubul Taximetriștilor. Pe scurt, taximetriștii s-au apucat ieri să dea review-uri de o stea paginii radioului pe motiv că difuzează reclame Uber. Drept răspuns, radioul a anunțat nu numai că nu oprește difuzările, ba chiar le oferă 10 zile de difuzări moca. Au și amenințat că, dacă taximetriștii nu se potolesc, vor oferi difuzări gratuite până la finalul anului. Au arătat că au coaie și, bineînțeles, au obținut super multă vizibilitate.

Mai important, au primit mii de review-uri de cinci stele. Oamenii au aplaudat mișcarea, au simțit că iau parte la ceva serios și că prin votul lor înclină o balanță de care nu-i pasă nimănui. Acum mă-ntreb: ți se pare mai mișto Radio Guerrilla, că a făcut mișcarea asta? Probabil că da. Ai de gând să-l ascultați mai des pe Dobro cum îl laudă pe Trump și face mișto de oameni care încă mai au Rezist la poza de profil? Cred că nu.

Am dat review de o stea pe Facebook, pentru că m-a enervat cât de sec a fost răspunsul dat de Centrade când Rimaru a fost acuzat de hărțuire sexuală. Apoi mi-am dat seama că e penibil să cred că review-ul meu de o stea afectează în vreun fel agenția aia, mai ales dacă nu e argumentat. Următoarea dată când un client face pitch și alege agențiile, nu cred c-o să conteze că Centrade are rating de 1,6 pe Facebook.

O să conteze, probabil, când o tipă o să vrea să se angajeze acolo. Dar Rimaru nu mai lucrează acolo, oamenii din agenție au răspuns și ei cu review-uri de cinci stele să „spele" imaginea agenției și evenimentul o să revină doar la final de an în mintea oamenilor, când o să facem liste cu „Top cinci crize în social media în 2017".

E de aplaudat aici Hyperliteratura, care a știut să capitalizeze pe subiect și amintească oamenilor că paginile mișto merită review-uri de cinci stele chiar dacă nu se asociază cu Uber. Tot ce au făcut a fost să ceară review-uri de cinci. Și le-au primit.

În ultimii doi ani, a devenit o modă ca oamenii să își unească forțele pe Facebook și să boicoteze branduri. A pățit-o Hotel Ramada Cluj, pentru că nu permite alăptatul în holul hotelului, un salon de grooming pentru animale, More than Pub când a ales să-l apere pe Burnei, Pura Vida Sky Bar & Hostel Bucharest, pentru cazarea gratuită a protestatarilor veniți în București în februarie 2017, pagini cu hinghieri din Constanța, un club din Cluj-Napoca și multe altele. Da' eu sunt sigură că n-a adus pe nimeni în sapă de lemn.

Când cineva e atât de interesat de un local, brand sau prestator de servicii încât să investească timp în verificarea review-urilor de pe Facebook, va căuta, cel mai probabil, și argumente. N-o să aleg să nu scot o sticlă de Perwoll din geantă la următoarea mea prezență pe covorul roșu doar pentru că produsul ăsta are un rating de 2,7 pe Facebook, rating pe care nu-l argumentează nimeni. Și ăsta e doar un exemplu.

Bătăliile astea în ratinguri mi se par degeaba în măsura în care sunt doar niște bătălii care durează două-trei zile, rămân pe Facebook (sau hrănesc niște publicații cu subiecte de știri) și peste 10 luni se uită de ele.

Mai mult, citeam recent un articol care argumenta de ce oamenii sunt chiar mai interesați să intre în contact cu branduri care au review-uri negative, tocmai pentru a le încerca și a fi ei cei care vin să restabilească ordinea. Asta pentru că ne place să credem că suntem mai buni decât toți ceilalți.

Ideea e că review-urile astea negative stârnesc interesul și, de multe ori, nu îndepărtează oamenii, nu scad salarii, nu distrug din temelii localuri și nici nu le aduc în sapă de lemn. Pe cine afectează demersul ăsta sunt oameni de comunicare din spate, care pierd ore, nopți și weekenduri ca s-o scoată la capăt din criză, că pentru ei înseamnă bani. Altfel, cum e cazul multor localuri, radiouri și altele similare există un om acolo care se ocupă și de asta, pe lângă ce face el.

Unirea forțelor întru scăderea ratingului ne dă un sentiment de apartenență, ne batem pe umăr că facem o chestie mișto împreună cu alți oameni, ne integrăm, ne-am găsit o cauză comună. Dar dacă review-urile alea nu-s argumetate sau sunt scăpări logoreice fără sens, n-o să boicoteze pe nimeni. Plus că oamenii sunt suspicioși de fel.

Când mai vezi și pagini cu rating apropiat de cinci îți vine să crezi că it's too good to be true. Prima chestie care-ți trece prin minte când vezi astfel de pagini e că și-au mobilizat toate rudele și cunoștințele cu profil de Facebook să contribuie la conturarea unei imagini pozitive în online. Și asta miroase a bullshit.

Uite și o chestie evidentă pe care o poate face oricine când are probleme de rating: să scoată opțiunea. Da, e frumos s-o ai, nu-i pagubă dacă n-ai. Au trecut filme, restaurante și acum un radio prin boicot. Pune fiecare mâna pe-o torță digitală și începe să ardă ce prinde în jur. A doua zi e totul bine, ce-a fost a trecut și lumea e la fel. Rămâne o chestie măruntă. Toată treaba mi se pare de curtea școlii: vin cu băieții mei și te rupem dacă ești tare-n gură!