Cum arătau afișele psihedelice de film din Rusia comunistă
Imagini prin amabilitatea editurii Taschen.

FYI.

This story is over 5 years old.

Artă

Cum arătau afișele psihedelice de film din Rusia comunistă

Un fragment editat din cartea „Afişe de film avangardiste din Rusia”, care explorează afişele din Uniunea Sovietică dinaintea perioadei staliniste.

Afişele de film avangardiste din Rusia de la jumătatea anilor '20 până la începutul anilor '30 sunt de o unicitate aparte. Deşi perioada de libertate artistică a Uniunii Sovietice a fost una scurtă, aceste imagini surprinzătoare rămân printre cele mai ingenioase şi mai creative afişe concepute vreodată. Artiştii ruşi care au creat afişe de film au experimentat aceleaşi tehnici cinematografice inovatoare ca şi filmele pe care le promovau, cum ar fi prim-planuri extreme, unghiuri neobişnuite şi proporţii exagerate. Au montat elemente disparate, alăturând tehnica fotografică cu cea litografică, suprapunând acţiunea dintr-o imagine peste personajul din alta. Au colorat feţele umane în nuanţe vii, desenând corpuri alungite şi distorsionate şi au făcut din genericul filmelor parte integrantă a designului. Nu exista nicio regulă, decât aceea a imaginaţiei.

Publicitate

Revoluţia din 1917 a schimbat viaţa din Rusia la nivel politic, social şi artistic. Arta a început să fie văzută ca o forţă importantă în formarea viitorului noului stat. Sloganuri ca „Artă în viaţă" şi „Artă în tehnologie" exprimau credinţa larg răspândită că arta avea puterea de a transforma viaţa pe toate planurile. A fost o epocă a experimentelor artistice, un fel de combustie spontană provocată de atmosfera încărcată şi de schimbările radicale din artă şi din viaţă. S-au dezvoltat simultan diferite curente artistice precum constructivismul, realismul, arta analitcă şi arta proletară. Tot în această perioadă fertilă a schimbării au apărut noi curente artistice îndrăzneţe, printre care suprematismul, arta abstractă şi cubo-futurismul.

Calitatea afişelor e remarcabilă dacă te gândeşti că artiştii lucrau adesea cu termene de predare aproape imposibile. Vladimir Stenberg şi Mihail Dlugach, doi dintre cei mai celebri autori sovietici de afişe, spuneau că nu era ceva neobişnuit să vadă un film după-amiaza şi să li se ceară afişul a doua zi dimineaţa. Pe lângă asta, aparatura pentru imprimarea afişelor era vai de capul ei şi tehnologia era primitivă. Singurele tiparniţe disponibile erau din perioada ţaristă. Vladimir Stenberg povestea mai târziu că unele maşini de tipar erau atât de deteriorate că aveau piesele legate între ele cu sfoară.

Artiştii erau deseori nevoiţi să creeze afişul fără să fi văzut filmul. Mai ales în cazul filmelor străine, artiştii lucrau după un scurt rezumat al filmului şi fotografiile de promovare sau o mapă de presă de la Hollywood. Când te gândeşti că artiştii ştiau că munca lor va fi aruncată în câteva săptămâni, e uluitor cum continuau să menţină standardele înalte. Aceste zvâncniri are imaginaţiei nu merită să cadă pradă uitării.

În 1932, la opt ani după moartea lui Lenin, Stalin a decretat realismul socialist ca fiind singurul curent artistic permis. Subiectul şi tehnica artistică trebuiau să constituie o reprezentare realistă (noi i-am zice idealizată) a vieţii sovietice, cu respectarea valorilor comuniste. Decretul lui Stalin a pus capăt experimentelor avangardei ruse reprezentată de afişele din această carte. Stalin a închis uşa în nas creativităţii, dar nu înainte ca aceasta să apuce să lumineze istoria cu cele mai inovatoare afişe create vreodată. Imaginaţia, inteligenţa şi creativitatea acestor afişe nu şi-a găsit încă egalul nicăieri în lume.

Cartea „Film Posters of the Russian Avant-Garde" a apărut la editura Taschen.