5 chestii noi pe care le-am descoperit anul ăsta la Electric Castle

Merg la Electric Castle din 2015, deci festivalul de anul ăsta e al patrulea pe care îl prind. I-am urmărit evoluția de la an la an și am observat cum a crescut, cum a devenit mai bine organizat, mai primitor, cu mai mult sau mai puțin noroi.

Așa că m-am gândit să-ți arăt lucrurile care mi-au atras atenția anul ăsta la festival.

Electric Castle s-a deschis miercuri și a trecut deja prin niște ploi destul de serioase. Deja tradiționala baie în mocirlă e mai ușor de suportat însă, pentru că organizatorii s-au pregătit și au pietruit căile de acces către toate scenele, iar în fața main stage-ului au așezat plăci de plastic care să te ajute să nu te scufunzi până la glezne. Chiar și așa, cizmele de cauciuc sunt sfinte. Dacă n-ai chef să le cari cu tine de acasă, le găsești la un preț decent (40-50 de lei) în magazinul Lidl care e deschis și anul acesta în festival.

Efortul organizatorilor de a îmbunătăți festivalul de la an la an e vizibil mai ales în privința chestiilor de făcut prin festival, pe zi sau între concerte. Ieri am fost la circ, într-un dom imens în apropierea main stage-ului. Am văzut o reprezentație a Circului Metropolitan din București, un show acrobatic, creat în colaborare cu Cirque du Soleil. Pregătește-te să te uiți la oamenii ăia și să te gândești că tu n-ai putea niciodată să fii în locul lor. Găsești programul reprezentațiilor aici. Biletul costă 20 de lei.

Dacă te duci câțiva pași mai încolo, fleoșc fleoșc prin noroi, ai ocazia să te dai într-o chestie care mie mi s-ar părea instrument de tortură, dar care ție s-ar putea să-ți placă, dacă ești fan senzații tari: o catapultă verticală, care să te arunce la câteva zeci de metri în aer și să te lase apoi să te bălăngăni în voia gravitației până când scoți toată adrenalina din suprarenale. Am văzut oameni care păreau că se distrează, dar și câțiva traumatizați. Nu e pentru oricine, pentru mine sigur nu e.

Când ești într-o stare visătoare și ai chef să ți-o dai trippy, caută cinemaul Ciuc. Îl găsești în apropierea scenei de techno, pe lângă standurile cu țoale și accesorii. E greu să-l ratezi, pentru că e o instalație ca o bilă imensă și albă. Înăuntru, pe tavanul domului, se proiectează mai multe animații 3D abstracte și tripante, cu nume ca La musica del cosmos sau Sacred Geometry. Numai bun de întins pe spate (fotoliile sunt super comfy) și visat, ca atunci când te uiți noaptea la cerul înstelat și ai senzația că o să cazi în el. Intrarea e gratis, după un program pe care îl găsești pe ușa instalației.

Că tot vorbeam de tripuri, s-a deschis o scenă nouă, chiar între cele două aripi ale castelului. Se numește Dance Garden și arată foarte psihedelic, o explozie de culori neon, fractali, lumini. Pupitrul DJ-ului tronează peste un joint imens, pe margini strălucesc niște ciupercuțe nebune, care m-au făcut să mă întreb ce-or fi zis MAI și băieții de la antidrog când au văzut-o, după ce au ținut să ne avertizeze să ne facem de cap cuminți.

Pe scena asta o să urce nemții de la Kolectiv Turmstrasse, Richie Hawtin, Chaim, dar și ceva români, dintre care Dragoș Ilici sună cel mai promițător.

Până am scris textul ăsta la soare, mi s-a uscat noroiul de pe cizme. La fix ca să primesc o notificare că urmează altă repriză de ploaie. Noroc că un pic (mai mult) noroi n-a omorât pe nimeni. See you at the castle!