Zece întrebări pe care ai vrut mereu să i le pui unei chelnerițe

Majoritatea oamenilor sunt nervoși când le e foame. Când suntem mici, ne exprimăm visceral furia, dar pe măsură ce ne maturizăm, învățăm să transformăm urletele într-o agresiune pasivă față de cei din jur.

Sahra cunoaște foarte bine toate manifestările furiei cauzată de foame. Tânăra de 27 de ani lucrează ca ospătăriță de zece ani și mi-a zis că ea și colegele ei beau de multe ori shoturi ca să reziste în turele în care au clienți dificili.

Când era studentă, și-a luat un job part-time într-un pub, după care s-a mutat în mai multe baruri, cafenele și restaurante. Astăzi, Sahra lucrează ca asistent manager într-un restaurant elegant din Berlin, unde servește clienți bogați și faimoși și câștigă vreo trei mii de euro pe lună.

Am stat de vorbă cu Sahra într-o cafenea din cartierul Charlottenburg ca să aflu care a fost cel mai nasol client al ei, dacă a scuipat vreodată în farfuria unui client și care sunt strategiile pe care le folosește ca să primească un bacșiș gras.

VICE: Pe clienții care nu-ți plac îi servești mai greu?
Sahra: Nu, dimpotrivă, lucrez mai repede ca să nu fie nevoie să merg de multe ori la masa lor. Dacă mă mișc greu, se enervează și mă tot cheamă.

De ce ai hotărât să te faci ospătăriță full-time?
La început, am făcut asta ca să mă pot întreține în facultate. Dar după ce am intrat în industrie și am văzut că pot face bani rapid, mi-a fost greu să mai renunț. În timp, am dezvoltat o pasiune pentru slujba mea – îmi place să mănânc bine și să am mâncare bună în jur – și sunt mândră de ce fac. Nu mi se pare un job nașpa. Cel mai tare mă enervează că în fiecare săptămână se găsește cineva să-mi spună că sunt „foarte inteligentă pentru o chelneriță”. Încerc, pe cât posibil, să spulber stereotipul care susține că chelnerițele și-au ales jobul ăsta pentru că sunt prea proaste ca să facă altceva.

Care e cel mai nasol client pe care l-ai servit vreodată?
Cei mai nasoli clienți sunt vedetele care au impresia că ne pot trata ca dracu’. De exemplu, e un tip faimos care vine mereu aici și umilește chelnerițele. Ne face grase sau ne spune: „Ce sâni mici ai, ar trebui să-ți iau silicoane cadou de Crăciun.” Trebuie să ai experiență ca să faci față la așa ceva, dar unele dintre colegele mele nu reușesc și se duc să plângă în pivniță. Odată, s-a purtat așa de nasol că am refuzat să-l servesc.

Altă dată, am avut o masă de ruși care serbau o zi de naștere. Pe măsură ce se îmbătau, deveneau tot mai nesuferiți. Unul dintre ei a mușcat-o pe o colegă. O femeie și-a turnat șampanie peste mâncare și a început să arunce cu sushi prin restaurant. Când am întrebat-o care e faza, mi-a răspuns că are suficienți bani să mă cumpere cu totul. L-am chemat pe manager și au fost nevoiți să plece. Dar ne-au înjurat pe tot Facebook-ul, n-am putut să dorm două zile.

Ai scuipat vreodată în mâncarea cuiva?
Nu, dar am lucrat în restaurante unde am văzut chestia asta. Eu, personal, n-aș putea face așa ceva. Dar dacă un client se poartă foarte nasol, rog barmanul să nu-i mai pună alcool în cocktailuri.

Ce alte metode de răzbunare folosești împotriva clienților enervanți?
Dacă devin nesuferiți rău, le adaug două-trei sticle de vin pe nota de plată. Dar am făcut asta doar când au fost foarte insuportabili și destul de bogați cât să nu simtă la buzunar. Unii clienți chiar știu să te facă să te simți ca un gunoi. Săptămâna trecută a venit la noi un prinț din Emirate. Când a aflat că știam arabă, mi-a dat o sută de euro, pur și simplu. Mi s-a părut foarte drăguț, dar mai târziu a fost nașpa, când m-a întrebat dacă mă poate cumpăra. A trebuit să-l rog pe un coleg să mă înlocuiască.

Mănânci ce rămâne în farfurii?
Da, dacă n-a fost vorba de un client scârbos. Și dacă rămân resturi în bucătărie la sfârșitul zilei, le împărțim și le luăm acasă. Se gătește prea bine la noi în restaurant ca să aruncăm mâncarea.

Ce strategii ai ca să obții bacșișuri mari?
Fac o chestie pe care am învățat-o dintr-o carte de psihologie pentru business. Cică dacă desenezi un soare mic lângă notița cu „bacșișul nu e inclus”, pare mai puțin intruzivă. Cică soarele e un mesaj mai pozitiv decât o inimă. Și e adevărat, chiar funcționează de fiecare dată.

Care e cel mai scârbos lucru pe care l-ai văzut într-o bucătărie?
Într-un restaurant mexican în care am lucrat, ce rămânea în castronele mici cu sosuri era turnat într-un castron mare și refolosit. Am mai văzut un bucătar care și-a scos mâinile din pantaloni și a pregătit o salată fără să se spele înainte. Dar în restaurantul meu, bucătăria e deschisă și nimeni nu poate face așa ceva, pentru că ar vedea clienții.

S-a întâmplat vreodată să minți un client că mâncarea e vegană?
Aveam o supă miso și nu eram siguri dacă e sau nu vegană, dar totuși o vindeam ca fiind vegană. Până la urmă, am descoperit că avea niște pește.

Ce ai învățat despre relații de la cuplurile care vin la voi la restaurant?
În Charlottenburg, cea mai bună momeală sunt banii. Multe femei sunt atrase de bărbații bogați. Mi-am dezvoltat un talent de a depista imediat cuplurile care chiar se iubesc – răspândesc o anumită energie în jur. Uneori dispar împreună la toaletă vreo douăzeci de minute. Mă bucur să văd că oamenii se simt bine în restaurantul nostru.