Cum își adorm părinții bebelușii în jurul globului

Când fiica mea era bebeluș și se trezea în miez de noapte, o țineam în poală și o legănam, cu capul între mâinile mele. Mă uitam cum se liniștește, cum i se închid ochii, și mă gândeam la două lucruri:

1. Ce frumoasă e.

2. Te rog, pentru numele lui Dumnezeu, dormi.

Nopțile nedormite când ești părinte îți trimit emoțiile în două direcții foarte opuse. Eu și soțul meu spunem mereu că n-am simțit niciodată așa o combinație intensă de adorație și frustrare pură ca în nopțile acelea când ne trezeam din senin la 2 dimineața. Mulți părinți se simt vinovați că au sentimentele astea, dar ar fi greu să găsești un părinte care n-a simțit asta.

Tocmai de aia a fost atât de populară cartea hilară lui Adam Mansbach, Dormi dracului odată. La urma urmei, a captat sentimentul pe care îl simte orice părinte când încearcă să-și adoarmă bebelușul. Pe scurt, „Știu că nu ți-e sete, nu mai minți.”

Și sentimentul ăsta e universal. De asta am fost recunoscătoare să vorbesc cu părinți din diverse medii culturale care m-au ajutat să normalizez situația. Pentru că fie că sunt la fel de îngrijorați ca tine sau au câteva ritualuri de adormit copilul care au funcționat pentru ei, toți au trecut prin asta și îți înțeleg durerea. Așadar, iată cum își adorm bebelușii părinții de pe tot globul.

În cultura rusă se folosesc mult ceaiurile de plante. Există ceaiuri pentru fiecare problemă medicală. De exemplu, ceaiul de mușețel se folosește pentru relaxare și somn profund. Copiii primesc o ceașcă de ceai de mușețel cu miere înainte de culcare. Când copilul e în pat, unul dintre membrii familiei – de obicei bunicii – îi citesc povești sau îi cântă cântece de leagăn.

Eu am și origini rome și la noi, tradiția e ca părinții să doarmă într-un pat mare cu toți copiii. Copiii nu au probleme cu somnul, pentru că se simt în siguranță. Când mi-am vizitat partea romă a familiei în copilărie, m-a mirat să văd că toată familia are un singur pat. Am făcut și eu asta cu fiica mea. Când era mică, dormea într-un pătuț care era conectat la patul meu și i-am cântat cântece și i-am spus povești până a ajuns la vârsta adolescenței. Îi dădeam și ceai de mușețel când avea nevoie. Acum e adultă și încă bea ceai de mușețel când are probleme cu somnul.

În sudul Indiei, cel mai des, bebelușul se pune într-un hamac făcut din sariul mamei. Bebelușul se liniștește pentru că recunoaște mirosul mamei. Apoi e legănat ușor și i se cântă un cântec. Când fetița noastră, Trisha, era mică, era foarte greu s-o facem să doarmă. Se trezea la fiecare câteva ore.

Aveam pentru ea un program specific înainte de culcare. Înainte s-o punem în pat, trăgeam toate draperiile și făceam întuneric, dar lăsam mereu câte o rază de lumină. După care o țuineam în brațe și o legănam pe scaun sau în hamac. Îi plăcea să asculte mereu aceleași cântece de leagăn pe care le ascultă și azi, când are șase ani.

Voia mereu să ne simtă prezența și să fie ținută în brațe. Așa că uneori o acopeream cu șalul meu în loc de pătură. O trezea cel mai mic sunet, așa că toți mergeam pe vârfuri prin casă când dormea. Am descoperit o aplicație cu sunet de ploaie care reușea s-o liniștească de fiecare dată.

Am o fetiță de cinci ani și un băiețel de două luni. Deocamdată, cea mai bună chestie care funcționează cu fiul meu e să-l trezesc ca să-i schimb scutecul, să-l hrănesc și apoi să-l adorm la loc. Mama mea ne dădea semințe de fennel sau ceai de mușețel ca să ne adoarmă, dar eu n-am încercat asta. În nopțile cu insomnii, am mai folosit uscătorul de păr ca pe o formă de zgomot alb care să-i liniștească. Sunt mare fană a aplicațiilor cu zgomote care imită apa, ploaia sau vântul.

Dar, în Dubai, toată lumea știe că nu prea ai ce face în primele luni ale bebelușului. Trebuie să te pregătești pentru ce e mai rău și să nu compari comportamentul copilului tău cu al altora.

Germanii cred că bebelușii dorm cel mai bine într-un săculeț de somn, care îi face să se simtă în siguranță. Și eu l-am folosit cu copiii mei și a funcționat. Mamele din Germania își pun șalul sau eșarfa lângă bebeluș în pat, ca acesta să le simtă mirosul și să se liniștească. Și eu am făcut asta cu cei patru băieți ai mei.

Germanii dorm cu geamul deschis noaptea ca să aerisească. Inițial, mi s-a părut ciudat, dar acum îmi place o briză proaspătă în dormitor înainte de culcare.

Cultura ucraineană pune mult accentul pe copii, dar nu prea are empatie față de mamă ca individ. Toți se așteaptă ca mama să renunțe la viața și la pasiunile ei și să aibă grijă de copil. Abia de curând au început și tații să se implice în creșterea copiilor. E greu să te chinui singură să adormi copilul.

Înainte să nasc, nu mi-am făcut niciodată griji că n-o să-mi pot adormi copilul. Dar după ce am născut, abia mai dormeam trei ore pe noapte. Fiica mea, Anett Elizabeth, avea mereu nevoie de afecțiune și plângea toată noaptea. Am încercat toate metodele posibile s-o adormim. Îi făceam baie, îi citeam, dar degeaba.

Eram așa de obosită și anxioasă încât am început să mă îmbolnăvesc. Doctorița s-a îngrijorat în legătură cu sănătatea mea și mi-a zis că trebuie să antrenăm fetița să doarmă. Nu făcusem asta până atunci, pentru că mulți îmi ziseseră că antrenamentul de somn a fost inventat de oameni care urăsc copiii sau că fetița n-o să mai aibă încredere în mine niciodată.

Dar îmi doresc să fi început mai devreme – ne-a luat două nopți ca s-o antrenăm pe Anett să adoarmă. Mereu am crezut că o să mă simt vinovată că folosesc o metodă atât de „crudă” ca să adorm copilul, dar nu m-am simțit.