Toate certurile pe care o să le ai în viața asta cu mama ta

Articolul a apărut inițial pe VICE UK.

Mamele sunt practic din același aluat. Toate comentează la fotografiile de pe Facebook cu tine din 2011, toate sunt înnebunite după telenovele, mănâncă jumătate de baton de ciocolată și apoi îl pun în frigider și toate vorbesc despre beneficiile naturiste din revistele pentru femei, deși niciuna nu s-a ținut de vreun tratament.

Totuși, la bine sau rău, mamele sunt persoanele cele mai apropiate din viețile noastre. Unii dintre noi chiar au și locuit în burțile lor. Cu toate astea, câteodată sunt atât de insuportabile. Te tratează ca pe un adolescent, chiar și atunci când te porți ca unul, și se supără că le vizitezi prea rar, deși ele au ales să trăiască la mama dracului.

Însă, ăsta e doar începutul. Mamele au darul de a te enerva din aproape orice, așa că noi am făcut o listă cu posibile și des întâlnite certuri cu mame. La mulți ani mamelor!

Mama ta nu a mai intrat la tine în cameră de când a descoperit bilele alea anale de sub pat. Dar cine știe ce anume o motivează să-ți invadeze spațiul personal atunci când ești incredibil de mahmur? Te trezești după o seară de băută, tremurând din tot corpul tău complet deshidratat, capul pulsează și resturile de shaorma de aseară își fac simțită prezența printre dinți. Ea dă buzna în cameră și trage draperiile. „Unde ai umblat aseară? Miroase ca la fabrica de bere aici.” Ea e mulțumită de comentariul ăsta.

Toată ziua te adulmecă de parcă ai fi o bucată de pește veche de o zi, pe care e sceptică să o arunce. Tu jelești la tine în cameră și îi spui să plece de fiecare dată când se apropie. Ea te-a adus cu succes la nivelul adolescentin de acum nu știu câți ani.

Te trezește la patru dimineața. Fața ta e buhăită, ca un balon. Mergeți cu mașina la aeroport, tu panicat să nu pierdeți avionul. De abia după check-in îți dai seama cât mai ai de așteptat. Puteai să te trezești la prânz. „Ei bine, acum avem tot timpul din lume”, spune ea.

Evident, te enervezi. Încerci să mai tragi un pui de somn pe scaunele din aeroport, dar poziția e prea incomodă. Incapabil să adormi la loc, îți cumperi o revistă și îl aștepți pe taică-tu să vină cu micul dejun la suprapreț. Ai atât de mult de așteptat, încât citești toată revista, de două ori, după care te apuci de regulile de siguranță ale stingătorului de lângă masă. Apuci să bagi și un joc de „ghici cu ce se ocupă străinul”, cu fratele tău mai mic.

Nu reziști prea mult și explodezi într-o criză lacrimogenă și somnoroasă, despre natura stresantă a familiei tale. Să-i dea dumnezeu sănătate mamei tale, care reușește să amortizeze tot scandalul cu replica: „Ești doar obosit.”

Te duci la frigider și scoți un baton de ciocolată. „Ești sigur că vrei să mănânci aia, puiule?”

„Cum adică?”

„Cina e gata în zece minute, mai bine mănâncă un fruct.”

Să mănânc un fruct? Un FRUCT? Ești lihnit și ai putea chiar să leșini din cauza glicemiei scăzută. Cine se crede să-mi spună mie ce ar trebui să mănânc?! Îți pipăi burta în formare, care dă pe afară din pantalonii de pijama și te retragi indignat, cu un iaurt de consolare, după care înfuleci două farfurii de pește, doar ca să-i faci în ciudă.

Mama vorbește la telefonul fix de vreo două ore și jumătate, cu vecina care stă la două străzi distanță.

„Unde e fierul de călcat?”, întrebi tu.

Ea îți face semn către telefon.

„Nu poți să-mi spui unde e fierul de călcat?”

Ea belește ochii la tine, plini de mânie.

„Mamăăăăă????”

Janine e în toiul poveștii despre cum câinele ei caniș, Barney, nu mai mănâncă mâncare uscată Pedigree, iar după cinci minute, maică-ta strigă la tine, super scandalizată, „E ÎN BUCĂTĂRIE, FIR-AR AL NAIBII.”

„Merci”, îi răspunzi tu cu calm și diplomat. „Asta era tot.”

Unu la zero pentru copilul matur versus maică-sa.

De sărbători, te întorci în cimitirul pe care-l numești cartierul copilăriei și vrei să ieși în oraș. Autobuzele circulă din 20 în 20 de minute și din oră în oră după opt seara. Stația de autobuz miroase a urină de boșorog și adolescenți hormonali. Ca să te scutească de trauma transportului în comun din provincie, maică-ta se oferă să te ducă cu mașina. De abia ați plecat de acasă și deja s-a enervat.

[Răsuflă enervată]: „Aș putea să mă angajez la Uber.”

„Atunci du-mă acasă?”

[Acum pufăie] „Dacă tot am zis că te duc.”

Maică-ta deja scoate fum pe nări. Ea a renunțat la cel mai bun vin ieftin de la supermarket pentru confortul tău. În loc să te ducă pe tine, ea ar fi putut să se uite la Masterchef, cu un pahar de vin în mână. Dacă chiar ar fi fost o cursă Uber, i-aș fi dat o recenzie de 2,5 stele pentru atitudinea ei de rahat. Nu ar fi trebuit să facă copii dacă nu e în stare de sacrificii. Deși, mai bine nu-i spui asta, pentru că s-ar putea să te dea jos în mijlocul pustietății și să mergi până la bar.

Vezi și:

Mamele rețin numele prietenilor tăi doar dacă:

- Au vomitat pe covorul ei la un moment dat.

- Sunt foarte politicoși.

- Se înțelege bine cu părinții tovarășului tău.

În afară de cazurile astea izolate, ea habar nu are cu cine ți-o arzi tu.

„Mai spune-mi o dată, cu cine te duci în Croația?”

„Ți-am mai spus de vreo șapte ori.”

„Da, bine, faptul că mă interesează ce se întâmplă în viața ta e o crimă?”

„Jonny, Freddie, Will și Max."

„Îmi place de Max, taică-su e contabil, nu? Stau în casa aia frumoasă de pe Alwoodley, nu-i așa?”

„Nu, ăla-i Jonny."

Singura persoană de care-și aduce aminte maică-ta e prietenul ăla de acum un deceniu, cu care nu ai mai păstrat legătura. Cum ar fi, Ana cea simpatică, care a venit într-o vizită, în primul an de liceu, pentru că stăteați în aceeași bancă. Dacă îi spui asta, o să se supere, pentru că o să considere comentariul ca o înțepătură a relației rupte, a mamei căruia nu-i pasă, a copilului neglijat. „Pur și simplu nu mai știu cine ești cu adevărat.”

În aparență, ăsta e un gest drăguț. Maică-ta nu vrea să îngheți de frig. Dar de ce trebuie să fie atât de agresivă? Se simte în vocea ei când spune: „Nu-ți iei geaca? O să mori!” Iar tu preferi să-ți degere un deget decât să-i dai dreptate. E ca în filmul „Touching the Void”, doar că în loc de munte, criza este cauzată de un club de noapte fără garderobă.

La fel ca restul oamenilor, mamelor nu le pasă de planetă. Ar prefera să meargă cu hârbul ăla de mașină, care de abia a mai trecut un ITP, și să stea în trafic cinci ore, decât să ia metroul. Sunt destul de sigur că ultima oară când maică-mea a folosit transportul în comun a fost pe la 28 de ani. Cu toate astea, dacă se întâmplă să uiți lumina aprinsă la baie, ea se transformă într-o ecologistă majoră.

„Un constructor polonez foarte de treabă a trecut zilele trecute să chituiască sufrageria.”

„De ce ai simțit nevoia să menționezi că e polonez?”

„Doamne ferește-mă, nu pot să mai zic nimic.”

Acum ai băgat-o la colț. E aproape terminată. Ăsta e momentul de o lecție despre identitățile politice.

Sincer, probabil că așa e.

@annielord8