Tot ce trebuie să știi despre Patriarhul Rusiei, așteptat în România

Patriarhia a anunțat recent că Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii, Chiril, „și-a exprimat disponibilitatea de a accepta invitația" de a veni la București. Asta, în contextul Anului Comemorativ dedicat apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului și al aniversării a zece ani de patriarhat ai Preafericitului Daniel. La eveniment vor mai participa și alți patriarhi din foste țări comuniste. Este, deci, foarte probabil ca, la sfârșitul acestei luni, în spațiul public să se discute intens despre întâlnirea celor doi, mai ales că vizita ar fi una istorică. Patriarhul Chiril nu a mai vizitat România postdecembristă.

Posibila vizită a Patriarhului Chiril va avea, indubitabil, și implicații politice, dacă te gândești la notorietatea legăturilor dintre dintre Biserica Ortodoxă Rusă și președintele Putin.

Nu mai e niciun secret pentru nimeni că președintele rus, care declara că Rusia este „un apărător al valorilor tradiționale împotriva decăderii morale a Occidentului", a ales cartea conservatorismului în plan intern și extern. Mulți comentatori occidentali susțin că pentru regimul de la Kremlin, mesajele ortodoxiei sunt o formă de soft power, la fel ca limba sau cultura rusă.

„Multe țări euro-altantice s-au îndepărtat de originile lor creștine", spunea anul trecut Putin într-un discurs adresat poporului rus, iar „tendința e să egalezi, să pui la același nivel familiile cu mulți copii și căsătoriile persoanelor de același sex, credința în Dumnezeu și credința în Satana. Aceasta e calea spre pierzanie", decreta el.

Același tip de discurs îl vei regăsi și la Patriarhul Chiril, care se definește un „cultural warrior", termen folosit și de conservatorii americani în războiul lor exagerat cu viziunile seculare din societate. În timpul unei vizite în Kyrgyzstan, în primăvara anului acesta, Patriarhul Chiril compara legile favorabile căsătoriilor gay cu cele din perioada nazistă, iar anul trecut spunea că ele ar fi, de fapt, o formă de „totalitarism sovietic". Când majoritatea țărilor democratice din Vest au legalizat căsătoriile gay, nu e greu să remarci ce prăpastie uriașă la nivel de mentalități există între regimul de la Kremlin și Uniunea Europeană.

Și în privința avortului, Patriarhul rus s-a arătat la fel de categoric. Anul trecut, semna o petiție pentru interzicerea avortului și felicita activiștii implicați în strângerea de semnături, care, la ora aceea, adunaseră 500 000.

De altfel, și în România, s-a vehiculat ideea că unii dintre activiștii români implicați pentru strângerea de semnături, organizată de Coaliția pentru Familie, pentru referendumul privind modificarea Constituției ar avea conexiuni sau simpatii politice rusești.

La capitolul mentalități, Putin și Biserica se comportă ca doi aliați. În campania prezidențială din 2012, Patriarhul Chiril și-a manifestat susținerea față de Putin, astfel că l-a catalogat drept „o minune a lui Dumnezeu''. Tot ca niște aliați s-au comportat și în urma protestului organizat de feministele punk Pussy Riot, din 2012. Ca reacție la protestul lor cu mesaje anti- Putin, pe altarul unei catedrale celebre din Moscova, Parlamentul rus, cu sprijinul liderului lor, a trecut, în anii următori, trei legi controversate: una care protejează sensibilitățile religioase, dar care îngrădește libertatea de exprimare în Rusia și altele care dau posibilitatea statului rus să interzică funcționarea unor ONG-urile străine indezirabile. În 2013, Putin semna „legea împotriva propagandei gay", pe care, în acest an, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a catalogat-o drept „discriminatorie".

Ca să devină un creștin credibil pentru electoratul său, Putin a mărturisit că a fost botezat pe ascuns de către mama sa, fără ca tatăl său să afle (fiind un membru al partidului comunist, s-ar fi împotrivit). Mai mult, liderul rus se lasă fotografiat în timpul liturghiilor la care participă și poartă des la gât o cruce ortodoxă.

În presa rusă, a apărut informația că președintele rus ar fi povestit, într-un documentar tv, că ar fi fost botezat chiar de către tatăl Patriarhului Chiril, însă nu a existat o anchetă ulterioară care să probeze sau să infirme acest amănunt. Cert e că la nivel de imagine, lui Putin îi convine să fie perceput drept un prieten al Bisericii Ortodoxe Ruse și, implicit, al Patriarhului.

Istoricul Alain Besançon explică în cartea sa, Sfânta Rusie, publicată la Editura Humanitas, de ce religia la ruși devine atât de ușor o armă politică. De altfel, în afară de Țara Sfântă (Israel), nicio altă țară nu a mai îndrăznit să-și atribuie calificativul de „sfântă".

Tot Putin este cel care a ajutat la reunificarea din anul 2007 a celor două părți ale Bisericii Ruse - Biserica Ortodoxă Rusă și Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei, cea care avea ascendenți numai aristocrați și nobili ruși, căzuți victime ale bolșevicilor în timpul revoluției din 1917. Momentul a fost sărbătorit printr-o Divină Liturghie, la care a participat și Putin, unde a primit mulțumiri din partea fostului Patriarh Alexei al II lea.

Potrivit unui studiu al „Center for Economic Political Reforms", organizațiile controlate de Patriarhia Moscovei sau apropiate Bisericii Ruse au primit, între anii 2013-2015, din partea Administrației Prezidențiale, burse în valoare de 3,6 milioane de dolari. Un alt beneficiar important au fost ONG-urile care promovează ideologia eurasiatică și care încurajează în societate sentimentele anti-occidentale și ideea unei lumi bipolare.

Cercetătorul american George Soroka, de la Harvard University, explică, în studiul său „Does the Kremlin Control the Church?", care sunt motivele pentru care Putin are o atitudine atât de prietenoasă față de Biserică. Potrivit unui sondaj de opinie, realizat în 2015, la capitolul încredere, Biserica se afla pe locul trei, în topul celor mai creditate instituții. Administrația prezidențială se afla în topul încrederii, iar pe al doilea e Armata.

Tipic pentru țările ieșite din regimuri totalitar-atee, care au oprimat manifestările religioase în rândul populației, după căderea URSS-ului, procentul rușilor care s-au declarat ortodocși a explodat. Între anii 1991 și 2008, acesta a crescut de la 31% la 71%, date găsite într-un studiu al cercetătorului Gregory Freeze. Nu mulți dintre cei declarați ortodocși sunt însă și practicanți, potrivit sondajelor, rușilor nu le prea place să meargă la biserică. Din totalul rușilor declarați creștini mai puțin de 15% participă lunar la slujbe religioase și doar 5% săptămânal. Fenomenul „believing without belonging", studiat de sociologul britanic Grace Davie, se regăsește și în țările vestice, nu numai în spațiul ex-sovietic.

Construcția și reabilitarea bisericilor afectate de fosta Uniune Sovietică au început după 1991 și continuat în mandatele lui Putin. Potrivit datelor culese de cercetătorul Gregory Freeze, pentru studiul „Russian Orthody and Politics in the Putin Era'', dacă în 1988, existau 6 893 de parohii în Rusia, în 2016 numărul lor crescuse la 34 764. La fel și numărul preoților. Inclusiv controversele privind colaborarea preoților cu KGB-ul, în perioada sovietică, relevă că suntem asemănători și în această chestiune. Atât fostul patriarh, Alexei al II lea, cât și Patriarhul Chiril au fost acuzați în presă că ar fi fost agenți KGB.

Totuși, ar fi superficială concluzia că biserica rusă este subordonată total statului. Pe teme politice sensibile, cum a fost anexarea Crimeei, pozițiile lui Putin și ale Patriarhului Chiril nu au fost identice. Atât în discursul din martie 2014, când Putin anunța anexarea Crimeei, cât și în cel adresat poporului rus, din decembrie aceluiași an, acesta a venit cu justificări spirituale, pentru că în acele locuri s-ar fi botezat Vladimir cel Mare, creștinătorul Rusiei. Putin a mai spus atunci că importanța Crimeei pentru Rusia este ca cea pe care o are Muntele Templului din Ierusalim pentru evrei și pentru musulmani.

Deși Chiril era invitat mereu la discursul anual despre Starea națiunii rostit de Putin, în 2014, după invadarea Ucrainei, Patriarhul nu a mai fost văzut în primul rând, cum obișnuia.

În România, Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii este așteptat pe 27 octombrie, de Sfântul Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureștiului.

Cunoscute fiind rusofobia românilor (din cauza rănilor istorice), parteneriatul strategic cu americanii asumat de către statul român, dar și dorința unor politicieni de a deschide noi căi diplomate cu Rusia, rămâne de văzut cum vor fi gestionate toate aceastea în zilele în care Patriarhul Rusiei va fi în București.