Ne-am întrebat părinții dacă vor să le plătim bătrânețea, cum ne-ar obliga PSD

După ce 73 de parlamentari, cei mai mulți de la PSD, au depus un proiect de lege prin care vor să-i oblige pe copiii „majori apți de muncă să-şi îngrijească părinţii inapţi de muncă, aflaţi în dificultate, necesitând sprijin material”, ne-am sunat părinții să-i întrebăm cum văd ei această inițiativă.

Dumitru Gherman, deputat PSD de Bihor și inițiatorul proiectului, spunea că totul a plecat de la „abandonul sentimental al părinţilor şi bunicilor” care duce la o societate fără „specific românesc”, oricare ar fi acesta. Astfel, PSD și-ar dori să te oblige, prin lege, să le plătești bătrânețea părinților tăi printr-o pensie care să nu depășească, totuși, o cincime din venitul tău net. Însă, dacă refuzi să faci asta, ai risca să ajungi chiar la închisoare. Un proiect de lege care pare un delir greu de luat în serios.

Totuși, ce au avut de zis părinții noștri când i-am întrebat dacă ar trebui să ne oblige statul să ne pese de ei, la bătrânețe.

„Eeeei, ce tâmpenie! E firesc să ne ajutați, dar nu cu forța. Și oricum nu cred că sunt mulți copii care, în condiții și relații normale, să nu-și ajute părinții, dacă au cu ce. Și tu, dacă ai copiii tăi, pe cine întreții, pe copii sau pe noi? Închisoare, spui? Să te bage la închisoare dacă nu-mi plătești pensie?! Cine e ăla care a propus, el are copii? Să vă facă salarii triple, cum au ei, parlamentarii, și atunci vorbim. Cred că are legătură cu banii pe care îi dau ei, statul, pentru întreținerea unor bătrâni, și vor să mai scape de cheltuieli. E absolut stupid, așa să scrii acolo.”

„Dar cine știe că tu mă ajuți sau nu mă ajuți? Poate doar dacă mă abandonezi pe stradă, ceea ce mi-e greu să cred. E o prostie propunerea asta și nu sunt de acord cu așa ceva. Nu cred că o astfel de lege va fi aprobată. Cine a avut gândirea asta, e un motiv personal la mijloc? Dacă eu am posibilitatea să-mi asigur bătrânețea, că poate cât am muncit, am pus ceva deoparte, pentru mai târziu. Toată lumea cred că trebuie să încerce să facă asta.

Când am văzut la televizor proiectul, m-a bufnit și râsul. Eu nici nu vreau să depind de copiii mei. Dacă au ei cum să mă ajute și vor, e altă poveste, dar nu să le impună cineva cu forța să facă asta. Dar cu bătrânii care nu au copii că le-au murit sau poate n-au avut niciodată, statul ce face? Asta ar fi culmea, să-mi dai tu 20% din salariul tău (râde)! Eu vreau să fim sănătoși să ne întreținem din puterile noastre, nu să mă ajuți tu pe mine cu bani. Poate eu pe tine.”

„Păi, ești obligat moral să ai grijă de părinții tăi. Poate ar trebui să fie o lege, căci tineretul din zilele noastre nu prea are respect pentru părinți. La noi în țară, într-adevăr, sunt foarte mulți părinți care sunt ai nimănui și au copiii plecați în străinătate. Ei sunt oamenii străzii. Săracii! Chiar am văzut multe reportaje. Eu cred că ar trebui să existe o lege care să-i oblige pe copii să aibă grijă de părinți, dacă sunt paralizați ori așa, dar formulată în alt mod. Că nu poți să-l bagi la închisoare pe copil sau să-i iei o cincime din salariu. Poate și copilul ăla are familie și are greutăți. Eu nu cred că voi nu ne-ați ajuta (tu și fratele tău). Nu am făcut copii ca să mă ajute la bătrânețe. V-am făcut pe voi pentru că v-am vrut. Nu mi-a stat gândul la bătrânețe.”

„Ajutorul vine din omenie. Nu se poate da prin lege. Copiii trebuie să-și ajute părinții din omenie, nu din altceva. Așa-i tradiția, să ai grijă de ai tăi la bătrânețe. E ciudat să-l obligi pe copil să te ajute, atunci când ai avut față de el un comportament poate agresiv ori nu l-ai respectat. Nu știu ce altceva să-ți zic.”

„Nu sunt de acord cu legea. Dacă statul o să te oblige să-mi dai bani, facem așa: te faci că mi-i dai și îi punem într-un cont și tot ai tăi sunt. Eu o să mă întrețin și sper ca la bătrânețe să fiu în deplinătatea facultăților mintale și dacă o să am pensie mare, să vă dau eu vouă 20% din ea. Dacă n-o să fiu ok, o să mă internez la un azil și atunci o să trebuiască, cred, să mă ajuți. Ținând cont că eu te-am crescut pe tine și încă am un aport la asta pentru că eu consider că încă mai ai de crescut, când o să fiu vai de capul meu, ai putea să mă ajuți. Însă mi se pare o porcărie să faci o lege pentru asta, tu o să mă ajuți, dacă o să simți.

Iar dacă o să intre tinerii la închisoare pentru că n-au grijă de părinți și nu le dau bani, pușcăriile ar fi pline și tot n-o să fie cine să aibă grijă de părinți, nu? Legea n-are sens oricum. Dar da, eu de la voi aștept să câștigați foarte mulți bani pe lună și din când în când să ne ziceți «vă trimitem în vacanță!».

Taică-tu zice că nu e o lege bună, ci una nebună.”

„Depinde de părinți. Dacă chiar sunt neajutorați, fără niciun venit, ar fi ok să-i ajute copiii. Nu știu, trebuie să aibă cineva grijă de ei. Dar să aibă și ei (copiii) un salariu decent. Cred că mai degrabă statul ar trebui să asigure un venit minim, de subzistență, pentru toată lumea. Adică și pentru cei care n-au avut serviciu, au lucrat în agricultură, să zicem, și au o pensie mică. Mai degrabă pentru asta aș opta. Oricum, când nu are nimeni grijă, nu are - nici copiii, nici statul. Și eu zic că e de ochii lumii această inițiativă.

Condițiile ar fi chiar să nu aibă niciun venit. Așa e bunica ta. Dacă n-ar ajuta-o copiii, n-ar putea trăi doar din cinci sute de lei, cât are ea. Nu-ți ajung, mai ales iarna, cu lemne, nu poți. De obicei, copiii deja au grijă. Cei care chiar nu au pe nimeni - au copiii plecați sau morți - atunci ce mai fac, pe cine mai obligă? Că sunt și situații din astea. Iar cei plecați afară, cel puțin din ce am văzut eu, îi ajută, chiar foarte mult. Îți spun din ce am văzut la țară, la Cristi (soțul): vorba lui mamaie, ăștia nu au avut niciodată ce au acum, au băi, au case aranjate. Copiii au ajutat fără să fie nevoie de legi.

Sau mai sunt cazuri de părinți care și-au persecutat copiii: pe urmă de ce să aibă grijă de ei, ca să le dea bani de băutură sau ce?”

„Chestia asta cred că ține de bun simț. E deja o obligație morală. Poate că nu-i o lege așa rea! Că-s mulți părinți care ar avea nevoie de sprijinul copiilor și nu-l primesc. Totuși, nu prea e corect să ajungi la pușcărie pentru asta. Dacă-i un copil abandonat de părinți, de ce să fie obligat să-i întrețină la bătrânețe? Acum stau și mă gândesc că-i o lege cam cretină.”

„Vrei să știi ce părere am? Eu cred că ticăloșii ăștia nu mai au bani de pensii și vor să arunce pe capul altora grija asta! Îți zic că de asta vin cu așa o propunere. Ce să se bage ei în viața de familie? Asta cu întreținutul părinților sau rudelor trebuie să fie o chestie pe care o decide fiecare individ și este maximum o obligație morală. Dar îți zic sigur că asta-i o strategie ca să scape de o altă cheltuială, să o arunce în curtea noastră, că așa fac politicienii noștri.”

Au contribuit: Andreea Pocotilă, Iulia Roșu, Adina Florea, Alexa Bejinariu, Răzvan Filip, Vlad Popovici