Garsoniera săptămânii în București: la o mie de lei, primești un duș ca o vacanță la bulgari

De când m-am uitat la București, n-am locuit decât în cămine, dar a venit timpul să arunc un ochi pe piață, să văd ce oferă Capitală în materie de chirii. Și-am început să-mi calculez șansele să nu ajung să dorm înghesuită într-o cutie tip Tokyo, în apartamentul străbunicilor sau într-o garsonieră cu WC-ul sub pat, ca-n Cluj.

Am găsit o garsonieră din Alba Iulia, zona din București, nu orașul. E tipul ăla de cameră pe care l-aș putea integra la stilul minimalist cu tentă de nudism. Nu pentru că ar fi o capodoperă, ci mai degrabă pentru că nu-ți oferă prea multe, iar „less is more” nu funcționează când vine vorba de chirie.

Când auzi 230 de euro, adică 1 086 de lei, la 30 de metri pătrați nu ți se pare mare dramă. Perspectiva se schimbă când vezi ce ți se dă în banii ăștia.

Visul oricărui doritor de chirie din Capitală este distrus când aude de lipsa metroului, dar în compensație, București Mall este la trei minute de garsonieră. Ai Mega Image lângă, dar până la urmă, cine n-are? Atât ca selling points pe localizare. Ai curte și poți să te lauzi prietenilor că stai la vilă, și să eviți să le spui că de fapt stai la subsolul ei. Da, ai citit bine, garsoniera e de fapt subsolul unei vile.

Pe sistemul: ai un subsol și nu știi ce să faci cu el? Răspunsul alor mei e de obicei: „punem borcane - cu murături, varză, zacuscă, ce-o fi - în el!”. La Capitală s-au gândit că e mai bine să-l facă garsonieră. Un fel de nostalgie de interbelic, când îți intra noroiul în casă.

Singura ta fereastră către omenire e mică și cu vedere la tufișuri. Bineînțeles, dacă schimbi perspectiva, poți găsi și partea plină a paharului. Poți să devii student boem și să combini fetele cu misterul tău sau, în cazul în care România se transformă în Westeros, poți lejer să te ascunzi aici la năvala White Walkers.

Când mă uit la toate pozele astea, mă întreb unde s-au pierdut cei 30 de metri pătrați? Cred că pur și simplu s-au dizolvat, de-au rămas doar vreo 15.

Canapeaua îmi dă mixed feelings. Prima dată când vezi poza, te duci cu gândul la Visul American și realizezi că era mai bine să mergi cu Work and Travel pe vară, să fi făcut niște bani cât să-ți permiți să stai într-o garsonieră mai scumpă. E extensibilă? E confortabilă? Priza aia invizibilă merge? Asta înseamnă să fie încăpătoare cum zice în anunț? Atâtea întrebări fără răspuns.

Dacă te mai gândești puțin, îți dai seama că e finuță, simplă, dar și cu gust. Așa că pentru doritori, e pont și de videochat. Singurul răspuns de care ai nevoie! Aici nimeni nu judecă deciziile care te fac fericit/ă.

Când nu contemplezi picioarele trecătorilor pe geam, poți să te pierzi în televizor. O plasmă înghesuită sub fereastra spre lume, între două dulapuri. Totul pare folosit cu cap acum.

Un alt lucru important este aerul condiționat. La ce temperaturi satanice sunt în București, tot ce-ți dorești până la urmă de la o cameră este să aibă această mică unealtă secretă. Păcat că, în scenariul de față, pare greu ca aparatul să-și facă treaba până la capăt. Doar dacă te ghemuiești sub el și ți-o iei direct în freză.

Și te gândești că la banii ăștia, puteau găsi și ei o strategie prin care aerul condiționat să nu fie pus acolo. Sau dulapul.

Trecerea de la bucătărie sau ce se vrea o bucătărie, poți observa că sintagma „mobilat complet” e așa relativă, depinde de la persoană la persoană. Dacă crezi că asta ar însemna să ai un aragaz și un frigider, te înșeli amarnic. Sau cine știe, poate dulapul ăla de lângă plasmă se transformă în frigider în momentul în care dai la maximum aerul condiționat. Știi gluma aia când suni pe cineva și îi spui „bună ziua, vă merge frigiderul? Atunci prindeți-l!”? Merge perfect aici pentru că probabil și-a luat tălpășița.

Dar cui îi trebuie frigider în toiul verii, când poți să trăiești din supă la plic, pizza livrată sau conserve?

Deși este precizată prezența unei plite, încă mă întreb unde e ascunsă. Bucătăria asta pentru șoricei îți demonstrează că poți să folosești maximum cuptorul cu microunde și mașina de spălat. În rest? Faci un foc în mijlocul camerei, iar dacă vrei să-ți ții mâncarea la rece, oprești căldura. Ești la demisol, sunt mari șanse să-ți poți transforma casa în frigider.

Cea mai deprimantă parte e geamul care se vede sub dulapuri. O metaforă a vieții - îți arată tot ce ai avut cândva și ai pierdut. La zece milioane măcar să te fi atins și pe tine o rază de soare blând.

De baie nu mă pot lega pentru că este cheia acestui loc. E micuță, iar în anunț zice că dușul are hidromasaj. Ăsta este momentul în care realizez de ce garsoniera asta costă 230 de euro pe lună. E, de fapt, un simulacru de vacanță. O închiriezi timp de o lună și revii aici, weekend de weekend, pentru relaxare. O să te coste mai puțin așa decât un all inclusive la bulgari sau la turci. O păcăleală reușită, în centrul Capitalei.

Alexa încearcă să fie amuzantă aici, mai puțin moldoveancă aici și sentimentală aici.