Opt chestii mișto pe care ți le dă Uniunea Europeană, dar nu le primești din cauza românilor

Fotografie de Eli Driu via Cum arată fanii români care-au mers la un festival cu Iris și Adi Minune, în Băicoi

Pe 1 ianuarie, am sărbătorit zece ani de la intrarea în UE. Conform estimărilor PwC România și INS, PIB-ul a crescut cu 75% în acest timp. Banii sunt mai mulți, dar nu ajung la toți. Libertatea de circulație, stabilire și muncă a însemnat însă un exod masiv. Astăzi, între 2,5 și 3,4 milioane de români trăiesc în afara țării. Majoritatea dintre ei nu reprezintă bătrâni care merg să se pensioneze în Portugalia sau studenți care merg doar cu Erasmusul după un master mișto.

Nu. Majoritatea celor plecați s-au dus la muncă, indiferent că vorbim de agricultori, medici, programatori sau bancheri. Ei s-au dus acolo ca să-și găsească un trai mai bun, sătui de mocirla de-acasă. Unii dintre ei și-au păstrat casele din România, chiar dacă vin aici doar câteva săptămâni pe an. Asta pentru că, speră ei, se vor întoarce într-o zi la un trai cu mai puțin furt și cu un sistem birocratic ca în Estonia, unde poți plăti toate taxele online.

Acești cetățeni au trimis 52 de miliarde de euro în România, în ultimii zece ani, conform IRES, adică mai mulți decât au pompat investitorii străini în aceeași perioadă. Salariul mediu net a crescut de la 918 lei în 2007, la 2 300 lei în 2017, mai ales în IT, și probabil că dacă am fi urmat modelul Poloniei, care care a evitat criza, altfel am fi stat cu indicii sociali negativi (sărăcie, analfabetism, inegalitate sau sarcinile adolescentine). Desigur, Polonia e excepția din UE, dar ți-am dat-o ca exemplu pentru că, în 2008-2011, una dintre lecțiile bune de care puteam să beneficiem de la ei era mobilizarea națională pentru absorbția fondurilor UE.

Vlad Ilina, consilier în Ministerul Fondurilor Europene în timpul guvernării tehnocrate, mi-a povestit despre fondurile europene:

Și fraudarea pe bani de la Bruxelles nu e o chestie rară. Dacă te uiți pe harta regiunilor în funcție de dezvoltare, o să vezi că suntem într-o zonă mai roșie decât eram atunci când jucam pe scena din spatele Cortinei de fier. Asta după zece ani în uniune și miliarde de euro la dispoziția noastră.

Românii sunt mai eurosceptici decât anul trecut, iar oamenii cred că viitorul lor financiar e unul tot mai posomorât, conform Eurobarometrului UE. Totuși, încă ne e dragă Uniunea, atât timp cât „59% dintre români se simt atașați și foarte atașați de Europa, iar 54% de Uniune. Valorile care reprezintă cel mai bine Uniunea Europeană, în viziunea românilor, dar și a europenilor, sunt drepturile omului (38% România, 34% UE), democrația (32% România, 31% UE) și pacea (27% România, 39% UE)".

Asta în ciuda faptului că ai conservatori, legionari și habotnici vechi și noi care au o problemă cu valorile astea precum drepturile egale și pace. Oameni care comentează nonstop împotriva UE pe filiera asta. Problema e că discursul oamenilor ăstora, care au o situație materială ok, începe să-i influențeze negativ pe cei la care UE n-a ajuns nici în 2017. În caz că ești unul dintre ei, ți-am făcut o listă cu lucrurile pe care ți le-ar fi dat Europa, dacă nu ar fi fost ciordite de liderii tăi români înainte.

Tot Ilina mi-a povestit despre sistemele IT total inutile, din cauza cărora Comisia Europeană ne-a amenințat cu suspendarea fondurilor europene pe mediu în 2015. Știi tu, sistemele IT oferite de fugarul internațional Sebastian Ghiță, patronul România TV.

Programul a fost deblocat abia la câteva luni după ce a venit guvernul tehnocrat, dar acum ne-am întors de unde am plecat. Chestia asta mi-a amintit și de alte fonduri sifonate pe infrastructură IT deloc necesară din proiecte de mediu, lucru semnalat de Cristian Ghinea încă din august, care a dat în Ghiță de s-a exaltat tot Facebooku'.

Nu doar când vine vorba de deșeuri am zis că ne trebuie sisteme IT de care borgii din Star Trek ar fi fost invidioși. Dacă citești un pic prin auditul ăsta către Bruxelles, o să vezi că modele informatice cu dedicație au fost create și pe alte domenii: platforme de e-learning pe care nu le folosea nimeni sau infrastructură electronică pentru primării care prevenea interconectarea, că fiecare avea un alt sistem.

Aici am să-ți dau exemplul primarului din Gura Foii (Dâmbovița), care a luat bani pentru mai multe proiecte, dar pentru care sănătatea nu a fost o prioritate. Astfel, cei doi medici care au profesat în șantier până să aibă dispensarul modern de azi au fost dați afară. Bine, dispensarul se vede. Chiar dacă e gol, primaru' se poate lăuda că a ridicat ceva, că la medici nu ar fi putut spune că le-a finanțat el cursurile. Înțelegi ideea.

Dar și la nivel macro stăm prost. Corina Crețu, comisarul european pentru politică regională, susține că există resurse monetare pentru spitalele pe care le cere strada din 2015 încoace, dar că încă nu există planuri pentru ca ei să-și găsească beneficiari. Din cele 400 de milioane de euro alocate pentru sistemul de sănătate, s-a discutat până acum de absorbția a doar 150 de milioane, pentru spitalele regionale. Astfel, aproximativ 280 de unități sanitare rămân fără harta care duce la seif.

Nu ar trebui să te mire că 40% dintre români trăiesc de pe o zi pe alta, când teancurile de euro sunt ciordite de politicieni direct din programele pentru combaterea sărăciei. Într-o investigație din seria România Furată, jurnaliștii Digi24 prezintă cum șefii Agenției de Plăți și Intervenții pentru Agricultură (APIA) au bătut palma cu o firmă fantomă din Bulgaria care ar fi trebuit să furnizeze alimente cetățenilor noștri defavorizați.

Imaginează-ți, deci, cum ar fi fost ca cele 26 de milioane de euro să fi mers pe bune înspre combaterea inechității sociale. Acum deschide ochii și privește cum cele 26 de milioane ies din buzunarele noastre, ale tuturor românilor plătitori de taxe, deoarece contractul a fost de fapt un șmen între niște funcționari publici corupți și niște oameni dubioși din țara vecină. Nu doar bulgarii aveau să se înfrupte din fondurile alocate țării noastre, cât și niște cetățeni arabi care ne-au vândut miere contrafăcută, cât și fostul ministru Mircea Titus Dobre, pe-atunci deputat PSD, care a prins un contract al cărui caiet de sarcini era ca o mențiune specială de la Salam.

Dacă e să te iei după știri, mânăriile nu-s un lucru rar la APIA. În Dolj, consilieri ai instituției s-au înfrățit cu o firmă, dar toți s-au ales cu ani și amenzi de la judecători.

Nu doar politicienii, și afaceriștii sunt oglinda noastră, a întregului popor. Probabil că ai auzit de tot scandalul din jurul părintelui Teodosie, înalt-preasfințitu' care venise la DNA cu un scut uman de popi în jurul lui. Eu unul sunt sceptic că omul ăsta ar fi ajuns în fața magistraților dacă azuzații de furt din jurul lui nu erau legate și de fondurile de la Bruxelles, pentru că știm cu toții despre legătura sfântă dintre Biserică și Stat. Da' cine știe?

În fine, exemplul cel mai elocvent de om simplu care se trezește cu un car de bani în curte vine chiar din popor. În ianuarie, un ieșean care a primit pe bune bani europeni, pentru a-și extinde ferma, s-a dus și i-a pierdut pe toți la păcănele. Cumva, știrea asta nu ar trebui să te mai șocheze.

România furată a dezvăluit și cum am realizat complexe școlare în care nu au loc cursuri. Treaba a început pe bani naționali în perioada guvernelor Năstase și Tăriceanu, și a continuat pe banii întregului continent după aderare. Practic, școli s-au desființat pentru că nu se întrunea minimum de elevi, după care cei rămași au fost nevoiți să facă zeci de kilometri de navetă, deși aveau clase noi-nouțe în comuna lor. Pentru că în România totul se bazează pe șpagă mascată în nevoi inventate, nu studii reale.

A, și dacă tot ziceam de înhămat la treabă fără motiv, anul trecut puteai citi pe VICE despre un institut de cercetare în care nu lucrează nimeni. Centrul de Economie Montană a costat șapte milioane de euro, dar se pare că nu e loc pentru cercetători în el, căci locurile „sunt greu de ocupat, întrucât în Vatra Dornei, fiind un oraș mic, nu există multe persoane calificate în problematica muntelui". Șapte milioane de euro, și nu găsești altceva în clădirea aia decât poeziile lui Păunescu.

Tot Sidonia Bogdan a dat și de urma unor milioane bune cheltuite de ANOFM pentru călăuzirea unor șomeri către ocuparea forței de muncă în noi domenii. O să te las pe tine să citești cum sute de mii de euro au fost cheltuite pe broșuri și un clip pe care puteai să-l faci și tu, cu doi prieteni și-un iPhone.

Apropo de coafură, avem exemplul din Frasin (Suceava), care se poate mândri cu un salon de 240 000 de euro. Salonul a fost creat pentru crearea de noi locuri de muncă, într-un orășel de 5 000 de locuitori. Strașnic.

Să-ți zic un pic și despre drumuri. ProTV prezintă cazul DN1, care deși ar fi trebuit să devină o șosea mult mai sigură în urma investițiilor europene, e în continuare cea mai letală cale din România. Bine, și faptul ăsta ar trebui să-l privești ca pe o banalitate a zilelor noastre, având în vedere că actualul prim-ministru declara acum ceva ani că lipsa autostrăzilor e strict cauzată de faptul că băieții deștepți nu pot fura de-acolo.

Din nou, ăsta e un lucru normal. Banii pentru antreprenorii cinstiți, care chiar se pregătiseră pentru a intra competitiv în piața europeană întârziau să apară, pe când industria exploda la polonezi. Așadar, e absolut firesc ca Vasile Pescaru, producător de unelte agricole la care n-au mai ajuns niciodată fonduri, să zică: „Doamna Merkel, respectați-ne sau plecați de-aici!". Și nu e singurul.

Din toată povestea asta, cel mai ironic e că Oltenia, Muntenia și zona de Nord-Est au rămas printre cele mai sărace regiuni din UE. Asta pentru că ele sunt zonele care au dat majoritatea miniștrilor ultimii cinc-șapte ani. Într-o societate normală, te-ai aștepta ca zonele cele mai performante să dea cei mai apreciați lideri. Dar și dacă discutăm la nivel de țară, la cum stă treaba în prezent, cu greu vom coborî de pe podiumul celor mai sărace națiuni ale frăției ăsteia continentale. Acum poți să-ți suni reprezentanții și să-i feliciți.