Cele mai puternice femei din Game of Thrones au primit în sfârşit confruntarea pe care o meritau

În cel mai recent episod, magnific de altfel, conversaţia lui Bran cu Meera a confirmat că pierderea fratelui ei, Jojen, în timpul călătoriei spre nord, a afectat-o pe aceasta teribil; Meera îi respinge reacţia distantă prin declaraţia că Bran cel pe care îl cunoştea a murit la nord de Zid. Când Littlefinger îl vizitează pe Bran, crede că va obţine un potenţial jucător pentru intrigile lui politice, dar acesta i-o retează scurt, amintindu-i de o replică pe care Littlefinger i-a zis-o lui Varys în sezonul trei, când Petyr, pe atunci Master of Coin, şi-a dezvăluit ţelul de a sta pe Tronul de Fier.

Iar când Bran se întâlneşte din nou cu sora lui, Arya, conversaţia lor îi dezvăluie acesteia instant cea mai întunecată motivaţie: răzbunarea. Deşi spectatorii cunoşteau de multă vreme abilităţile şi intenţiile ucigaşe ale Aryei, tot Winterfell-ul a aflat de ele după o reuniune extrem de satisfăcătoare a copiilor Stark, care şi-au împărtăşit experienţele cutremurătoare.

Sansa şi Arya îşi povestesc amândouă în criptă călătoriile triste şi zguduitoare şi, deşi mulţi le privesc pe cele două surori ca pe două laturi ale aceleiaşi monede (fata băieţoasă şi fata feminină), povestea Sansei e examinată mai bine în comparaţie cu cea a lui Daenerys. Ambele caractere funcţionează ca versiuni radicale ale stereotipului de prinţesă - în loc ca poveştile lor să se încheie cu un prinţ pe un cal alb, ambele se căsătoresc de mai multe ori, sunt violate şi trebuie să fie puternice şi să-şi găsească singure calea.

Evident, Daenerys iese cu o atitudine de învingătoare şi mai completă ca persoană (e şi greu să nu fie aşa când eşti Mama Dragonilor). Deşi Daenerys a fost primul personaj feminin din serial care a fost violat, i s-au întâmplat atât de multe în cele şapte sezoane care au trecut de atunci încât acel episod nu o defineşte aşa cum o defineşte pe Sansa episodul violului de acum două sezoane. Şi în loc ca personajul lui Daenerys să se răzbune pe violator ca să-şi depăşească trauma (cum a făcut Sansa cu Ramsay), Dany îşi asumă o misiune mai măreaţă: cea de a dărâma sistemele opresive asupra femeilor.

Sansa serveşte drept cealaltă versiune a idealului de prinţesă - povestea ei demonstrează adevărata oroare a traiului ca femeie idealizată. Dar chiar dacă acceptăm violul ca pe o experienţă care îi întăreşte caracterul, oare e Sansa o eroină de contrast eficientă? Unii o consideră o expertă politică pentru că au existat scene în care o arătau cum îi consiliază pe armurieri, cum organizează silozurile de grâne şi cum conduce. Deşi se vede că Sansei i se potriveşte rolul de lider şi că de multe ori are viziuni pertinente pentru viitor, în marea majoritate a timpului, a fost ocupată să lupte împotriva unor bărbaţi care voiau să-i facă rău sau s-o posede.

Chiar şi scenariştii au ales violul Sansei ca subiect de conversaţie în reuniunea ei cu Bran, ca şi cum acest viol ar fi piatra de hotar a personajului ei. Poate că o opţiune mai bună ar fi fost perioada petrecută de Sansa în The Eyrie, când a fost aproape ucisă de mătuşa ei, la moartea căreia a asistat, într-un final. Apoi, scenariştii au vrut să sugereze o transformare a personajului, pe care l-au arătat mai calculat şi îmbrăcat mereu în negru, dar asta nu s-a translat într-o manifestare reală a puterii pe care o proiecta.
Sansa se îndepărtează când vede duelul dintre Arya şi Brienne. E greu să n-o înţelegi: toţi cei trei fraţi ai Sansei s-au întors acasă cu abilităţi supranaturale, de neconceput, iar ea s-a ales doar cu Littlefinger. Povestea Sansei e cu atât mai tristă cu cât se juxtapune cu poveştile Aryei şi Briannei, unele dintre cele mai puternice şi bine scrise personaje din serial.

Arya cea hoaţă şi asasină e cel mai bine definit personaj din tot serialul. După ce are, practic, o criză de identitate, când învaţă să devină „nimeni", reconstruieşte o filosofie străină (cultul morţii Braavosi) în jurul propriilor ei idealuri, nevoi şi principii morale. În plus, e unul dintre cele mai letale personaje: n-am văzut-o niciodată pe Brienne învinsă în luptă, dar Arya a reuşit s-o prindă cu garda jos de două ori din trei.

Şi Brienne e foarte bine definită (chiar dacă nu la fel de clar ca Arya) ca femeie cu misiune de cavaler, cu quest-uri, accesorii magice (Oathkeeper) şi tot tacâmul.

„Fiecare cavaler, când nu urma stindardul suveranului său, era o fiinţă independentă care acţiona după propriile principii morale", scrie Charles Mills despre virtuţile cavalerilor în The History of Chivalry of Knighthood and Its Times, vol.2. „Aceste acţiuni independente îi exaltau caracterul şi, hrănite de acea mândrie şi energie a sufletului care îi aparţin unui bărbat într-o etapă timpurie a vieţii, toate aceste calităţi înalte ale minţii - demnitatea, loialitatea faţă de obligaţii, negarea sinelui şi generozitatea, au devenit virtuţile tipice ale cavalerului."

În comparaţie cu alţi cavaleri din Game of Thrones (nu sunt foarte mulţi), Brienne e întruchiparea acestor virtuţi:

Ser Gregor Clegane, aka The Mountain, e de departe cel mai rău cavaler, pentru că e un demon motivat doar de viol sau crimă.

Ser Edmure Tully, fratele lui Catelyn, nu e în niciun caz vreun cavaler măreţ şi nu ne rămâne prea mult întipărit în minte.

Ser Loras Tyrell are un comportament de cavaler pentru că e motivat de dragoste; Ser Barristan Selmy în şi mai mare măsură, pentru că e motivat de loialitate.

Ser Jorah Mormon e o variantă dubioasă de cavaler, pentru că a fost exilat din cauză că vindea sclavi, dar a reuşit să-şi demonstreze calităţile în luptă şi pe plan cultural.

Ser Jaime Lannister e, în general, dispreţuit de public, dar ştim şi că e extrem de loial familiei şi, uneori, binelui.

Sunt doar două personaje care concurează cu Brienne pentru titlul de Cavalerul Favorit din Westeros: Ser Davod Seaworth, un cavaler clădit din sărăcie, care s-a născut în Flea Bottom şi a lucrat ca traficant până să devină consilierul înţelept pe care îl cunoaştem.

Şi Ser Bronn of the Blackwater, o variantă de cavaler motivat de profit, care n-a făcut vreo şcoală fiţoasă de cavaleri. Virtuţile de cavaler ale lui Bronn strălucesc când armata lui Lannister e atacată de Daenerys, Drogon şi armata Dothraki.

A fost palpitant să o vedem pe Daenerys în acţiune (reverberaţia care se aude de fiecare dată când rosteşte numele Dracarys ne va da mereu fiori) şi să vedem cât de devastator e un singur dragon ca armă de luptă. Deşi conflictul între Daenerys şi Bronn a părut o luptă între mama şi tata - şi deşi nimeni nu voia să-l vadă pe Drogon rănit - Bronn a ieşit din ea ca un erou mai demn de apreciere. Şi-a abandonat averea ca să salveze trupele, i-a servit drept mână dreaptă lui Jaime la propriu şi a intrat în luptă directă cu un dragon ca să-l salveze - practic, cele mai cavalereşti gesturi din carte.