O substanță din iarbă te-ar putea ajuta să te lași de tutun

Refrenul tot mai des auzit, care condamnă marijuana legală ca fiind următoarea industrie corporatistă a tutunului, pare aproape ridicol. La urma urmei, țigările ucid 7 milioane de oameni în fiecare an, conform Organizației Mondiale a Sănătății, în timp ce rata morților provocate de canabis rămâne zero. Deși canabisul poate să provoace anxietate și să înlesnească dependența pentru un număr mic de utilizatori, oare chiar se poate compara iarba cu giganții care promovează țigările, precum Philip Morris?

„Nu cred că e o evaluare corectă, dar există niște temeri conform cărora industria canabisului ar putea imita anumite probleme pe care le avem cu corporațiile de tutun”, spune Danielle Ramo, profesor asociat care studiază folosirea simultană a tutunului și marijuanei, la Universitatea din California San Francisco. Ramo își face griji că piețele de marijuana folosită în scop recreațional ar putea să devină mai setate pe profit decât omoloagele medicale. „Ar putea să încerce să scoată în față mesaje care vor în primul rând să convingă noi clienți și să nu aibă neapărat grijă de interesele și sănătatea publicului în primul rând.”

Dar relația dintre tutun și canabis e mai profundă de-atât. Evident, ambele se fumează, adeseori împreună, în cuie sau blunt-uri. Anumite date epidemiologice sugerează că a pufăi din unul încurajează utilizarea celuilalt. (Co-întrebuințarea e cu un procent mai des întâlnită în statele în care marijuana se folosește în scopuri medicale.) „Există un număr mic de studii care spune că s-ar putea și să existe niște vulnerabilități cerebrale care perpetuează co-utilizarea”, adaugă Ramo, dar încă încercăm să ne stoarcem creierii pe tema asta, pentru că nu e tocmai ușor să studiezi iarba.

„În clipa de față, nu înțelegem pe deplin mecanismele care se ascund în spatele consumului de țigări și cannabis”, explică Andrea Weinberger, psiholog clinician, specializată în utilizarea de substanțe de la Universitatea Yeshiva. Echipa ei a publicat de curând un raport în The Journal of Clinical Psychiatry, care spune că utilizarea de canabis ar putea îngreuna lăsatul de fumat țigări. „Există suprapuneri ale sistemelor neurobiologice care se leagă de nicotină și substanțe. O substanță poate fi folosită pentru a îmbunătăți efectele de recompensă sau a reduce efectele negative provocate de cealaltă substanță, cum ar fi sevrajul.”

Cu toate astea, un număr mic, dar în creștere, de studii sugerează că o substanță chimică din marijuana chiar poate să îi ajute pe oameni să se lase de fumat țigări sau să fumeze mai puțin. Să fumezi cuie ca să te lași de fumat bețe cu cancer – care-i logica?

Are de a face cu CBD-ul sau canabidiolul. Majoritatea oamenilor știu de THC, cunoscut și sub numele de delta-⁹-tetrahidrocanabinol, substanța din marijuana care te face să fii high. Dar CBD e vărul său mai puțin cunoscut, care nu provoacă intoxicare și care arată promițător în tratarea epilepsiei, anxietății, durerii și chiar a adicției.

Într-un studiu publicat în mai în Addiction, cercetătorii de la University College London au constatat că CBD-ul poate să reducă tendința de a fi atent la imagistica legată de tutun. Acest transfer de atenție presupune că te concentrezi puternic pe anumiți stimuli – numiți și „indicii” – în timp ce-i ignori pe alții. De exemplu, dacă ești fumător și te uiți la un film franțuzesc vechi, tot fumul din film s-ar putea să te facă să poftești la o țigară.

Treizeci de pacienți au fost puși să se abțină de la fumat timp de 12 ore și li s-au dat 800 de miligrame de CBD pe cale orală sau un placebo. Apoi li s-au arătat imagini cu scrumiere, brichete sau grupuri de fumători, cum ar fi o femeie care se dă cu ruj, în loc să-și bage în gură o țigară.

Oamenii care au luat CBD n-au observat niciun impact asupra poftelor sau sevrajului, dar indiciile legate de fumat li s-au părut mai puțin atrăgătoare. Studiul confirmă potențialul de a viza anumite procese neurocognitive asociate cu nicotina în urma utilizării de CBD.

Cu toate astea, principalul autor al studiului, Chandni Hindocha, avertizează că cercetarea e complet în partea de translație – cu alte cuvinte, avem nevoie de mai multe studii înainte să putem să tragem concluzii.

„În mass media, CBD-ul e prezentat ca un fel de panaceu care poate să vindece cam orice”, spune Hindocha, doctorandă la University College London. „Nu sunt deloc de acord cu asta și nu cred că oamenii ar trebui să conchidă din studiul meu că pot să înceapă să ia ulei cu CBD pe cont propriu, pentru că o să-i ajute cu dependența de țigări.”

Cu toate astea, munca ei se bazează pe o analiză din 2010, care a constatat că CBD-ul poate reduce bias-ul de atenție la 94 de participanți, având potențialul de a trata dependența de canabis. Mai există și studiu mic, din 2013, publicat în Addictive Behaviors, care a constatat că oamenii care inhalează canabidiol fumează cu vreo 40% mai puține țigări decât de obicei. Cercetătorii au dat la douăzeci de fumători un inhalator cu doze gradate (imaginează-ți un inhalator pentru astmatici) umplut cu CBD sau placebo și au observat „o reducere dramatică a numărului de țigări fumate pe parcursul unei perioade de 7 zile”, la indivizii care foloseau inhalatorul cu CBD. Oamenii cărora li s-a dat placeboul n-au observat nicio diferență în numărul de țigări fumate.

„Mi s-a părut [un experiment] promițător. A arătat că e nevoie de mai multe studii în zona asta”, spune Ramo, dar remarcă eșantionul redus și perioada scurtă de revenire ca limite. „Măsurarea rezultatelor s-a bazat pe reducerea numărului de țigări fumate, care nu e la fel de uzual în testele clinice pe fumat cum e abstinența. Deci mi-ar plăcea să văd mai multe studii, pe eșantioane mai mari, reveniri după perioade mai lungi și analiză asupra lăsatului în sine, ca rezultat.”

S-a mai arătat și că CBD-ul poate să influențeze căile neuronale ale dependenței în general. Cercetătorii au provocat dependența de cocaină și amfetamine unor șobolani, dar au constatat că pot anula această condiționare dacă îi injectează cu THC sau CBD. În alt experiment cu șobolani, comportamentul de căutare a heroinei a fost redus cu ajutorul CBD, chiar și la două săptămâni după expunere.

O teorie care explică de ce ar funcționa CBD-ul asupra adicției are de a face cu modul în care reglează receptorii de canabinoid și pe cei de AMPA în nucleul accumbens, o regiune a creierului puternic asociată mecanismelor de dependență.

Evident, sunt din ce în ce mai multe dovezi care arată că în statele cu programe legale pentru marijuana există mai puține dependență de opioide și mai puține supradoze, deși unii s-au pronunțat împotriva acestui argument.

Mai merită luate în considerare și proprietățile cu potențial anti-adictiv al β-caryofilenei, un ulei esențial sau terpenoid care se găsește în mod normal în canabis și în piperul negru. Într-un studiu din 1994, 48 de fumători bărbați au primit tuburi de dimensiunile țigărilor din care să tragă după pofta inimii, dintre care unele conțineau extract de piper negru, în timp ce altele conțineau mentol din mentă sau placebo. Cei care au primit extractul de piper au experimentat o reducere semnificativă a poftelor, prin comparație cu celelalte grupuri.

Există niște dovezi conform cărora canabinoizii și terpenoizii funcționează împreună, cunoscut ca Efectul de Anturaj. „CBD-ul, împreună cu cariofilena și poate și cu alți terpenoizi adjuvanți din extras, conferă promisiuni serioase în tratamentul adicțiilor pe viitor”, a scris Ethan Russo în lucrarea sa din 2011 Îmblânzirea THC-ului, o analiză care sugerează că atunci când cercetăm canabisul trebuie să ne uităm la toată planta, nu doar la anumite extracte.

Ce vor toate astea să zică e că încă încercăm să ne lămurim ce rol joacă canabisul în știința adicției. Canabisul însuși poate facilita dependența la circa 9% din oameni. La cocaină e cam 21%, la alcool 23%, iar la nicotină, aproape 68% dintre utilizatori vor dezvolta dependență.

Deși CBD-ul ar putea fi dezvoltat ca terapie eficientă împotriva adicției, realitatea rămâne că momentan avem mai multe dovezi care sugerează că canabisul încurajează folosirea țigărilor, n-o reduce. Cu toate astea, și acele studii ridică întrebări. Se bazează pe date din sondaje cu eșantioane mari, auto-raportate, care pot fi sub efectul unui bias de raportare – adică poate că respondenții nu sunt dispuși să dezvăluie anumite comportamente sigure, cum ar fi utilizarea ilicită de droguri sau pot să uite frecvența utilizării etc. De asemenea, nu e posibil să identificăm o cauză absolută și directă dintr-o corelare, în lipsa mai multor dovezi.

E important să luăm în calcul și calea de administrare – aceste sondaje epidemiologice nu reușesc să stabilească cum trebuie administrat canabisul: prin cuie, vaporizatoare, alimente sau în altă formă. În fond, când fumezi un pai îți amintești mai degrabă de fumat decât atunci când mănânci un fursec cu iarbă.

„Chestiile care amintesc de utilizarea canabisului se pot lega și de utilizarea nicotinei”, spune Weinberger. „Pentru cineva care folosește canabis și-apoi fumează o țigară, gestul de a consuma canabisul – și toate indiciile contextuale din jurul gestului – ar putea deveni un indiciu pentru a fuma țigări.” Altfel spus, ar ajunge să asocieze cele două chestii.

Pe măsură ce începem să înțelegem mai bine cum interacționează canabisul cu creierul, putem să concepem strategii pentru sănătate care să aibă logică pentru noua industrie legală de marijuana. Nu e chiar exact să comparăm iarba cu marile companii de tutun, dar, în același timp, există anumite asemănări și ar trebui să avem grijă, sfătuiește Ramo.

„Legalizarea o avem”, spune Ramo. „Se întâmplă aproape în fiecare an, în din ce în ce mai multe state, deci ar trebui să ne gândim care sunt implicațiile pentru sănătatea publică când vine vorba de legalizarea lui. Ar trebui să studiem ce efecte are legalizarea canabisului asupra consumului altor substanțe, inclusiv cele mai comune substanțe legale: tutunul și alcoolul. E posibil ca, pentru unii oameni legalizarea să însemne că vor fuma mai multă marijuana și mai multe țigări.”

Articolul a apărut inițial pe VICE US.