M-am lăsat legată în stil japonez ca să văd care-i faza

Legatul în stil japonez, cunoscut și sub numele de kinbaku sau shibari, e o formă de BDSM veche de câteva secole, care se axează pe estetica legării cu sfori și excitația provocată de faptul că ești complet la mila persoanei care le manevrează. Practic, shibari te transformă într-o sculptură umană, în timp ce ești și stimulat sexual – cel puțin, asta e ideea. E artă, dar de dragul sexului!

Dintotdeauna m-a fascinat ideea de a fi legată, dar nu m-am gândit niciodată serios să-i cer cuiva să mă lege și să mă ridice în aer. Pentru mine, un corp gol legat poate să arate sexy, dar nu pot nici să nu mă abțin din a simți că e extrem de dureros pentru persoana încurcată-n sfori – prea dureros ca să te excite vreodată pe bune.

Ca să aflu ce-i pasionează pe oameni la shibari, l-am contactat pe Bob Roos, care ține site-ul de fetișuri Ropemarks. Tipul în vârstă de 48 de ani din Amsterdam ține workshop-uri de BDSM de 20 de ani încoace și e specializat în legatul cu sfori pe stil japonez, deci mi s-a părut persoana potrivită care să mă ghideze prin acest proces.

La câteva zile după ce l-am contactat, sunt la Bob în apartament, unde pereții sunt decorați cu portrete de super-eroi din benzi desenate legați cu sfori. Înainte să începem, ne așezăm afară, la el pe terasă, și-mi ține o scurtă lecție de istorie a fetișului lui preferat.

„Legatul în stil japonez a început, de fapt, de la polițiștii care trebuiau să-i lege pe oamenii pe care-i arestau”, spune acesta. „Acum câteva secole, poliția din Japonia trebuia să folosească sfori ca să transporte criminalii, iar ofițerii trebuiau să învețe legături complicate, ca să-și imobilizeze deținuții. Apoi, aceiași ofițeri își aplicau cunoștințele în dormitor.”

Spring, partenera lui Bob, ni se alătură pe terasă; o recunosc imediat din imaginile promoționale de pe Ropemarks. Realitatea crudă a fotografiilor în care apare m-a făcut să-mi dau seama cât de aseptică e imaginea BDSM-ului în filme de genul Fifty Shades of Grey. Bob îmi zice că urăște modul în care pornografia soft conferă o impresie atât de falsă asupra adevăratei naturi a legatului. „Oamenii văd asta și pleacă de-acolo cu dorința să se lege unul pe altul și să-și agațe partenerul de tavan, dar nu-și dau seama că e mult mai greu decât pare”, explică acesta.

Apoi Bob se hotărăște că e un moment bun să mă delectez cu povești ale oamenilor care s-au accidentat după ce li s-au rupt sforile, și-ncep să mă-ntreb dacă a fost o idee bună c-am venit aici. Se pare că traumatismele nervoase sunt cel mai mare risc asociat cu legatul în stil japonez. Și, deși în alte forme de BDSM e mai ușor să observi când ceva nu merge cum trebuie, Bob adaugă că de multe ori poate fi mai greu să-ți dai seama când a cedat un nod shibari înainte de a fi prea târziu.

„Dar siguranța e pe primul loc”, mă asigură Bob, simțindu-mi, probabil, reticența. Mai ales pentru novici, „e important să ne asigurăm că nu te ciupesc de nicăieri… Cu fiecare secundă pe care-o pierzi necomunicând că ți-a amorțit o parte a corpului, e posibil să-ți provoci traumatisme grave.”

E timpul să începem. În primul rând, Bob trebuie să-mi testeze flexibilitatea, așa că îmi trage mâinile la spate. O să fie câtuși de puțin confortabil, îl întreb. „Nu”, râde el, și adaugă că legatul cu suspendare e în primul rând despre durere – nu neapărat de la sfori, cât de la poziții. „Trebuie să continui să respiri și pur și simplu să ajungi până la capăt”, spune Spring. Când faci asta, la un moment dat o să intri în așa-zisul „spațiu al sforilor” – un soi de transă în care endorfinele o să-mi inunde creierul.

În timp ce, pe fundal, se aud melodii EDM zgomotoase, Bob începe să-mi lege mâinile la spate, într-un mod controlat, ritmic. Observ că începe să adopte o postură mai dominantă. Nu pot să văd ce mi se-ntâmplă la spate, dar simt că se strâng sforile.

Bob mă leagă până-n punctul în care nu mai pot decât să-mi mișc capul. În timp ce stau acolo, aproape complet incapacitată, acesta îmi descrie calm cum și-a dezvoltat fetișul. „Când aveam opt ani, bunica mi-a dat o carte de benzi desenate în care apărea o imagine cu Spider Woman legată cu sfori”, îmi zice el, plasând imaginile de pe pereții apartamentului într-un oarecare context. „De-atunci caut benzi desenate în care apar femei legate.”

Când a primit acea primă bandă desenată, Bob era prea mic ca să asocieze fascinația asta cu sexul, dar după ce a început să se uite la porno în adolescență, a dat, în cele din urmă, peste categoria BDSM. De-atunci, îmi zice, a comunicat deschis cu toate prietenele lui despre apetitul lui pentru legat.

Nu pot să mă mișc, dar îmi place conversația. Brusc, Bob mă trage în sus de o parte a corpului. Țip. În punctul ăsta, cel mai tare mă îngrijorează umărul, pe care mi l-am dizlocat la 14 ani. Din fericire, brațul îmi rămâne la locul lui. Încep să amețesc când mă pune Bob să-mi mișc degetele încontinuu, ca să se asigure că nu-mi ciupește niciun vas de sânge.

Lui Bob îi super plac surprizele. Peste câteva clipe, fără niciun fel de avertisment, îmi contorsionează corpul în mai multe poziții diferite, complet la alegerea lui. Brusc, sunt ridicată din ce în ce mai sus, până când abia mai ating podeaua, doar ca să fiu coborâtă din nou. Mă simt ca o piesă uriașă de mobilier antic, agățată de un sistem de scripeți, înainte de a fi târâtă cu forța în sus câteva etaje. E ca și cum aș fi un personaj în jocul lui Bob și nu sunt sigură dacă durerea pe care o simt e rea sau bună.

„Fix senzația aia e ce-mi place la chestia asta”, îmi spune Spring, în timp ce soarbe dintr-un ceai lângă noi. „Pe măsură ce sunt încet legată, mă las la fel de încet pradă durerii și, în cele din urmă, o accept.”

Îl întreb pe Bob dacă nu-i un pic peste mână uneori, mai ales când el și Spring vor doar o partidă rapidă de sex. „Nu avem întotdeauna chef de legat, dar cam întotdeauna când facem sex e un pic kinky”, îmi răspunde el.

Bob îmi leagă niște sfori în jurul umerilor. Durerea și presiunea devin încet mai suportabile, până-n punctul în care mă simt destul de comod, ca și cum mi s-ar face un masaj ferm la un mușchi încordat. Bob își dă seama și mă-ntreabă dacă mă simt bine. Îi spun că da, chestie pe care el pare s-o ia drept semn să-mi tragă picioarele în sus, până atârn îndoită în aer, cu sângele care-mi vine repede în cap. Revine durerea.

M-am înroșit la față ca o sfeclă, iar Bob nu e iubitul meu, deci atmosfera din cameră nu-i tocmai sexy, dar cel puțin ne simțim toți bine. Acum că sunt suspendată în aer, pot să înțeleg mai bine de ce se excită oamenii când sunt complet neputincioși. Trebuie să acorzi controlul complet unei persoane care-ți poate face orice, pentru că dacă te opui fizic, doare.

Apoi, îmi spune Bob, oamenii pot să aleagă să ducă lucrurile un pas mai departe. „Sexul poate să fie o parte importantă a legatului”, spune Bob. „De exemplu, femeile pot să ceară să li se lege picioarele în anumite moduri, ca să poată fi futute, în timp ce atârnă. Mai există și niște jocuri tipic japoneze de legat, în care femeia e așezată în ceea ce e considerată tradițional o postură umilitoare, ca atunci când i se leagă mâinile la spate și îi ies sânii în față. Postura asta nu e mare lucru în Occident, dar în Japonia e, în general, considerată umilitoare.”

Bob mă întoarce din nou. Încep să mă obișnuiesc cu felul în care mă manevrează și chiar să mă simt destul de bine. Bob observă că m-am relaxat și desface sfoara care-mi susținea capul, ceea ce mă face să mă-ntorc cu fundu-n sus.

Se întoarce amețeala, dar de data asta încerc să-mi relaxez corpul și, treptat, mă simt mai ușoară. Nu mă pot mișca, dar – spre deosebire de mai devreme, când mi-a provocat anxietate – acum am o senzație de libertate. Știu că anumite exerciții de respirație în timpul sexului ar avea potențialul să prelungească și să intensifice orgasmul și fac pariu că un orgasm în „spațiul sforii” poate să fie exploziv – deși tot nu mă simt neapărat excitată.

Bob duce lucrurile mai departe pentru o ultimă dată – îmi desface părul și-l prinde din nou cu o sfoară. Apoi mă trage de păr și-mi forțează gâtul într-un unghi dificil. Acum mi s-a încordat tot corpul și sunt hiperconștientă de părul și mușchii mei. „Trebuie să recunosc că-mi place foarte mult să dețin controlul”, remarcă Bob.

Apoi vine vremea ca Bob să-mi dea drumul. Simt cum îmi alunecă povara de pe umeri, atât la propriu, cât și la figurat. În sfârșit, pot să mă mișc din nou și mă simt ușurată că am din nou pământul solid sub picioare. Sfoara mi-a lăsat urme peste tot pe brațe – semne care a doua zi se transformă în vânătăi.

E destul de lesne de-nțeles cum legatul poate să-ți îmbunătățească viața sexuală – e provocator, imprevizibil și-ți cere să te lași complet pe mâna partenerului. Și mai și arată extraordinar. Dar nu cred c-o să duc experiența asta în dormitor. Deși mi-a plăcut cum arătau urmele pe pielea mea și senzația de mușcătură de la cârcelul de la gât, cred că n-am destulă răbdare pentru legatul în stil japonez. Durează ceva să te bage-n sforile alea și odată ajunsă sus mi-aș pierde interesul în orice act sexual.

Una peste alta: a fost simpatic de încercat, dar, când am chef, îmi pasă mai mult să fac sex decât să creez artă cu corpuri umane suspendate.

Articolul a apărut inițial pe VICE NL.