Eseul a apărut inițial în ediția Privacy & Perception a revistei VICE, creată în colaborare cu Broadly. Poți să citești mai multe articole din această ediție aici.
Articolul a apărut inițial pe Broadly.În 2017, Cristina Bartley Dominguez era în ultimul an la Fotografie, la Parsons School of Design din New York, deși nu știa exact pe ce subiect să-și construiască licența. Ca profesor, Justine Kurland a încurajat-o să se concentreze pe o temă pe care Cristina de mult își dorea să o exploreze: politicile și performanțele istoriei americano-mexicane și cum i-a influențat identitatea.
Articolul a apărut inițial pe Broadly.În 2017, Cristina Bartley Dominguez era în ultimul an la Fotografie, la Parsons School of Design din New York, deși nu știa exact pe ce subiect să-și construiască licența. Ca profesor, Justine Kurland a încurajat-o să se concentreze pe o temă pe care Cristina de mult își dorea să o exploreze: politicile și performanțele istoriei americano-mexicane și cum i-a influențat identitatea.
Acum, în vârstă de 24 de ani, ea continuă să exploreze acest aspect al identității și originilor ei. În ultimul ei album, prezentat mai jos, ea încearcă să prezinte comunitatea marginalizată, via experiențele personale ca mestizaje.Bartley Dominguez se folosește de nuditatea feminină și sexualitate ca proclamații ale forței feminine și ale feminității, spune ea. Potrivit fotografei, obiectele prezente în lucrările ei au deseori semnificații duble: de exemplu, imaginea cu oul face referire la ritualurile latino-americane și purificările, precum și procreație. Apariția nuanței de roșu e despre sânge, „originile civilizației [sale]”.Astfel, ea nu se folosește de sexualitate pentru a excita, ci mai degrabă pentru a se conecta cu tot ce o înconjoară, „natura, sufletul și originile ei.”
