Publicitate
Știri

Cum vrea PSD să facă din ministrul care a umilit diaspora al doilea om în stat

El este omul care s-a remarcat prin abilitatea de a se da tot timpul cu Puterea și de a trăda nonșalant, candid, cu zâmbetul pe buze.

de Ernest Mânzac
04 Septembrie 2019, 9:43am

Fotografii via contul de Facebook al lui Teodor Meleșcanu

„Tânăr, abil, caut funcții pe viață”, și-a zis Teodor Meleșcanu la 25 de ani, când s-a angajat la Externe. Se întâmpla înainte ca trupele sovietice să invadeze Cehoslovacia. Adică în 1966, la un an după ce România a intrat pe mâna lui Ceaușescu. Atât de vechi e.

Acest Highlander autohton este omul pe care ți-l amintești, probabil, de la alegerile prezidențiale din noiembrie 2014, când din poziția de ministru de Externe spunea cu lejeritate că „nimeni nu-i de vină” pentru cozile kilometrice la care au înghețat mii de români pentru a vota. Ba, din contră, de vină au fost românii aflați în excursii în străinătate sau românii care „dacă își doreau să voteze cu adevărat”, se sacrificau și ei nițel și se duceau într-un oraș din apropiere, la 380 de kilometri, sau într-o țară vecină.

Astăzi, Meleșcanu este propunerea Vioricăi Dăncilă la șefia Senatului, după ce Tăriceanu și-a dat demisia și ALDE a ieșit de la guvernare. Dar cum a ajuns unul dintre pionierii traseismului politic să fie propus al doilea om în stat după Președinte?

Cariera politică după Ceaușescu

După căderea dictatorului, ascensiunea politică a lui Meleșcanu în capitalism nu a mai putut fi oprită.

Revoluția îl prinde într-un post călduț, la Departamentul de Securitate Internațională și dezarmare din MAE. Arde imediat etapele diplomatice: în 1990 e promovat ca subsecretar de stat, iar în 1991 devine secretar de stat. Firesc, un an mai târziu, ajunge ministru de Externe în Guvernul Văcăroiu. Rezistă patru ani. Nea Nicu Văcăroiu nu schimba așa des miniștrii ca Dragnea. În 1996, PDSR (tatăl PSD) intră în Opoziție, însă Meleșcanu prinde un loc de senator pe lista partidului condus de Ion Iliescu.

Jurnalistul Cristian Tudor Popescu își amintea într-un articol din republica de o întâlnire cu Meleșcanu din anii 90, care spune multe despre cel care ar putea fi șeful Senatului.

„(...) așteptam împreună pe hol la Antena 1 să fim introduși pe platou în emisiunea lui Marius Tucă. Distinsul sugea în stil Castro dintr-o havană și își făcea încălzirea cugetând politic cu glas scăzut către subsemnatul. Când ne-a făcut fata semn să intrăm, a stins trabucul fumat până la jumătate, l-a pus pe policioara jupuită de deasupra caloriferului și i-a zis fetii să aibă grijă de el, că-l recuperează când ieșim. Pe urmă, s-a întors zâmbind înțelept-unsuros către mine și a precizat: «Sunt social-democrat, ce mama mă-sii!»”

De la stânga la dreapta

Un an mai târziu, Meleșcanu începe seria trădărilor: rupe o parte din PDSR și formează Alianța pentru România (ApR). La alegerile locale din 2000, reușește o performanță surprinzătoare: termină pe locul trei, după PDSR și PD, dar înaintea liberalilor, țărăniștilor și a xenofobilor lui Vadim Tudor.

Numai că, la fel de surprinzător, ApR se dezumflă în doar câteva luni: la alegerile parlamentare de la finalul anului 2000 nu reușește să treacă pragul electoral. În mod normal, cariera lui Meleșcanu ar fi trebuit să se oprească aici. Nicidecum. Meleșcanu devine politician de dreapta: fuzionează cu PNL și devine prim-vicepreședinte al liberalilor. Trage din nou cartea câștigătoare. Obține un mandat de senator la alegerile din 2004, ajunge ministru al Apărării în Guvernul Tăriceanu, iar în 2008, prinde încă un mandat de parlamentar, însă nici gând să se pensioneze. Avea la 67 de ani.

Contribuie la formarea USL (PSD+PNL=love), alianță care pune tunurile pe Traian Băsescu. Însă Meleșcanu acceptă propunerea președintelui de a deveni director al SIE, după ce Mihai Răzvan Ungureanu este numit premier, la începutul anului 2012. Decizia lui Meleșcanu de a se alia cu Băsescu stârnește revolta lui Crin Antonescu, care-l dă afară din partid.

teodor melescanu
Fotografie via contul său de Facebook

Omul care și-a bătut joc pe românii din străinătate. De două ori

Însă Meleșcanu nu se mulțumește să fie doar șeful spionilor români, ci vrea mai mult: visează la președinția țării. Candidează la alegerile prezidențiale din 2014, dar bifează o bornă rușinoasă: în primul tur obține mai puține voturi decât semnături de susținere. Adică puțin peste o sută de mii.

Ca un contorsionist de profesie, din înfrânt ajunge din nou la Putere: Ponta, premier și candidat PSD, îl numește ministru de Externe pentru a pregăti turul doi al alegerilor prezidențiale. Însă Meleșcanu umilește diaspora. Le recomandă românilor care stăteau la coadă în Paris să meargă la Nancy să voteze, o localitate la 385 de kilometri de capitala franceză. „Nancy este un oraş superb, leagănul art nouveau care s-a creat în Franţa şi care este bine cunoscut şi în România“, spune Meleșcanu. Genul impostorului cu ștaif.

Urmează doi ani de pauză pentru Meleșcanu, dar pensia (specială) tot nu-i priește. Cum-necum, se lipește de ALDE și ajunge, la mustață, din nou în Senat. Tăriceanu îi oferă funcția de ministru de Externe.

Prin ce crezi că se remarcă?

Îi umilește din nou pe românii din străinătate care vor să voteze la alegerile europarlamentare din mai. Meleșcanu vede elemente agitatoare prin românii care au stat ore în șir la coadă ca să trimită PSD la coșul de gunoi.

„La Bologna au venit cele cinci autobuze cu două sute de oameni și care s-au pus la coadă și după aceea au încercat să creeze probleme că de ce se stă așa de mult la coadă. Au fost multe alte cazuri, mai ales de agresiune verbală, dar din păcate chiar și de agresiuni fizice. Avem și poze cu oameni din comisie care au fost bruscați, cu vânătăi. Din păcate, e vorba chiar despre femei“, spune, oficial, Teodor Meleșcanu, fără să aducă nicio dovadă.

N-a fost bun de ministru, dar e bun ca șef de Senat

Ca să mai spele din rușine, Viorica Dăncilă l-a dat afară pe Meleșcanu din guvern. Cu greu, după două luni, dar l-a gonit până la urmă. Însă ridicolul nu se desparte de politicienii români. Viorica Dăncilă l-a propus pe Meleșcanu pentru șefia Senatului, în locul lui Călin Popescu Tăriceanu, colegul său de partid. Atunci, Meleșcanu, ajuns la 78 de ani, a gândit: „There can only be one”.

Nu e prima afacere politică pe care Meleșcanu și Dăncilă au gândit-o. Anul trecut, la sfârşitul lunii iunie, Guvernul l-a numit pe Adrian Pârvulescu, fiul vitreg al lui Teodor Meleşcanu, în funcţia de consul la Strasbourg. Meleșcanu era ministru de Externe, deci conflictul de interese era cât Casa Poporului. Ulterior, Adrian Pârvulescu a plecat spre Strasbourg pentru a prelua postul de consul, însă a fost întors din drum, chiar de pe autostradă, de tatăl său. Motivul: Meleşcanu a aflat că urma să fie audiat de procurori pentru abuz în serviciu și s-a speriat.

De ce îl vrea PSD

Liderii PSD speră că Meleșcanu va mai rupe câțiva parlamentari de la ALDE care vor vota împotriva moțiunii de cenzură a Opoziției, astfel încât Guvernul să mai supraviețuiască și după alegerile prezidențiale. De altfel, Dăncilă le-a promis funcții tuturor parlamentarilor ALDE care se dezic de Tăriceanu și trec la PSD, potrivit unor surse politice.

În plus, racolarea lui Meleșcanu e și o formă de umilire a lui Tăriceanu, care a lăsat PSD fără majoritate în Parlament prin ieșirea de la guvernare. În replică, Tăriceanu l-a amenințat pe Meleșcanu că-l exclude din partid. Așa, și? Meleșcanu nu-și pierde mandatul de senator dacă va fi dat afară din ALDE. În schimb, mai poate bifa o funcție pe final de carieră politică: președinte al Senatului, al doilea om în stat după Iohannis. Apoi poate fuma trabuc la pensie.

Editor: Iulia Roșu