Hoţi condamnaţi mi-au povestit cum au fost furaţi în închisoare

Când intri la închisoare, ai voie să-ţi păstrezi doar încălţările din picioare. Iar dacă eşti încălţat cu vreo pereche de Nike care nu se vând la magazinul închisorii, ai toate şansele să fii luat în vizor. S-ar putea să fii jefuit, ceea ce e ironic dacă ai ajuns după gratii pentru jaf.

Poetul latin Iuvenalis, din secolul al doilea, s-a întrebat: cine îi păzeşte pe paznici? E o întrebare care a fost discutată şi de Platon apropo de faptele celor la putere. Deţinuţii au adesea ierarhii nescrise şi dobândesc autoritate şi putere luându-se de deţinuţii mai noi. În spiritul întrebării lui Iuvenalis, cine fură de la hoţi?

Am stat de vorbă cu nişte oameni care au făcut puşcărie pentru furt şi mi-au povestit cum au fost jefuiţi în detenție.

Condamnat pentru violare de domiciliu

Ţin minte că am aruncat cu un pahar şi-am lovit pe cineva în plină figură la un club de striptease din Dandenong. Apoi am fugit de acolo, am înghiţit nişte Xanax şi m-am trezit într-o casă. Poliţiştii n-au fost prea încântaţi de situaţie. M-au pus în celulă cu un tip care era în sevraj. Purta un tricou cu Everlast, plin de pete şi era mai bătrân decât mine. A început să se ia de mine, zicând chestii: „Te-au băgat poliţaii aici să mă faci. Nu-s drogat. Tu aşa crezi, dar eu am mai fost la pârnaie până acum.” Mi s-a agravat anxietatea şi doctorii ştiau, fiindcă era în dosarul meu. I-am zis gardianului că trebuie să-mi iau medicamentele. Şi m-a auzit colegul de celulă.

Deodată, i-au sclipit ochii şi a început să se dea bine pe lângă mine. „Scuze, amice, mă aprind repede. Ştii cum e, nu poţi să ai încredere în nimeni în ziua de azi. Pentru ce te-au închis? Pari băiat bun. Vrei să-ți fac un ceai?” Nu-i mai tăcea gura.

O zi mai târziu, sau aşa cea, am primit medicamentele şi-l simţeam că mă priveşte. Vreo oră n-a zis nimic şi pe urmă a început. „Eşti în regulă? Ţi-au dat ce trebuie?” Am dat din cap şi m-am prefăcut că citesc. Pe de-o parte îmi venea să-i dau două pastile ca să tacă, dar ştiam că atunci urma să mă frece şi mai mult la cap, aşa că am decis că n-are decât să se supere pe mine şi gata. Pe la 8 seara, tensiunea era tot mai mare în celulă. Voiam să mă mut în alta, dar nu puteam fiindcă urma să plec la centrul de arest preventiv.

Când ne-a încuiat gardianul celula, tipul a sărit imediat în picioare. „Deci eşti un căcănar, până la urmă. Credeam că putem fi prieteni. Am încercat să mă port frumos, dar eşti un vierme ca toţi ceilalţi.” L-am întrebat dacă era furios din cauza pastilelor şi m-a pocnit în ochi. Nici nu-mi amintesc lovitura. Îmi amintesc doar că şi-a schimonosit faţa şi stătea aplecat peste mine, urlând: „Unde sunt? A meritat? E vina ta, eu am încercat să te ajut, am vrut să fim prieteni!”. A înghiţit jumătate de flacon odată şi s-a culcat de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Apoi m-am cărat de acolo şi am fost închis într-o celulă păzită.

Condamnat pentru tâlhărie

Mai făcusem puşcărie în Adelaide, dar la Melbourne e altceva. Fraierii de aici sunt trădători şi mai mari şi am făcut pe prostul, m-am prefăcut că eram închis pentru prima oară. Îmi vedeam de treaba mea şi ţineam capul la cutie. Aş fi putut să mă împrietenesc cu musulmanii, dar nu voiam să am probleme, așa căi am stat deoparte. Îmi place să fiu în regulă cu toată lumea.

După vreo lună, au început să-mi dispară lucrurile. Câteva lucruri cumpărate de la magazinul închisorii. Primim doar vreo 180 de dolari pe lună şi ştim clar pe ce se duc. Nu avem multe la închisoare şi atunci ştim foarte clar ce lucruri ne aparţin. Picătura care a umplut paharul a fost când mi-au furat ghiudemul, care e un fel de cârnat care se face în Orientul Mijlociu. Şi da, poţi să cumperi ghiudem în închisorile din Melbourne. Când mi-au furat mâncarea, nu le-am zis băieţilor sau ceva. Am făcut pe prostul, dar aveam un plan.

La următoarea tură de cumpărături, mi-am păzit lucrurile tot timpul. Eram mereu cu ochii pe celulă şi am vorbit cu cel mai credincios musulman de acolo. L-am rugat să se furişeze în celula mea a doua zi fiindcă voiam să ies prin curte. I-am zis că dacă intră careva în celula mea, acela caută să fure. Apoi am aşteptat în curte până am auzit gălăgie. Cum am auzit strigăte, am fugit în celulă şi am găsit javra acolo. L-am făcut în toate felurile şi i-am luat toate lucrurile.

Condamnat pentru jaf

Am ajuns după gratii în Melbourne după ce m-au prins cu o maşină furată. Eram dependent de droguri şi-mi pierdeam toţi banii la poker. În arest preventiv, te lasă să-ţi ţii încălţările şi când am fost arestat purtam o pereche nouă de Air Max, alb cu negru. Am avut emoţii în prima zi. Mă gândeam că e nasol la pârnaie, că deţinuţii se înjunghie unii pe alţii şi faze din astea. Dar nu era aşa. Oamenii erau prietenoşi şi tăcuţi. Poate şi ei aveau aceleaşi emoţii.

Era un tip pletos care se plimba prin curte şi făcea mişto de toată lumea. Încercam să nu-l privesc în ochi, dar i-am prins privirea o fracţiune de secundă şi a venit la mine. Avea un mers exagerat şi mă aşteptam să mă ia la mişto. Şi-a înfipt piciorul lângă al meu şi-a zis „Bravo”. NU ştiam ce naiba voia. „Bravo, frate!”. Am râs şi am plecat şi a început să înjure şi să ţipe. Nu făcea mişto de mine.

În seara aceea, îmi făceam nişte tăieţei să-i mănânc în celulă înainte de meciul de fotbal de la TV. L-am văzut că se învârtea pe acolo şi, când am intrat în camera mea, a venit imediat după mine, în timp ce amicul lui stătea de şase la uşă. A început să strige: „Dă-i încoace, fraiere!”. Am început să mă descalţ şi i-am aruncat mâncarea fierbinte în faţă. Nu ştiu de ce-am făcut asta şi a luat-o razna. A început să-mi care pumni şi picioare. Mi-am protejat capul cât de bine am putut. Amicul lui mă călca în picioare şi apoi mi-au furat pernele. E ciudat cum se poartă toţi ceilalţi când se întâmplă aşa ceva. Vorbesc cu tine ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Acum, ăla umblă încălţat cu adidaşii mei tot timpul. Şi toată lumea ştie. Dar nu e nimic de făcut.