Românca asta a fotografiat 500 de femei în jurul lumii ca să-ți arate ce înseamnă frumusețea

Acest articol a apărut inițial în Broadly VICE.

Totul a început în 2013, în Etiopia. Fotografa româncă Mihaela Noroc vizita țara africană alături de soțul ei și a fost surprinsă de frumusețea diversă a femeilor de acolo.

„Le făceam poze acelor femei și erau toate atât de diferite. Și apoi am realizat: eu de ce nu văd fotografii cu femei ca ele?”, a spus Noroc în decembrie, în cadrul unui eveniment din Berlin care a anticipat expoziția ei de fotografii din noua ei carte, Atlasul Frumuseții. Aceasta este rezultatul unei aventuri internaționale, care a durat patru ani, și care a pornit de la gândul fotografei, acum în vârstă de 31 de ani, că frumusețea feminină nu este reprezentată în toate formele sale. Cartea cuprinde 500 de portrete ale unor femei din toată lumea, alături de mici fragmente cu poveștile lor de viață.

După ce a vizitat Etiopia, Noroc s-a întors în București, orașul ei natal, cu o dorință arzătoare de a fotografia cât mai multe femei din toate colțurile lumii. A strâns bani și a pornit într-o călătorie de 14 luni prin 30 de țări, care a purtat-o în Cercul Arctic și apoi prin China și Rusia.

„Percepția mea asupra frumuseții s-a schimbat. Rezultatele sunt foarte limitate dacă scrii femeie frumoasă pe Google”, a spus ea unei mulțumi formate din mai bine de 50 de persoane adunate într-o galerie mică din Berlin.

„De obicei este vorba de o femeie blondă cu ochi albaștri și cu buzele întredeschise. De ce? Le-am văzut pe femeile astea uimitoare, de toate vârstele și etniile, și mi s-au părut frumoase”, a spus ea. „Nu există suficiente imagini cu ele în lume. Asta din cauză că bărbaților le place să fie fotografiați, dar nu și femeilor… ele au nevoie de machiaj, altfel nu se consideră frumoase”.

Noroc a decis să-și continue proiectul. A făcut o campanie de crowdfunding pe Indiegogo și a strâns 50 000 de dolari pentru a mai putea călători încă doi ani și a pune laolaltă o carte. Pe lângă Europa, ea a străbătut Iranul, Coreea de Nord, Asia de Sud, Australia, Noua Zeelandă, Pacificul de Sud și anumite zone ale Americii de Sud.

Noroc spune că a a petrecut ore întregi plimbându-se pe străzi, ca să fie „învăluită” de dorința de a fotografia pe cineva. Apoi le aborda și încerca să poarte o conversația cu ele. Câteodată dura doar câteva minute pentru a surprinde un cadrul natural, alteori își petrecea zile întregi cu ele pentru a le câștiga încrederea. „Încerc să transform camera într-o extensie a corpului, ca ele să se simtă confortabil în preajma ei și să le pot surprinde atunci când sunt foarte relaxate.”

Cartea cuprinde fotografii în care apar femei de toate vârstele și mediile. Toate femeile fotografiate emană un fel de putere care te debordează calm, iar privirile lor îți săgetează deseori sufletul precum un laser. Femeile sunt fotografiate în picioare, așezate, în timp ce gătesc, călare pe motocicletele lor, în timp ce cântă la instrumente muzicale sau când muncesc. Printre ele se află și agenți de poliție și securitate din Israel, Palestina, Coreea de Nord, India și Uruguay. Sunt și comercianți, pompieri, surferi, mame, fiice, prietene și multe altele.

„Conceptul de frumusețe este diferit în funcție de țară”, a subliniat Noroc. „În unele părți ale lumii, dacă o femeie este modestă, atunci este tăcută și își acoperă corpul. Dacă face astea este considerată frumoasă. Dar în alte părți ale globului, femeia trebuie să iasă în evidență, să se îmbrace sumar, să fie sexualizată peste măsură. Este o presiune atât de mare.”

Pentru Noroc, femeile par frumoase în fotografiile ei pentru că sunt naturale — fără să fie aranjate în vreun fel; hainele special alese sau machiajul nu sunt necesare. „O să vezi libertatea atunci când o să-mi răsfoiești cartea”, a spus ea. „Femeile au ales ipostazele în care au fost fotografiate.”

Mai jos găsești o selecție de fotografii din cartea Atlasul frumuseții: Femeile lumii în 500 de portrete, alături de descrierile lui Noroc.

Chichicastenango, Guatemala — „Maria este o vânzătoare de legume în piața din micul ei oraș. S-a rușinat de îndată ce a văzut aparatul de fotografiat.”

Pădurea amazoniană, Ecuador — „Din ce în ce mai multe triburi din Amazon au început să poarte haine moderne în viața de zi cu zi. Dar continuă să poarte hainele tradiționale la evenimentele importante. Am fotografiat-o pe această femeie tânără în ținuta ei pentru nuntă.”

Paris, Franța — „Anja este belgiancă, dar are origini poloneze și visează să concureze la Jocurile Paralimpice. S-a născut în Polonia, fără piciorul drept, iar mama ei a abandonat-o în spital, implorându-l pe doctor să aibă grijă de ea. Când avea 19 luni, Anja a fost adoptată de o familie belgiană, în cadrul căreia a avut parte de o copilărie fericită.”

Berlin, Germania — „Mama lui Anais este de origine maliană, iar tatăl ei este francez. Atunci când vizitează Mali, oamenii o consideră caucaziană. Când este în Europa, i se spune că este de culoare. Dar Anais spune că simte atât originea africană, cât și pe cea europeană.”

Milano, Italia — „Caterina a început să danseze când avea trei ani. Mama ei, Barbara, a susținut-o, dar era conștientă că erau puține oportunități de a studia baletul în orașul mic în care locuiau, așa că s-a mutat cu ea în Milano — deși și-a lăsat în urmă soțul și fiul —, acolo unde fiica ei își putea îndeplini visul și studia baletul la una dintre cele mai bine cotate școli din lume.”

Provincia Sichuan, China — „Această femeie tibetană, una dintre cele mai grațioase femei pe care le-am întâlnit vreodată și mama a doi copii într-un oraș din mediul rural, arăta așa în momentul în care mi-a deschis ușa. Chiar dacă făcea curat în casă, tot purta bijuterii.”

Istanbul, Turcia — „De-a lungul călătoriilor mele, am întâlnit multe femei superbe care mi-au spus că nu se simt deloc frumoase. Influențați de idealul de frumusețe răspândit în mass-media, mulți oameni se simt presați să se conformeze unui anumit standard de frumusețe. Dar nu este cazul lui Pinar. Ea este cipriotă cu origini turcești și a visat multă vreme să devină actriță de teatru. Așa că s-a mutat din Cipru în Turcia, a muncit din greu și și-a îndeplinit visul. Chiar dacă pe scenă iubește să interpreteze tot felul de roluri, în viața reală îi place să fie ea însăși, naturală și liberă”.