Tinerii ăștia te vor face să-ți iubești chelia

Adesea luăm de bun părul și frezele ca parte din identitate. Dar dacă ți-ai pierde brusc tot părul? Alifya Al-Harazi a fotografiat trei băieți olandezi care suferă de alopecia areata – o boală autoimună rară în care sistemul imunitar atacă părți din corp – foliculi sănătoși de păr, în cazul de față. Deși boala nu prezintă alte riscuri pentru sănătate, pierderea părului îți poate strica stima de sine.

Alifya a vorbit cu cei trei tineri după ce i-a fotografiat. I-a întrebat ce cred despre frumusețe și cum au ajuns la acceptarea de sine.

„Când mă gândesc la frumusețe nu mă refer neapărat la cum arată cineva. Pentru mine e mai mult despre trăsăturile de personalitate. Dacă cineva este iubitor, fidel și cald, asta îl face cu adevărat frumos, indiferent de cum arată.

Am alopecia de la patru ani și mă deranja mereu. Copiii pot fi nemiloși la vârsta aia. Râdeau de mine și eram favoritul poreclelor. De aia purtam mereu o căciulă în copilărie. Mi-era teamă să o scot printre alți copii – mă făcea să mă simt singur, exclus de ceilalți. Nu lăsam pe nimeni să vadă cât de profund mă durea, dar acum îmi accept acele sentimente mult mai ușor. Încă mai port căciuli și șepci ca să o ascund, deci nu mi-am acceptat în totalitate boala. Dar am progresat și acum mă simt mult mai încrezător să vorbesc despre asta. Am făcut în mare pace cu asta.

Știu că mulți oamenii se luptă cu imaginea de sine. Aș vrea să le transmit: acceptă cine ești, viața e făcută să te bucuri de ea. De ce ai lăsa opiniile altor oameni să-ți influențeze viața? Indiferent cum privești: dacă te accepți, ești mai atrăgător.”

„Am început să chelesc la zece ani și a mai durat încă mulți alții până am acceptat-o. Primii doi ani au fost cei mai grei – eram foarte conștient de asta. Dar după un timp, am început să nu mai bag de seamă. Am primit multă susținere de la prieteni și familie: cu toții mi-au spus că arătam cool, lucru care m-a ajutat. Bineînțeles, câteodată mă uitam în oglindă și realizam că arătam altfel decât ceilalți. Asta poate fi dureros. Ca mulți alți tipi cu alopecia am încercat să-mi ascund chelia sub o șapcă. Când ai treisprezece ani, să porți o șapcă nu te scoate prea tare în evidență: sunt mulți care poartă șapcă la vârsta aia. Dar odată cu trecerea timpului, mai ales dacă alegi o carieră în modă, nu vrei să porți ceva pe cap zilnic. Am ajuns la acceptarea totală când am decis să nu mai port șepci.

Câteodata este încă dificil. Iarna îmi îngheață repede capul și vara trebuie să fiu atent să nu mă ardă soarele. Am ochii sensibili, pentru că nu am gene care să blocheze particulele de praf. Iar unii oameni cred că am vreun tip de cancer și mă tratează cu milă – e un sentiment ciudat.

Să te accepți așa cum ești este cea mai grea parte, dar este posibil. La un moment dat vei realiza că imperfecțiunile nu contează prea mult. Conduc brandul de haine La Fam cu sora mea și când căutăm modele pentru ședințele foto nu aleg niciodată femei care arată într-un anume fel. Sunt mai interesat de tipa timidă sau ticăloasă, pentru că acești oameni sunt diferiți și fac lucrurile în stilul lor. Acum mai mult ca niciodată, imperfecțiunile sunt scoase la înaintare. Iar un pic de autoironie nu a rănit niciodată pe nimeni.”

„Am învățat să-mi accept condiția când aveam 21 de ani. La un moment dat am decis să nu mai port șepci. Toată lumea a reacționat pozitiv, iar asta mi-a ușurat acceptarea de sine. Sincer, acum mă lupt mult mai puțin.

Chinul prin care am trecut a fost în mare parte datorat propriilor frici; îmi făcem griji că nu voi avea niciodată o iubită sau că nu voi scăpa niciodată de neîncredere. Se pare că gândurile astea au fost greșite. Dacă ar fi să dau un sfat cuiva cu aceeași boală, ar fi să nu se mai plângă. De ce ți-ai face griji pentru ce cred alții despre tine?”

Fotografii și interviuri de Alifya Al-Harazi
Haine: La Fam

Articolul a apărut inițial pe VICE NL.